470 matches
-
ce sunt acum. Fiindcă n-am fost întotdeauna broscuță, nu... Cu mulți, mulți ani în urmă, am fost o fetiță ca tine, apoi am crescut și... Broscuța se opri din povestit, înclinându-și căpșorul pe o parte, îngândurată, în timp ce cu lăbuța o trase pe fetiță spre sine. — Și? o stârni Octavia, ridicându-se de pe bancă și urmând-o pe alee. — Și când am crescut, continuă broscuța, a dat necazul acesta peste mine. Dar hai să ieșim din curte, să putem vorbi
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
-mi cere bani, se mulțumește doar cu hrana, mai ales că înghite cam 8-10 guvizi mai mici la o masă, hrana sa preferată din aprilie până în noiembrie cât merg pe mare. Se așează pe pieptul meu și începe masarea cu lăbuțele din față, urcând până ajunge să doarmă sprijinindu-și capul pe umărul meu. În acel an, la generația din vară, Suzi a hotărât să nască în altă parte, unde să găsească hrană suficientă și pentru următorii pui. Nu a mai
NORICA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347497_a_348826]
-
cădeau de pe brazi bucăți mari de zăpadă stârnite de furiile vântului ce îndoia vârfurile copacilor. Nea Mihai umbla printre brazi, molizi și fagi, rotind privirile în toate părțile. Știa pentru ce venise - să caute vizuini de jder, trădate de urmele lăbuțelor lăsate prin zăpadă, care duceau drept spre bârlogul lor. Dar, ochii lui de gospodar căutau și niște trunchiuri uscate de fag, în speranța că acum, după ce căzu zăpada, va fi timpul cel mai potrivit să taie niște lemne, să le
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
si nu produce mare lucru. Am mai văzut tinere cunt-ărețe cu un unic talent, miji-karea cărnurilor din dotare. Nu ne mai surprinde când vedem niște fomei dansând în curul gol. Textul (1)e trist, formula de agățat picioare de câine, lăbuțe de pisică flamanda. Muzică românească a produs texte geniale, ca "vând fan, sunt un jupan", sau "fața mea este model". Dar, să stai în stație la Lizeanu și să cetești ziarul, și să și mai vezi o blondă CĂ (deci
LA LIZEANU ÎN STAȚIE ISIS DEZVĂLUITĂ. KHULMEA KHULTURII! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350021_a_351350]
-
și banca pe care ședeam eu s-a îmbrăcat în catifea de iarbă fragedă, pe care dădu buzna un urs mătăhălos, ce începu să mă înghesuie ca să-și facă loc. Îmi dădu brânci și un iepuraș, care tot bălăbănea din lăbuțe și mișca neîncetat din urechi, foindu-se întruna. Nu încetă cu foitul până nu mă lipi de matahala de urs. Lângă urs se așeză un purcel ce mânca semințe de dovleac și arunca peste tot cojile. Apoi, lângă purcel se
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
care să o folosesc la pescuit. De teama tatei, care tot îmi repeta de “crucioiul , luna și ceara mamei mele”, înjurătura sa preferată și des utilizată la supărare, mai ales că fusesem invitat expres să ies din apă, dădeam din lăbuțe pe luciul apei, încercând să întorc albia spre mal. Tot aplecându-mă pe marginea ei, aceasta s-a răsturnat și eu: bâldâbâc! în apa lacului, care era mai adâncă decât înălțimea mea. Sigur că am înghițit destulă apă, cât să
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
o tăviță în bibliotecă, măcar cu mirosul să-i mai sperie pe șoareci. Dacă locuiesc singur și nu prea gătesc, începuseră să facă nazuri la conserve și chiar la carnea tocată (fac cuvenita precizare, de la pachet). Se apropiau în vârful lăbuțelor, miroseau atent după care se uitau la mine plini de inocentă compătimire: - Cum mă', tu ești în stare să mănânci așa ceva?! M-am simțit descumpănit în fața lor și mi-a fost rușine să zic da. În schimb, se dădeau în
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
o cafeluță, o țigară, hm, ce ziceți? Dacă rămâneau peste noapte în casă, zgâriau giurgiuveaua, mieunau de parcă le tăia cineva coada fără anestezie și trebuia să mă scol să le deschid ușa. - De ce nu mâncați, mă'? Unul din ei ridică lăbuța dreaptă făcând cumva un semn spre stânga. - Ce vrei mă' să spui? Pe urmă îmi dau eu seama că data trecută le pusesem peste pâine, ulei de măsline din care nu mai aveam acum. Și cred că el asta voia
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
atâta de manierat era. Dacă voia să iasă din bucătărie, se așeza în fața ușii și aștepta în tăcere. Dacă se afla prin preajmă unul dintre neastâmpărații ăia mici gata să miaune la orice pas, îi trăgea pur și simplu o lăbuță peste bot și-l punea repede la respect. Nu știam că și motanii aplică astfel de corecții celor mici, când nu sunt cuminți. Au luat și ei obiceiurile noastre, asta e. Dacă mă așezam la masă neglijându-l, sta cuminte
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
mării, apoi după ce toate lebedele l-au înconjurat și s-au bucurat gălăgios de venirea lui, puiul a părăsit cârdul și s-a întors la mal, la picioarele bătrânului și ale cățelușei, ciugulindu-i, de pantalon pe bărbat și de lăbuțe pe Molda. A ridicat gâtul și l-a scuturat în aer cu bucurie. Bătrânul a înțeles mesajul: vor rămâne prieteni pentru totdeauna. În momentul când Ghețuș a plecat din nou spre apa mării, Molda porni în fugă după el spre
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
fără grabă, fermecați de mireasmele ce veneau din capătul acesteia. Din când în când, țopăie fericiți, încântați de tot ceea ce văd în jur. Timpul a trecut pe nesimțite iar soarele dispăruse cu totul... Vântul spulbera frunzele uscate care foșneau sub lăbuțele lor și abia atunci au observat ceața groasă care le acoperise cărarea. Frica a luat locul veseliei de mai înainte în clipa în care și-au dat seama că nu mai știu cum să se întoarcă acasă. - Vezi ce ai
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
Își făcu vânt și intră în pod. Apoi se ascunse în fânul uscat, „Of, of, of! nici nu te mai poți odihni în ograda asta! De unde s-or fi adunat toți tăntălăii ăștia?” Închise ochii și își vârî capul între lăbuțe. Aproape să adoarmă, când, deodată, auzi chițcăit de joacă în jurul său. „Nu, nu voi deschide ochii nici dacă se prăbușește podul!” Se ghemui mai bine. „Nu, nu se poate!” Cineva i se urca pe cap. Ba, uite că unul îl
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
mai avusese loc un fapt nostim petrecut în livadă, atunci când ieșind din casă să mai citească sub pom din cartea neterminată de Balzac, Liliana văzuse pe Mărgeluș, la rădăcina pomului de sub cuib, jucându-se cu ceva. Tot întorcea ceva cu lăbuța lui fină și tot sărea în sus de bucurie, apoi se tăvălea prin iarba moale și mătăsoasă. Când se apropie să vadă mai bine ce se întâmplă acolo, văzuse că jos era un mic pui de pasăre, încă golaș, cu
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361586_a_362915]
-
când în ochi eu te-am privit inima-mi bătea, nebună...m-am îndrăgostit. Six motan siberian, cu blănița moale mi-a adus în viața mea clipe de încântare Ca un tigrișor vărgat, are ochii de agat, nasul pâs, negre lăbuțe ca niște pernuțe. Tandru face-o plecăciune și-și îndreaptă coada, cu urechile ciulite își privește prada. Nici o șansă nu mai are porumbelul care se așează pe o cracă toropit de Soare. Și la masă uneori mâncam împreună una mie
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
și-și îndreaptă coada, cu urechile ciulite își privește prada. Nici o șansă nu mai are porumbelul care se așează pe o cracă toropit de Soare. Și la masă uneori mâncam împreună una mie, una ție, de ce mai puține mie? Cu lăbuța semn îmi face să-ndrept greșeala că și lui friptura-i place cum o face Mama. La sfârșit de săptămână când stăteam la masă el era primul servit ca un domn acasă. După ce-și umplea burtica și se alinta
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
pe canapea. Și apoi, spre asfințit, când se lăsa seara pisicuțele vecine, îi țineau cărarea. Că era focos motanul, tare iubăreț și-l chemau toate în noapte - vino Sixuleț! BILLY Siamez Billy era, cu blană de catifea, urechi, coadă și lăbuțe ca o boabă de cafea. Ochii, ce să mai vorbim, albaștrii ca apa mării, uneori și mai senini în lumina blândă-a serii. Nasul negru de tăciune și mustăți feline, ce adulmecă în aer, prada care vine. Un atlet, bine
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
fapt cățelușă este proprietatea ei. A cumpărat-o când era cât un pisoi și a dat 200 de dolari pe ea. Este un Pit Bull, neagră cu o cravată, de fapt un papillon alb și cu niște ghetuțe albe în lăbuțe. Nu am castrat-o că nu a fost de acord Simina și noi ceilalți nu am vrut să o multilăm. Cred că Shakka are proprietăți extra sensoriale, am impresia că vede aură/câmpul energetic al omului. Se gudura la oamenii
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
doarme cred că 20 de ore din 24 de ore și mai are un mare noroc, cum pune capul jos închide ochii... spre deosebire de mine care câteodată mă chinui ore întregi. Acum Shakka stă cuminte lângă mine și mă trage cu lăbuța, semn că îi este somn și vrea să ne ducem la culcare, nu pot să rezist și încetez să mai scriu că să nu o supăr. Somn ușor! Hai Shakka la culcare... Ovidiu CREANGĂ Toronto, Canada 14 februarie 2011
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
avut blana smulsă de pe spate. S-a regenerat foarte repede. S-a adeverit că după cum se spune, pisica are nouă vieți. Norica este crescută în casă și-mieste maseurul personal. Se așează pe pieptul meu și începe să mă maseze cu lăbuțele din față. Nu-mi cere bani, se mulțumește doar cu hrana, mai ales că înghite cam 8-10 guvizi mai mici la o masă, hrana sa preferată din aprilie până în noiembrie cât merg pe mare. După ce se satură, dacă mă vede
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350590_a_351919]
-
delectare să le privești! Cât de mici sunt, au simțul proprietății. Când prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei mele de pescuit. Ne uitam cu toții în ligheanul din plastic, admirând frumusețea peștelui
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
arăta încă necăjit: - Nu avea tu grija mea și pleacă îndată de aici! - Rămâi cu bine, prietene, îi strigă râzând ariciul iepurașului, vesel nevoie mare de isprava sa. Și pe curând! - Ce necioplit, gândi iepurașul, ștergându-și, supărat, boticul cu lăbuța sa albă. După plecarea ariciului, Mormăilă se trezi și, ieșind afară, îl împinse pe bietul iepuraș cu laba sa puternică. - Cu cine vorbeai, mă rog, urecheatule? - Cu ariciul, Măria Ta! Era în trecere pe aici și a făcut un popas
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
spun ceva, așa rămâne, mormăi, nerăbdător, ursul. Nu ai încredere în mine, fricosule? - Eu, fricos? se supără de îndată Iepurilă. - Da, tu! Ori vrei să spui că nu-i așa, râse ursul. - Vom mai vedea, mormăi cel mic, frecându-și lăbuțele moi. Ursul îl privea puțin nedumerit pe iepurele pitic ce se credea atât de important, lăudându-și forțele de nebănuit. Și toată această îndrăzneală picase și după întâlnirea cu ariciul! Nici iepurașul nu era mai liniștit și toată noaptea se
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
pașilor noștrii, ba de o broscuță care ne privește mirată. Calea ne este tăiată de doi minunați cățeluși care și-au găsit loc de odihnă pe treptele de piatră. Unul din ei își ridică capul spre noi, ne întinde o lăbuță ciungă ca și cum ar vrea să ne salute. Celălalt însă este în lumea visurilor și nu și-o abandonează nici când trecem pe lângă el. Ajungem sus. În stânga, o mică clădire de scândură, iar în fața noastră un lac de o frumusețe de
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
tine Că ai să te-ntorci la mine. MAMA SFÂNTĂ, PREACURATĂ Îmi arunc privirea-n curte, Corbea-i bucuros și latră; Vrea să-l mângâi, nu mai poate: Sare-n sus, fuge spre poartă, Nici nu latră, căci te simte, Pe lăbuțe stă și-așteaptă, Și din coadă dă, cuminte - Ființă blândă și-nțeleaptă. Iar pisica, nu mai toarce, Din urechi a și ciulit: Te-a simțit, sigur îi place, Că discret mi-a sforăit. Tu i-ai dat un os să
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346579_a_347908]