188 matches
-
constatăm o ușoară creștere a populație, de 57 birnici și 10 scutelnici<footnote Arh.St.Iași, Vistieria Moldovei, 10, Tr.166, d.18/1820, f.16r-18r. footnote>, iar în noua catagrafie din 1832, Ulmii înregistrau cel mai mare număr de lăcuitori, înscriindu-se cu 57 birnici, 2 preoți, 2 dascăli, 7 bătrâni și nevolnici, 13 văduve și un evreu orândar<footnote Ibidem, d.571/1832, f.21v-23r. footnote>. În următoarele decenii, însă, populația a scăzut continuu, catagrafia din 1838 consemna 38
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
și Coșula (ținutul Botoșani)<footnote Ibidem, Tr. 1768, op.II 2018/887, f.77v-78r. footnote>, însă alți 3 au fugit din sat, stabilindu-se la Podu Iloaiei și Miroslava<footnote Ibidem, f.78v. footnote>. Se pare că diminuarea numărului de lăcuitori, ar fi fost cauzată și de noua epidemie de holeră din vara anului 1848, căreia i-au căzut victime, așa cum notifică documentul menționat, 9 săteni din Ulmi și 6 din Poleni<footnote Ibidem, f.78v,101r. footnote>. Revenind la satul
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
1803 și 1859, populația Moldovei a crescut cu circa 150,1% <footnote Ecaterina Negruți, Situația demografică a Moldovei în secolul al XIX-lea, în “ Revista de istorie”, nr.2, tomul 34, 1981, p. 245. footnote>. Pentru a estima numărul de lăcuitori din Principatul Moldovei, cercetătoarea menționată a înmulțit cu 5 numărul capilor de familie cuprinși în statisticile vremii și a apreciat că populația țării a crescut de la 530.000 lăcuitori în 1803 la 1.327.000 lăcuitori în anul 1850<footnote
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
tomul 34, 1981, p. 245. footnote>. Pentru a estima numărul de lăcuitori din Principatul Moldovei, cercetătoarea menționată a înmulțit cu 5 numărul capilor de familie cuprinși în statisticile vremii și a apreciat că populația țării a crescut de la 530.000 lăcuitori în 1803 la 1.327.000 lăcuitori în anul 1850<footnote Ibidem, p.244. footnote>. Cifrele propuse sunt foarte apropiate de realitate, dacă ținem seama că - așa cum am notat mai sus - potrivit catagrafiei din anul 1852 în satul Belcești erau
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
a estima numărul de lăcuitori din Principatul Moldovei, cercetătoarea menționată a înmulțit cu 5 numărul capilor de familie cuprinși în statisticile vremii și a apreciat că populația țării a crescut de la 530.000 lăcuitori în 1803 la 1.327.000 lăcuitori în anul 1850<footnote Ibidem, p.244. footnote>. Cifrele propuse sunt foarte apropiate de realitate, dacă ținem seama că - așa cum am notat mai sus - potrivit catagrafiei din anul 1852 în satul Belcești erau 370 de nume, iar printr-o petiție
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
slugi și săraci”. În 1843 mai rămăseseră 242 birnici „și din aceștia numai 9 erau fruntași”, iar ceilalți „mijlocași”și 178 „codași”, afară de 10 surugii. Ispravnicul ținutului Neamț aprecia la 1855 că „birnicii mahalalelor de la târguri sunt cei mai ticăloși lăcuitori, dacă la un număr de 373 birnici din Piatra nu se găsesc decât zăci părechi de boi”. În lipsa unei industrii dezvoltate, în stare să absoarbă brațele de muncă care nu găseau o plasare productivă, birnicii erau nevoiți să îngroașe rândurile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ale cronicarilor, atunci când vine vorba de limba și apartenența etnică a locuitorilor Țării Moldovei, încât să îi facă responsabili de consemnarea existenței națiunii moldovenești încă din secolele XIV-XVI. Astfel, Grigore Ureche observa în Letopisețul Țării Moldovei: „Românii câți se află lăcuitori în Țara Ungurească și Ardeal și la Maramoroșu, de la un loc sântu cu moldovenii și toți de la Râm să trag”. Cronicarul constată că în Transilvania locuiesc „și români peste tot locul, de multu-i țara lățită de români decât de unguri
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Iată cum prezenta tabloul întinderii poporului român Samuil Micu, cu două secole în urmă: „În Dachia cea Veche, în carea împăratul Traian au așezat pre romani, carea să cuprinde cu Tisa, cu Prutul, cu Nistrul și cu Dunărea, mai mulți lăcuitori sunt români, decât toate alte neamuri, că în Țara Ardealului și în Țara Ungurească până la Tisa, românii cu mulțimea întrec pe toate alte neamuri care sunt întru aceste pământuri. Iară în Țara Românească și în Moldova, mai cu seamă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
toate alte neamuri, că în Țara Ardealului și în Țara Ungurească până la Tisa, românii cu mulțimea întrec pe toate alte neamuri care sunt întru aceste pământuri. Iară în Țara Românească și în Moldova, mai cu seamă singuri români sunt lăcuitori. Afară de pământurile acestea lăcuiesc încă români în Besarabia, în Bugeac și în Crîm, care țin acum să zic Țara Tătărască cea Mică. Încă și supt stăpânirea împărăției muscăcești, în țara carea să zice Nova Serbia, adică Țara Sârbească cea Noao
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
începutul secolului al XIX-lea, de pe moșia Cioara, care s-au strămutat la est de sat, unde au întemeiat cătunul Ciorăni. 1813 și respectiv, 1816, numărul acestora a crescut la 157, situând Belceștii între primele trei sate, ca număr de lăcuitori, în ocolul Bahlui, alături de Cotnari și Ceplenița. În 1820, la numai 17 ani de la întocmirea recensământului fiscal din 1803, populația satului Belcești s-a dublat, dacă avem în vedere că pe lângă cei 177 lăcuitori birnici se mai aflau pe moșie
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
primele trei sate, ca număr de lăcuitori, în ocolul Bahlui, alături de Cotnari și Ceplenița. În 1820, la numai 17 ani de la întocmirea recensământului fiscal din 1803, populația satului Belcești s-a dublat, dacă avem în vedere că pe lângă cei 177 lăcuitori birnici se mai aflau pe moșie 5 slugi și 15 oameni fără bir în odaia Coarnele Caprei 10. Numele unora dintre aceștia: Iacob zăt Nechita Cazac, Gheorghe Cazacu, Gligori Cazacu, Mihai Cerchez, Mihai Grecu, Ilie Rusul, Ivan Rusul, Pavăl Rusul
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
arendași, n.ns.), iar cea din 1838, 276 birnici, 3 preoți, un diacon, 4 dascăli, un vătav al moșiei, 19 bătrâni, 37 văduve, 21 căpătăieri, o slugă și 4 evrei orândari 13. Și în anii care au urmat numărul de lăcuitori a crescut, fiind în anul 1852 de peste trei ori mai mare față de anul 1803, ajungând la 370 de nume, din care 285 erau birnici, 3 preoți, un diacon, 4 dascăli, un vătav al moșiei, 33 bătrâni și nevolnici, precum și 43
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
a păstrat în memoria localnicilor sub numele de ciuma lui Caragea. Începând din anul 1820, constatăm o ușoară creștere a populație, de 57 birnici și 10 scutelnici, iar în noua catagrafie din 1832, Ulmii înregistrau cel mai mare număr de lăcuitori, înscriindu-se cu 57 birnici, 2 preoți, 2 dascăli, 7 bătrâni și nevolnici, 13 văduve și un evreu orândar. În următoarele decenii, însă, populația a scăzut continuu, catagrafia din 1838 consemna 38 birnici, un preot, 2 dascăli, 3 văduve și
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
1851 menționând 4 căpătăieri, din care 2 proveneau din ținutul Cârligăturii și câte unul din Ruginoasa și Coșula (ținutul Botoșani), însă alți 3 au fugit din sat, stabilindu-se la Podu Iloaiei și Miroslava. Se pare că diminuarea numărului de lăcuitori, ar fi fost cauzată și de noua epidemie de holeră din vara anului 1848, căreia i-au căzut victime, așa cum notifică documentul menționat, 9 săteni din Ulmi și 6 din Poleni. Revenind la satul Poleni, constatăm, de la un an la
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
un studiu privitor la situația demografică a Moldovei în secolul al XIX-lea, Ecaterina Negruți ajunge la concluzia că în numai ani, între 1803 și 1859, populația Moldovei a crescut cu circa 150,1%38. Pentru a estima numărul de lăcuitori din Principatul Moldovei, cercetătoarea menționată a înmulțit cu 5 numărul capilor de familie cuprinși în statisticile vremii și a apreciat că populația țării a crescut de la 530.000 lăcuitori în 1803 la 1.327.000 lăcuitori în anul 1850. Cifrele
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
crescut cu circa 150,1%38. Pentru a estima numărul de lăcuitori din Principatul Moldovei, cercetătoarea menționată a înmulțit cu 5 numărul capilor de familie cuprinși în statisticile vremii și a apreciat că populația țării a crescut de la 530.000 lăcuitori în 1803 la 1.327.000 lăcuitori în anul 1850. Cifrele propuse sunt foarte apropiate de realitate, dacă ținem seama că - așa cum am notat mai sus - potrivit catagrafiei din anul 1852 în satul Belcești erau 370 de nume, iar printr-
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
a estima numărul de lăcuitori din Principatul Moldovei, cercetătoarea menționată a înmulțit cu 5 numărul capilor de familie cuprinși în statisticile vremii și a apreciat că populația țării a crescut de la 530.000 lăcuitori în 1803 la 1.327.000 lăcuitori în anul 1850. Cifrele propuse sunt foarte apropiate de realitate, dacă ținem seama că - așa cum am notat mai sus - potrivit catagrafiei din anul 1852 în satul Belcești erau 370 de nume, iar printr-o petiție adresată Epitropiei Sfântului Mormânt, din
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
Grigore Ureche, inițiatorul tradiției cronografiei moldovenești în limba română, a exprimat fără echivoc în Létopisețul țărâi Moldovei (1955) [1642-1647?] originea latină comună a tuturor românilor într-o propoziție ce avea să ajungă sacrosanctă în conștiința națională: "Rumânii, câți să află lăcuitori la Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramoroșu, de la un loc suntu cu moldovénii și toți de la Râm să trag" (p. 124). Miron Costin preia și reafirmă în forță ideea originii comune. În "Predoslovie" la De neamul moldovenilor [1686-1691
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu totul să concenească și să șteargă de pre fața pămîntului sămînța dăcească" (Maior, 1990, p. 14). Concluzia logică pe care o desprinde Maior din premisa exterminării dacilor este că "Dachia cu prilejul răsboiului Romanilor se deșertă cu totul de lăcuitori" (p. 14). Bărbații "ei în ei se omorîră", iar cei care nu se "fermecară" (otrăviră) după modelul rigăi lor Decebal, "cu mueri și cu prunci cu tot au fugit" (p. 15). Trebuie menționată în acest context și opinia separată emisă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
v). În privința începutului, care la Aaron este învăluit într-o aureolă de sacralitate, poporul român își are obârșia în coloniștii romani, de la care moștenește până astăzi, în ciuda prefacerilor, "întipăriri neșterse" (Aaron, 1835, p. viii). După ce romanii victorioși "deșertară Dacia de lăcuitori împuținând numărul lor ori împrăștiindu-i într-alte părți" (Aaron, 1835, pp. 7-8), Traian a colonizat pământul dacic intrat în stăpânirea romană cu "mulțime nenumărată de lăcuitori romani din Italia" (Aaron, 1835, p. 8). Pe lângă localizarea ariei de recrutare a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prefacerilor, "întipăriri neșterse" (Aaron, 1835, p. viii). După ce romanii victorioși "deșertară Dacia de lăcuitori împuținând numărul lor ori împrăștiindu-i într-alte părți" (Aaron, 1835, pp. 7-8), Traian a colonizat pământul dacic intrat în stăpânirea romană cu "mulțime nenumărată de lăcuitori romani din Italia" (Aaron, 1835, p. 8). Pe lângă localizarea ariei de recrutare a coloniștilor strict la peninsula italică, Aaron acordă o foarte mare atenție calității socio-umane a coloniștilor: "Nu derbedei și oameni fără nici un căpătâiu fură coloniile acele; ci bărbați
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românilor, singura lor moștenire fiind cea legată de teritoriu. Și în această materie există un consens total: "Romanii [...] au stricat tot ce a găsit Dacic, spre a introduce Romanismul" (Aaron, 1835, p. 3), lăsând în urma lor un teritoriu "pustiu de lăcuitori, pe care furia răsboiului ia secerat sau ia silit ca să își părăsească patria" (p. 16). Aceeași idee își găsește ecou în manualul lui Albineț, publicat câțiva ani mai târziu în Moldova: "Dacia cucerită se priface în provincie romană, lăcuitorii sei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ucidu, parte își caută scăpare între alte nații barbare, eară parte se târăscu sclavi la Roma și prin osebite provincii ale Italiei" (Albineț, 1845, p. VI). În acest chip, prin "stârpirea Dacilor învinși de Augustul Traean", Dacia rămâne "deșertată de lăcuitori" (Albineț, 1845, pp. XXI, VI). Pentru justificarea măsurilor extreme luate de romani împotriva dacilor, finalizate cu exterminarea acestora, sunt invocate motive psihologice, majoritatea orbitând în jurul dorinței de răzbunare. Albineț, de exemplu, afirmă că Traian nu putu uita cruzimile comise de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ómeni dein Rom'a sî din Italí'a sî-i asiedià in Daci'a cea lipsita de locuitori" (Moldovan, 1866, p. 11). Idei aproximativ identice pune în circulație și Albineț în manualul său de istorie a Moldovei: "Pământul Daciei, deșărtat de lăcuitori cu prilejul resboiului, pentru a nu rămâne nefolositoriu Romanilor, hotărâ Traian ca să-l împoporeze cu colonii din Italia" (Albineț, 1845, pp. 7-8). În acest scop, aduse în teritoriul cucerit "nenumărată mulțime de lăcuitori din Italia" (p. 8). Doar Aaron, care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istorie a Moldovei: "Pământul Daciei, deșărtat de lăcuitori cu prilejul resboiului, pentru a nu rămâne nefolositoriu Romanilor, hotărâ Traian ca să-l împoporeze cu colonii din Italia" (Albineț, 1845, pp. 7-8). În acest scop, aduse în teritoriul cucerit "nenumărată mulțime de lăcuitori din Italia" (p. 8). Doar Aaron, care în Idee repede... a șlefuit mitul originii nobile a colonizatorilor romani într-o formă apropiată de idealul de puritate, insistând asupra faptului că proveniența acestora era exclusiv din Italia, își revizuiește convingerea. În
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]