494 matches
-
prohod și nimeni nu a scris despre asta, că nu ești jurnalist dacă scrii despre minuni adevărate. Iisus s-a născut în sara de Crăciun, șoptesc oamenii, confundându-și glasurile cu trista bucurie a oșanului cântăreț, iar melcii băloși se lăfăie la televizor ca niște irozi plini de bube căutând și omorând prunci născuți și nenăscuți, așa fel ca România asta necăjită să nu aibă nici un fel de ȘANSĂ, să nu aibă liniște nici în Noaptea de Crăciun și nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
le-a fost scurtata viață sau chiar au murit nevinovați (poetul Vasile Voiculescu ) dar ( în antiteza) și amintiri despre primele pagini ale publicațiilor vremii -fie ele cotidiene ori săptămânale cu destinație partinica ori așa zis culturală, pagini pe care se lăfăiau sub semnătură ”tovarășilor” omagii fără sfârșit ale regimului și conducătorilor lui, condeieri plătiți și răsplătiți , care - așa cum a arătat Ion Lazu în cartea sa - locuiau în cartierul Primăverii, beneficiau de burse chiar în lumea liberă, erau privilegiați. Cei care aveau
ION LAZU ŞI ODISEEA PLĂCILOR MEMORIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364406_a_365735]
-
profund; Undeva se adla un coș mare încăpător În care cădea câte un cap „visător”. Nu s-a făcut vid, au venit din ce în ce mai mulți, Toți aroganți, prea-plini de sine și prea...des culți; Clovnerii, comic involuntar, imn de parade Se lăfăie copios prin librării, pe estrade. Ne-a sufocat viața „Toboșarul timpurilor noi” - Pe când trăgeam brazde sărace prin anii de nevoi. „Laudă lucrurilor”, precum și „Cântul vieții” Au însuflețit multă vreme pereții. Oare au fost, într-un fel, generații spontanee? „Cântare omului
NEMURIREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361298_a_362627]
-
ți-e dor Tu ai trăit bine Ai avut pâine. Când ai vrut să pleci prin lume, Nimic nu te-a oprit pe tine; Cu un bilet de avion Te-ai făcut un domn. Cu prea mulți bani te-ai lăfăit Și tu pe nimeni n-ai iubit; Banii te-au stricat Viața ți-au luat! Și acum pe la sfârșit vei fi-ntrebat: „Omule ce-aștepți să mori, oare-a meritat”? Dar nu vei ști ce să răspunzi Căci doar acum te-
IUBIND NIMIC de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361553_a_362882]
-
de la Lacuri. I se spunea așa locului, deoarece, pe vremuri, aici existau niște lacuri, acum rămânând doar niște grote, unde se ascundeau copiii când jucau pitulacu. Să vedeți ce s-a întâmplat într-o zi pe „Luncă”, unde văcuțele se lăfăiau la umbra copacilor crescuți sporadic pe platformă, mișcându-și urechile clăpăuge, pentru a se feri de enervantele muște și tăuni ce nu le dădeau pace. Sătule, rumegau în timp ce-și făceau siesta, iar copiii se alergau pe toată platforma
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
și mă iubește! Vampirul își rotește privirea prin încăpere. URSUZ: Aveți pat matrimonial cu lenjerie din mătase! Prințesa îi întoarce spatele și privește în oglindă. PRINȚESA: Pentru că sunt fiica contelui și am gusturi alese. URSUZ:Mi-ar place să mă lăfăiesc în el lângă trupul tău gingaș și mlădios! Ursuzîi cuprinde talia între palme. Femeia se întoarce brusc, îi dă o palmă și-l trântește la pământ. PRINȚESA:(țipă și îi arată cu brațul ieșirea ) Ursuz! Ai întrecut măsura! Să dispari
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
cei maro cu ochi negri, exact ca acesta pe care-l țin la piept din imaginea copilăriei mele. Cu el îmi petreceam cel mai mult din timp, cu el adormeam seara strângându-l, protector, la piept. Acel ursuleț încă se lăfăie pe patul dintr-o cameră unde, acum, nu mai doarme nimeni alături de o păpușă ale cărei picioare stricate au fost înlocuite, de tata, cu trei crăcane de lemn. Mă jucam în fel și chip, scorneam tot felul de jocuri. Eram
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
-mă... Mihai Ioniță, doctorul, nu m-a sunat de Crăciun (și e primul an în care n-o face). Oare de ce? Mihai Lungu, care... Înlemnesc! Dacă mă întreabă de Mihai Pătrașcu? Ăla cu costumul național, mort la New York, care se lăfăia pe pajiștea de la Găbud? -Dacă-ți dictează ceva, să notezi! Să notez? Ce? M-a întrebat doar când vine “soru-sa”? Îi închid! Mă simt (a câta oară?) folosită! Nu, nu se poate să-mi facă și Bogdan asta! Mi s-a
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
se-arată. La masă, de când mă știu, eram doar șase. Pe cel din fața mea îl luase Dumnezeu. Cu siguranță îi lipsea un înger și fără el, probabil, se descurca mai greu. Pe geruri aspre și zăpezi ca-n basme ne lăfăiam ca-n stup; era multă căldură ... Dormeam toți într-un pat; - eram micuți - însăilat de tata, din scânduri, pe măsură. Vara-n amurg - în tindă la povești, că mama Floarea ne povestea cu haz, până când Luna se ridica pe boltă
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364208_a_365537]
-
simte, literalmente, perspectiva răsturnată în trecut. Din momentul deciziei fatale, prezumtivul sinucigaș , cosimte că drumul său s-a înfundat undeva în spatele timpului. Gestul final, de anulare a vieții, nu face decât să confirme o stare de fapt. Stare ce se lăfăiește, bine mersi, în conștiința sa. Este momentul când sufletul ar putea împiedica sacrilegiul împotriva divinității personale (iertați-mi blasfemia involuntară!), sufletul, adică Dumnezeu, sau mă rog, acea infimă parte de absolut ce se află exilată în fiecare dintre noi. O
A ÎNCEPUT SINUCIDEREA ROMÂNIEI (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363252_a_364581]
-
iubire Și stropi divini de binecuvântare, Că Moșul Nicolae, Fericitul, M-a legănat cu blânda lui cântare. Când m-am trezit, m-am dus să-mi văd bocancii; Mai multe daruri m-așteptau drăguțe: Păpuși frumoase, ursuleți și lego Se lăfăiau în roșii mașinuțe. Alăturea, eu am văzut, surprinsă, O carte de povești nemuritoare Ce m-atrăgea ca un magnet spre dânsa, Iar eu am mângâiat-o ca pe-o floare... Când am deschis-o, m-am văzut departe, În țara
A VENIT MOŞ NICOLAE! (POEZIE PENTRU COPII) de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367869_a_369198]
-
Ochii doctorului Ștefan nu se dezlipeau de pe chipul și trupul său subțire. La intrarea în living a pășit peste un covor persan original în care picioarele se afundau adânc ca în iarba pășunilor mănoase de lângă grajdurile fermei. În vitrină se lăfăiau numai obiecte din porțelan, statuete și servicii de ceai sau cafea. La capetele vitrinei din lemn masiv din nuc tronau doua vaze uriașe din porțelan cu desene slave viu colorate, aduse de mama lui Mircea din Moscova unde le cumpărase
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
la fiece pas, ai vrea să insiști pentru a fixa în memorie detalii, dar nu poți decupa pe felii întregul decât cu multă stăruință, valul te ia și ești mereu într-o amețeală a simțurilor, a culorilor, luxul debordant se lăfăie sporindu-ți “încremenirea” într-un șir nesfârșit al semnelor de exclamare care instabilizează firea și n-o lasă să se adune, să-și tragă sufletul pentru a cuceri în siguranță și treptat noi redute, aidoma alpinistului care nu se bucură
DE MÂNĂ, CU LENIN DECAPITAT LA MANDALAY BAY ÎN VEGAS (VII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366833_a_368162]
-
trecuse. Părintele, om cu simțul realității, dădu un telefon la mitropolie, spuse pe scurt despre ce este vorba iar preasfântul, și el om inteligent, trimise imediat un reporter la fața locului. Prin urmare, a doua zi, în revista Creștinul, se lăfăia fotografia în culori a lui Donică, iar povestea sa era interpretată ca un semn divin prin care oamenii erau îndemnați să nu mai facă rele, să se lase de beții și preacurvie și să dea bani la biserici pentru slujbe
UN TATĂ VIZIONAR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367068_a_368397]
-
de la Lacuri. I se spunea așa locului, deoarece, pe vremuri, aici existau niște lacuri, acum rămânând doar niște grote, unde se ascundeau copii când jucau pitulacu. Să vedeți ce s-a întâmplat într-o zi pe "Luncă", unde văcuțele se lăfăiau la umbra copacilor crescuți sporadic pe platformă, mișcându-și urechile clăpăuge, pentru a se feri de enervantele muște și tăuni ce nu le dădea pace. Sătule, rumegau în timp ce-și făceau siesta, iar copii se alergau pe toată platforma
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
seama, nu mai este aici o făcătură aflată sub zodii trecătoare ci obligatoriu un atribut al proniei divine, pentru a nu mai vorbi de ambientalul natural cu care Creatorul a cadorisit aceste locuri. În stânga podului și în apele golfului se lăfăie, înconjurate de apele înspumate ale fluxului, la nici două mile celebra închisoare Alcatraz de pe insula omonimă, iar mai spre sud, sub podul San Francisci-Oakland insulele Comorilor și Buena Yerba. Am oprit la ieșirea de pe pod, într-o rotondă care desfăcea
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
cotelit. O vede încercând să deschidă febril ușa șifonierului, o pierde un moment din vedere dar o aude trăgând sertarele de la toaletă și în cele din urmă cade cu privirea pe mâna stângă a mortului, în al cărui inelar se lăfăie provocator un ghiul de zile mari. Lui tot nu îi mai folosește acum la nimic! Trage disperată de inel dar nu reușete să îl scoată. Ia uite baba ce curajoasă e! Dacă ai ști tu hoașcă bătrână câți rulmenți m-
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
la Miranda care i-a zâmbit Ahmed răspunse: - Program liber. Dar plătim nemțește. Mai suntem studenți. - Ce-ați zice de grădina botanică? Sugeră Ionel continând: „Cred că Anica va aprecia și alte plante în afara grâului și suratele pruntre care se lăfăia zi de zi.” Anica nu s-a sfiit să-i dea un pupic dulce deși erau în „spațiu public” fiind pe deasupra și asistați. E adevărat, numai de surioară cu logodnicul ei care-i priveau cu condescendență. Ce mai, se molipsise
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -4- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348737_a_350066]
-
Ochii doctorului Ștefan nu se dezlipeau de pe chipul și trupul său subțire. La intrarea în living a pășit peste un covor persan original în care picioarele se afundau adânc ca în iarba pășunilor mănoase de lângă grajdurile fermei. În vitrină se lăfăiau numai obiecte din porțelan, statuete și servicii de ceai sau cafea. La capetele vitrinei din lemn masiv din nuc tronau doua vaze uriașe din porțelan cu desene slave viu colorate, aduse de mama lui Mircea din Moscova unde le cumpărase
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
pe care și oamenii și maimuțele le apreciază cu gusto, cu entuziasm, adică. Nu glumesc, sunt băi naturale unde vin să se îmbăieze maimuțele sălbatice. Vin la băi, cum s-ar zice; stau exact ca noi, sprijinite de marginea bazinului, lăfăindu-se în apa fierbinte, li se citește plăcerea pe față (maimuțelor). La fel și aici, ne uitam pe geamul aburit al băilor, erau femei goale în apă, doar capul afară. Prosopul cadou era folosit pentru spălat, apoi purtat, ud, pe
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
moscheelor și minaretelor înfipte cu vârfurile în cer, așteptând cumva să coboare însuși Mahomed pe scări de mătase de pe pereții lor. Două mari policandre arcuiau peste sală cu brațele lor întoase spre tavan și luminau a giorno sala... Opulența se lăfăia și pe mese, iar de jur-împrejur burghezia, bărbați cu perciuni și bărbi și femei elegante dar ofuscate, vorbeau, râdeau, spuneau sau priveau prin lornioane câte-o pereche care se dădea-n spectacol. Erau scene grotești ca într-un carnaval de
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
17:00 sharp! Adică 5 dupămasă fix! Dau o fugă până la sala de bagage și îmi iau valiza de mâna sus în cameră. Am nevoie de haine de schimb. Fac un duș scurt cu apă aproape rece și apoi mă lăfăi într-unul dintre cele două paturi. Adorm instantaneu. Fără vise, fără regrete, fără gânduri... La ora 19:15 sună telefonul. Recepționerul mă anunță că au trecut cele două ore. Ce baiat generos! Mă îmbrac în grabă, cobor și din nou
ESCALĂ LA SINGAPORE – ÎN CĂUTAREA MERLIONULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347705_a_349034]
-
Era leoaică. Păpădie: Și cerea drumeților să dezlege enigma unei ghicitori. Cei care nu-i înțelegeau taina plăteau cu viața. Sfinx: Erau slabi ca tine. Nu încercau să pătrundă dincolo de esența lucrurilor. Se mulțumeau să trăiască asemenea gâzelor ce se lăfăie o clipă în lumina diurnă. Păpădie: Și leul elimina pe cei care nu erau puternici. Sfinx: Se eliminau singuri. Păpădie: Încercând să se agațe de alte colțuri. Piatră: De alte adâncuri. Sfinx: Adâncurile sunt greu de pătruns, sunt pentru aceia
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
casei o perioadă, după care, hotărând că avea destul timp la dispoziție să scape de intrusă, își ascunse capul sub aripă și zbură spre lumea viselor, spre acea lume perfectă în care peștii îi zburau pe sub nas și el se lăfăia în casă în patul stăpânului. Tărâmul acela era doar al lor, străina nu avea ce căuta în el! Referință Bibliografică: OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1483, Anul V, 22 ianuarie 2015
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
mediatizată la maximum, care își sapă continuu presupusa-i eternitate în structura molatecă a drojdiei. „Ce lucru mai prostesc decât fapta candidatului ce lingușește poporul, - care caută să-i câștige sufragiul prin daruri, să vâneze aplauzele atâtor gură-cască, să de lăfăiască în aclamațiile lor, să se lase purtat ca niște moaște în triumf prin fața poporului spectator ori să lase să lase să i se pună o statuie de bronz în for? mai adaugă la asta risipa de titluri și porecle glorioase
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]