498 matches
-
să trec de la un punct frumos, pseudometafizic, oricât ar fi de plăpând sau de personal, la un altul, oricât ar fi acesta de robust și de impersonal. Adică să fac asemenea lucru fără să mai zăbovesc, fără să mă mai lăfăiesc puțin în verbiajul cu care sunt obișnuit. Totuși, iată despre ce-i vorba: când mă învăța, de pe marginea trotuarului de peste drum, să renunț la a ținti cu bila mea bila lui Ira Yankauer - și, luați aminte, avea doar zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de târziu. Trebuie să plec acasă. M-am ridicat și am Început să-mi trag pe mine haina piele-de-leopard. Rachel prinse replica din zbor. — Da, și eu ar trebui să o șterg, spuse, luându-și geanta. Faină haina, Sam. Mă lăfăiam de plăcere, În timp ce figura lui Jeff indica o dezamăgire profundă. — Ei, haide, mai stați la un pahar, zise cu o voce plângăreață. E rândul meu să fac cinste. Am observat că, deși invitația ne era adresată amândurora, ochii lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
trebuie decât să-mi pun un pulover alb și să șed nemișcată Într-un fotoliu, timp de zece minute, pentru ca, atunci când mă ridic, să descopăr că pe el au apărut diverse pete neidentificabile. Felice Îmi Întinse mâna, pe care se lăfăia un inel imens, foarte asemănător cu cel de logodnă al Prințesei Diana. Și acesta era Împodobit cu diamante și safire, de un gust la fel de Îndoielnic. — Ce bine să te văd! Semnele de exclamare Îi punctau conversația tot atât de mult ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
volumele, atârnau rochiile în șifonier, mutau mobilele. Hattie își puse pe scrinul ei iepurașul maro de porțelan care-și scărpina o ureche, foca neagră eschimosă, asemănătoare cu un melc fără cochilie, și văsulețul japonez, alb cu roz, în care se lăfăiau acum câteva primule culese cu râvnă lângă poarta din spatele grădinii. Scotociseră peste tot, deschiseseră fiecare sertar și fiecare dulap, trăseseră în jos fiecare dintre storurile pictate. Într-una din camerele de jos, avuseseră surpriza de a se confrunta cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Principesa Danemarcei, din instinct de conservare, bănuind probabil ce-o așteaptă "Aoleu, ce-aș mai fi bușit-o-atunci, în gura aia știrbă!" zicea Dan adoptase nonșalant cea mai rațională soluție: fugise din nou, preventiv, în lumea largă). Și iat-o iarăși, lăfăindu-se pe pat, lungită în paralel cu Sile adormitul, fără a da vreun semn că o deranjează vecinătatea udă și mirositoare sălbatic a stârv, a Barosanului. Femeie anapoda și de rahat, mă faci într-una de fecale, în fața amicilor! geme
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
goală. Un gol de formă alungită, ce amintea vag de o vulvă, traversată de trecători minusculi, ca niște spermatozoizi În spațiul acela imens, dominat de un obelisc masiv de granit. O imagine pe care Emma o considera neliniștitoare. Roma se lăfăia În fața lor, caldă și rumenă În lumina solară a după-amiezii. De cafeneaua aceea știa și ea, era unul dintre locurile cele mai faimoase din Roma. În revistele pe care le citea mama, numele acela apărea foarte des, fuseseră fotografiate aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
au făcut râtanii.” Porni, cu arătarea călcându-i bocănit pe urme. Coada Iedului se răsucea ca un sfredel, batjocoritor, către Cap de Șobolan, care rămăsese așezat pe marginea Eleșteului. Din mijlocul apei izbucni o coloană tulbure În vârful căreia se lăfăi câteva clipe În soare o lighioană cu trup de pește, cu rămășițe, pe burtă, de mâini și picioare omenești și cu căpățână de năpârcă. Dihania se azvârli apoi În adâncurile nesfârșite ale nămolului. Apa de deasupra Își potolea valurile. De sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
document oficial, că au trecut zece ani de când am dat ochii cu el. Însă mă voi păstra În spiritul lui. Sus, ca titlu, cu un D plin de cârligele și Întorsături de condei, scria: Declarație. Ceva mai jos, În dreapta, se lăfăia un motto: „Cercând cu degetul amar muiat În tină / să-i pipăi trupul Celui Bun de Sus. / Mi se-arătă-n suiș, de gânduri / pe Cruce răvășit, Iisus...”. Apoi se revărsa grosul. „Cu aur, smirnă și tămâie Îmi plămădeam versul În trudnicu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a-mi putea continua plimbarea în liniște, mă îndepărtez de grupul gălăgios și obositor, fie grăbind, fie încetinind pașii. Dar mă lovesc de o altă dovadă a lipsei de civilizație care mă îngrețoșează. Pe fiecare decimetru pătrat al trotuarului se lăfăie bucăți de flegmă, de secreții nazale sau de scuipat. Pășesc printre ele ca la șotron, dar atenția îmi este atrasă și de alte manifestări ale lipsei de educație elementară și de bun simț. Peste tot, pe trotuar și pe spațiul
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
o chestie pierdută, că el este fiul. Și cel mai bun lucru este moartea. Moartea e frumusețea celor frumoși. Moartea o s-o salveze pe Mariedl cea bună la gust ca un animal muribund. În Moarte o să se poată și Mariedl lăfăi în voie. Așa că mă gândesc mereu cu mare drag la moarte. Așa că preludiul pentru viața cea fiartă la foc mic este moartea însăși. Să te apuci de oamenii însexuati nu-i nici un preludiu pentru trupul crescut sălbatic. Numai propria zvârcolire
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
micuțe sunt atât de asemănătoare, încât schimbarea hainelor sau a machiajului le face pe toate să arate la fel sau să fie toate diferite”), la Florence Almore („una din acele femei suple și strălucitoare care râd prea mult și se lăfăie pe scaun, arătându-și excesiv picioarele”), la Muriel și Crystal, reprezentând întrupările extreme ale genului, universul femeilor cu păr de culoare deschisă trasează un veritabil carusel al primejdiilor. Blonda arhetipală căutată de Marlowe se îmbracă în alb și negru, o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
respectului față de lege, față de autorități, da, ca să nu ieșim în față nici într-un fel, pentru că trebuia să ne ducem viața mai departe [...]. Și, în condițiile astea, nu pot să spun că am dus lipsă, dar nici nu ne-am lăfăit". Această învățătură de viață explică mult din cotidianul cenușiu, dar rezistent, al vieții din timpul regimului comunist: neimplicarea, neieșitul în evidență, moderația, limitarea riscurilor sociale și profesionale, capitalizarea discretă a resurselor. Autodisciplina impusă astfel era în acord cu autoritarismul vremii
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
de la profesori de-a lungul timpului au probat, în final, o anume opțiune de viață, pentru autonomie și respectabilitate profesională, pentru sobrietate și preferința pentru consumul "bunurilor culturale", în detrimentul celor materiale. Ambele persoane manifestă ostilitate pentru opulență ("nu ne-am lăfăit"), ceea ce le protejează, poate, de regrete. Școlile făcute serios au fost, pentru amândouă, calea cea mai sigură de afirmare socială. Nu era una facilă, așa cum ar fi fost traseele prescurtate de ascensiune socială practicate în epocă ("activitate politică", mariaje de
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
spunînd că ei vor face o lume mai bună și mai dreaptă ! în 1989 o ,,lume mai bună și mai dreaptă” însemna întuneric pe stradă, frig în apartamente, magazine goale, malnutriție, înfometare și sărăcie pentru proletari ! Asta în timp ce nomenclatura se lăfăia în privilegii, iar resurse enorme și fără rost erau dirijate pentru palatul dictatorului, numit pentru mulțime și ,,Casa Poporului” . Așa arătau în 1989 ,,idealurile socialismului” ale lui Ceaușescu. Dovada că ideologia partidului comunist n-a însemnat decît o mare escrocherie
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
rându‑le, odiseele lor prin lumea suferinței : de ce jubilează și trăiesc Întru Îndestulare cei necredincioși, iar drepții suferă, năpădiți fiind de dureri, Încercări și necazuri ? Unii dintre cei ce se tulbură și se necăjesc la vederea celor vicioși care se lăfăie În lux și În desfătare, suferă de fapt și „din cauza” Îngăduinței și Îndelungii răbdări a lui Dumnezeu. Mulți dintre cei ce nu Înțeleg aceste taine zic : „Unde este purtarea de grijă cea dumnezeiască, unde este dreptatea lui Dumnezeu, unde este
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
tipi cu lanțuri, mușchi, chelii și tatuaje țin ca lotrii calea jucătorilor și îi iau la palme. La Mamaia, musca, jurnaliștii și alte forme primitive de viață n-au voie să intre în cantonamentul echipei naționale, unde, în schimb, se lăfăie, naiba știe în ce calitate, Ioan Becali. Și pe unde nu umblă liberi noaptea tot felul de indivizi, aflați, după caz, în relație conflictuală sau de protecție cu fotbaliștii? Iar Pițurcă recunoaște senin ca o zi de mai că da
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
erau deschise pretutindeni"), invocate de participanți, dar și îngrijorate foarte că "o sângeroasă luptă ar fi pe cale să izbucnească între două oștiri alcătuite din făpturi Antice și Moderne, denumite cărți (s.n.)". Proorocirile îi aparțin unei "dumnezeiri răufăcătoare, denumită Critica" și "lăfăindu-se în bârlogu-i printre rămășițele foarte multor cărți pe jumătate sfârtecate". Din tabloul descrierii luptei propriu-zise nu lipsesc nici parafrazările comice ale stilului homeric, de genul invocației "Grăiește, zeiță mai mare pe veac și istorie, și spune-mi pe cel
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
trăznit cu o măciucă în creștetul capului”.Năucit, se întoarce acasă, cu imaginea rușinii, ca o fiară în ochii căreia stăruie “burta ei încinsă cu bete tricolore peste zadiile sumese, o burtă uriașă, vinovată, urâtă, ațâțătoare, în care rușinea se lăfăie sfidătoare și trufașă”. Auzind țipetele Anei cauzate de bătaia crâncenă a tatălui ei, Ion încearcă o bucurie ciudată. Atât în cazul lui Baciu, al Anei și al multor alte personaje din creația romanescă a lui Rebreanu, aceste simțăminte și manifestări
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
se împlinească sorocul, pentru ca recolta să-și verse belșugul în hambare. Împleticindu-se printre ciulini, dropii sprintează prin pustiile fierbinți. În stufăriș, pelicani și lebede leneșe plescăie zgomotos. Agită covorul de nuferi așternut peste ape în care la suprafață se lăfăiesc vidre. În adâncuri, stau îngrămădiți somni uriași și crapi dolofani, sturioni, cu pântece umplute de icre, și scrumbii pe care atârnă carnea grasă. Drumul nostru pe aceste meleaguri se sfârșește în depărtarea mării. Din luciul ei, țâșnesc delfini arcuiți pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în care și-ar dori să strălucească. Bonomia ei este doar o aparență, în realitate ea fiind marcată de puseuri de mânie și incorigibil parvenitism. Ochii ei mici și aprinși sunt însemnați de grăsimea unui vid înconjurător în care se lăfăie o ignoranță durdulie. Nimic nu-i mai rău pe lumea aceasta decât prostul fudul, spunea Caragiale. Vaca blondă nu este cel mai blamabil speciment din postcomunismul românesc (nici vorbă de așa ceva), dar ea sare în ochi prin faptul că este
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
inerent Observarea listei verbelor reflexiv-inerente, predominant colocviale, populare sau marcate afectiv (a se bosumfla, a se burzului, a se căciuli, a se codi, a se cruci, a se gudura, a se holba, a se iți, a se izmeni, a se lăfăi, a se mândri, a se mocăi etc.; vezi GALR II:160), paralel cu semantica lor ("implicație intensă în proces din partea subiectului personal"), sugerează rolul reflexivului de focalizator al relației subiect-verb. Deși nu foarte productiv și mai vechi în limbă, fenomenul
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
inteligență, pe spate voinic, de om înalt, mi-alungă alienata mintal ca să-ți cedeze locul. Afară, între linii, deschiderea bolții de stele imobilizează în fața temerilor, ca frigul. Ora 3,30, în acceleratul Vatra Dornei București, pendulat prin vagoanele pline, oameni lăfăiți în aer greu, țiganii scandalagii dintr-un capăt de hol, a venit controlorul, v-a despărțit, v-a scos pe unul din veceu, l-ați bătut pe acolo și urla, în compartiment femei, copilul între ele, bunici, nepot mare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în camera interioară, Gilbert pe sofa, Peregrine pe pernele din bibliotecă, James pe două scaune în cămăruța roșie, iar Titus afară, pe pajiște. Era o noapte foarte caldă, dar furtuna nu a izbucnit. A doua zi dimineața, musafirii mei se lăfăiau într-o atmosferă de sărbătoare. Titus a plonjat de pe „munte“ ca de obicei. James, după ce a vizitat turnul și a emis câteva ipoteze istorice, a înotat coborând pe treptele turnului (uitasem să fixez o funie, dar fluxul era înalt). Peregrine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
guvernase vastul imperiu rus, peste patru sute de ani, a dispărut pentru totdeauna, fără nicio urma... într-o singură noapte, în noaptea de 16/17 iulie 1918. De pe Țarskoe Selo, vulturul bicefal a fost doborât. În locul lui, trufașă și răzbunătoare se lăfăie în bătaia vântului peteca roșie a revoluției. Acolo au început să se urzească „lucruri groaznice”, sub lozinca... „Proletari din toate țările uniți-vă!”. Învățăcei pe măsură ai bolșevicilor ruși, comuniștii români, cu o ură fără margini, au pornit la un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
maioneză fără ou, bulion - devenit ketchup - fără roșii, supă cu aromă de găină dar fără aceea; adică Îngroșători, edulcoranți, coloranți, arome... Și am pe masă o listă de 5 pagini cu E-uri, acelea care, urmate de o cifră, se lăfăie pe etichete, constatând că salamul cu soia al „ciuruitului“ era un prunc nevinovat: chiar 90% soia, el răsărea de pe un ogor, nu dintr’un reactor chimic. Pisicuța din poveste s’a trezit, opunând o frondă, chiar de seamănă a greva
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]