192 matches
-
Martei și a Mariei, Kazantzakis reconstituie strălucit vremurile biblice, redând chipul uman al figurilor din parabole.“ Times Literary Supplement Alb-albăstrui se însenina cerul, Nazaretul era cufundat în somn încă și visa, Luceafărul de dimineață suna din clopoțel deasupra pernei, iar lămâii și curmalii erau încă înfășurați într-un văl albastru-trandafiriu; liniște adâncă; nici cocoșul negru nu cântase încă; fiul Mariei deschise ușa, cearcăne de un albastru-închis încinseseră ochii lui, dar mâna nu-i tremura; deschise ușa, și fără să se întoarcă
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
în ziare, am putea spune, despre romanul Barbarius al lui Constantin Țoiu, că este un "roman de artă". în cele 280 de pagini ale sale, nu există aproape nimic prozaic. Autorul povestește artistic fiecare episod, astfel încât până și stoarcerea unei lămâi deasupra unor felii de somon afumat se transformă într-un ceremonial. Constantin Țoiu nu se află la prima carte de acest fel. Romanele sale Galeria cu viță sălbatică, 1976, însoțitorul, 1981, Obligado, 1984 și Căderea în lume, 1987 au adus
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
al doilea ceas de pe lada patului, la ceasul tatălui meu atotputernic și nemuritor, un ceas bun și foarte durabil, pe care și l-a cumpărat bucuros cu vreo câteva zile, cam șapte, înainte de moarte... Pe lada patului, din lemn de lămâi auriu, se află și ceasul de adolescent, apoi de tânăr, al aproapelui meu cel mai apropiat, semenului celui mai asemenea mie, ceas care s-a oprit de mult, stă. La el nu mă uit, dar știu că este aici. Tata
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
intimitatea grădinii, poetul va trece la mai amplul peisaj al pădurii, al turmelor, etc.deocamdată nu insistăm, pe acest peisaj hieratic, cețos, nordic, tipic baconskyian. Poate că nu e nepotrivit să-l amintim, acum, pe Montale, care în celebrul poem Lămâii din nu mai puțin celebrul volum Oase de sepie, din 1925, se arată iritat de enumerarea estetă a plantelor asociate "poeților laureați". Ligurul preferă, polemic, în locul "plantelor cu nume puțin folosite: buxus, ligustru, acant".../ străzile ce dau în ierboasele șanțuri
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
laolaltă. Acesta-i începutul și totuși nu stau pe hol la taclale... Mă plimb printr-un rău blînd, fără ocol. Aș spune că ăsta-i noroc. Mă uit la mine ca la un beci din batiste, bandaje. Cumpăr săpun și lămîi și nădejde textilă. Sufletul mi-e un purice săpînd pe tăcute-ntre sîni. Calc pe o bordură de parcă ochii mi-ar fi pachet într-un steag..." (Sub cer) Graviditatea este o experiență intensă cu multiple fațete, nu toate vizibile și
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
doar pe jumătate zeu și nu aduce mântuirea fiindcă nu știe nimic despre noi și nici despre sine, firește, „ gândim tot cu creierul nostru omenesc, chiar și când pătrundem / în neomenesc” Prezentare și traducere de Geo Vasile OSSI DI SEPPIA Lămâii Ascultă-mă, poeții-ncoronați Se mișcă numai printre plante Cu nume rar întâlnite: buxus, ligustru sau acant. Mie, sincer să fiu, îmi plac drumurile ce se-nfundă În râpe ierboase, cu băltoace Aproape secate unde-nhață băieții Câte-un firav
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
din import Italia - 4 lei/kg, struguri - 3,30-3,50 lei/kg, pepene galben - 0,80 lei/kg, pepene verde - 0,55 lei/kg, nectarine - 3-3,20 lei/kg. În acest spațiu există și o ofertă de fructe din import: lămâi - 3,50 lei/kg, portocale - 3,30-3,50 lei/kg, grepfruit - 3-3,20 lei/kg, banane - 2,55 lei/kg și altele. Depozitul are program nonstop. ( C. B.) pentru protecția consumatorilor În perioada 1 ianuarie - 31 iulie, la O.J.P.C.
Agenda2005-35-05-comert () [Corola-journal/Journalistic/284117_a_285446]
-
drepților mutați de mult în țărână și în uitare vai nimeni știre-n lume de mine nu are rostirea numai rostirea e panaceu și alean precum apusul de soare mediteranean iar atunci când nu am cu cine mă convorbi mă adresez lămâiului de vizavi la început de drum viva la vida la sfârșit de drum sorti da sordida xxx rătăcesc pe mare ascultând goana valurilor izbite de țărm și visez la destinul corăbierului care musai c-am fost într-o viață anterioară
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
avem. Rețeta nr. 22 Băutură din căpșuni Mod de preparare: 1kg de căpșuni spălate bine se zdrobesc ca o pastă la mixer, apoi se amestecă cu 1 l de vin alb nobil sec, 350 g zahăr pudră și zeama unei lămâi. Se dă totul la frigider și se servește foarte rece, înaintea aperitivelor, ca o băutură naturală făcută în casă și ușor alcoolizată. Rețeta nr. 23 Chifteluțe din carne cu ceapă marinată Ingrediente: 1 ½ kg ceapă uscată, ½ l ulei, 1 pahar
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
albastru ca flacăra de la aragaz, platforma, goală. De data aceasta la recepție era altcineva, o tânără care arăta vag bolnavă și vlăguită. Cu o eșarfă În jurul gâtului, prefera un machiaj accentuat și avea niște ochi de culoarea - să mă gândesc - lămâii verzi. Se mișca mult, repede și fără rost. În ciuda acestor activități uimitoare, femeia nu prea era atentă - Într-o clipă era doar ochi și urechi; În alta, se Împrăștie Într-un amestec de membre și mișcare dezintegrată. Brusc, apucă registrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aduseseră la ea o femeie gravidă care se Îmbolnăvise pe neașteptate și a cărei stare se Înrăutățea Îngrijorător pe zi ce trecea. După ce s-a consultat cu djinnul ei, mătușa Banu i-a spus femeii gravide să se ducă la lămâiul sterp din grădina ei, unde avea să găsească, Într-o geantă de catifea neagră, un săpun de măsline În care era erau Înfipte unghii de-ale ei - o vrajă făcută de vreun vecin invidios. Totuși, mătușa Banu nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Hela. De acolo, sora mea scria cărți poștale bolnave de dor de casă. Părinții mă răsfățau, tata cu friptură marinată, mama ascultându-mă cu același surâs încremenit de îndată ce porneam cu ea în călătorii în țări din sud, acolo unde înfloresc lămâii; totuși, fiul nu mai voia să fie răsfățatul mamei. Mica ei speranță se ascundea în propoziția: „Poate că până atunci s-o termina în vreun fel“. Rămăseseră mai puțin de două luni până când avea să vină, prin poștă, ordinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fugă pe deal în jos. Tot alte mașini și camioane, iar de la Innsbruck chiar o motocicletă, m-au purtat pe mine și suferința mea, care scădea sesizabil de la o oprire la alta, prin trecătoarea Brenner, în țara în care înfloresc lămâii. Departe am mai ajuns! Cu o camionetă pe trei roți, cu căruțe trase de măgari, cu un Toppolino, îndrăgita mașină de două locuri a acelor ani. În sus și-n jos prin cizmă. Și mai departe încă, prin insula Sicilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu am trăit nimic care să fi putut rămâne în memorie; doar că la post-restant mă aștepta o scrisoare de la mama. Ea, căreia în anii copilăriei îi promisesem călătorii în sud ilustrate ca-n povești prin țara în care înfloresc lămâii, până la Neapole, ea, căreia îi plăcea să-și alinte fiul răsfățat și promițător cu numele unui erou de teatru - fiu care avea să constate, la urmă, că ceapa vieții lui, după ce fusese decojită foaie după foaie, nu conținea nici un sâmbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
între noi, îi umezeam gura. De îndată ce eram singur cu ea, îi vorbeam încet la ureche. Tot ce se poate, erau promisiunile obișnuite, vechiul cântec: „Când o să te faci din nou bine, noi doi... În sudul însorit... Ba da, unde înfloresc lămâii... Acolo unde e frumos, pretutindeni frumos... Până la Roma și mai departe, la Neapole... Crede-mă, mamă...“ Când și când, veneau surori și călugărițe, purtând bonete cu aripioare pe cap. Duceau pansamente, ploști, un scaun cu rotile și erau grăbite. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gemuse și ea, surd, din stomacul gol de prea multe zile. Trecuse o vreme până să-i audă. Stâng, drept, stâng, drept... Târșâiți, ca pe vremuri. La jumătatea grădinii (acolo unde fuseseră garoafele, odată, și acum nu mai erau, era lămâiul mic, primit în dar de la Alexandre și crescut în ghiveci, în bucătărie, înainte să fie replantat acolo, la jumătatea lumii ei de flori și gâze și demoni închiși în cutii de pălării și ascunși, pe vecie, sub pat) se descălțase
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ordin Întâi, când lacunar un gând născu. O, însăși larva rodului sfânt Odin Prin fluvialul, falsul fosfor "tu". REGRESIV Din văi defuncte strig acele patrii Pășunile reptilei spume-ntîi Cenușa în orb Nil a Cleopatrei Ereb, termen de sulf ca un lămâi. Știu lire cardinale date centre Acești reci acustici de firizi Uimiri și mari zăceri adiacente Genunii adiate pe Atrizi. ÎNCLEȘTĂRI Ca umbra-n stemă, pe basilici, O veghie singură să urci Sub agere oțele silnici: O Moscovă de cer și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de-a patruzeci și opta flotare din seria de cincizeci executată zilnic. Se simte în formă maximă. Flotările terminate, ia extensorul din debara, deschide fereastra de la balcon și începe tracțiunile. Energia pe care o degajă îi este diminuată de imaginea lămâiului pitic care se veștejește într-un ghiveci de pe balcon. Ia un pahar, îl umple cu apă plată Evian, pune în el o aspirină efervescentă și o lasă să se dizolve. Până atunci, duce extensorul în debara. De unde revine cu o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
care, cu o lovitură precisă, sparge cele două cărămizi din pungă. Punga cade pe pernă, fără să facă vreun zgomot sau mizerie pe jos. Duce punga la ușă, se întoarce, ia paharul cu aspirina dizolvată și-l varsă la rădăcina lămâiului. Tot ce face, face în ritmul muzicii de la radio. Mângâie duios singura lămâie, scofâlcită, rămasă în pomișor, care se ambiționează să nu moară. Acum Lionel e în baie. A terminat cu bărbieritul. E într-un maiou gri și poartă niște
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în Angers. — Mulțumesc, madame Agnès, nu trebuie exagerat. Vreau să fiu un cetățean francez ordinar. — M-am săturat de ordinari! Ne trebuie francezi de calitate. S-a umplut țara de imigranți. Persoanele de față se exclud. Cum îi mai merge lămâiului? — Prost. Am încercat rețeta cu aspirina: nici o ameliorare. — Nu e grav, trebuie să perseverați. Să nu uit, o să am nevoie de dumneavoastră. — Oricând. — Mâine după-masă. Vreau să facem un control inopinat prin toate apartamentele: cred că cineva face modificări interioare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe ea o cheamă Matilde - ca și cum ar fi interesat pe cineva, în acele momente, cum o cheamă pe ea. Se simte în formă maximă. Odată terminate flotările, Lionel ia extensorul din debara, deschide fereastra de la balcon și începe tracțiunile. Vede lămâiul pitic care se veștejește în ghiveciul de pe balcon. Ia un pahar, îl umple cu apă plată Evian, pune în el o aspirină efervescentă și o lasă să se dizolve. Până atunci, duce extensorul în debara, de unde revine cu o pungă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un karateka experimentat, după care simulează o lovitură fulgerătoare. Dosul palmei se oprește la fix un milimetru de pungă. Ia punga și o duce în debara, după care se întoarce, ia paharul cu aspirina dizolvată și-l varsă la rădăcina lămâiului. Tot ce face, face în ritmul muzicii de la radio. Mângâie duios singura lămâie scofâlcită, care se ambiționează să nu moară. Acum Lionel e în baie. A terminat cu bărbieritul. E în alt maiou gri și poartă aceiași boxeri gri, mulați
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
puțin capul, dar asta nu-l împiedică să se simtă plin de energie. E deja pe covorașul de lângă pat, unde termină de executat seria de cincizeci de flotări. Ia extensorul din debara, deschide fereastra de la balcon și începe tracțiunile. Vede lămâiul pitic care se veștejește în ghiveciul de pe balcon. Ia un pahar, îl umple cu apă plată Evian, pune în el o aspirină efervescentă și o lasă să se dizolve. Până atunci, duce extensorul în debara, de unde revine cu un aspirator
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
invizibile de praf de pe covor. Duce aspiratorul în debara. Se întoarce, ia paharul cu aspirina dizolvată, se uită cu părere de rău la lămâi și dă paharul pe gât. Închide ușa de la balcon, fără să mai mângâie lămâia scofâlcită: soarta lămâiului pare, și ea, pecetluită. Tot ce face, face în ritmul muzicii de la radio. Acum, Lionel e în baie. A terminat cu bărbieritul. Verifică în oglindă calitatea rasului. Din oglindă îl privește de data asta Lionel Frunza, cu care seamănă leit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nici o cărămidă la ghenă. — Și noi cum acționăm în situația asta? face pe prostul Lionel. — Nu e grav. Stăm la pândă, nu se poate să nu se dea gol. La unii, modificarea apartamentelor e o boală, nu se pot abține. Lămâiul? — Își dă duhul. — Am un pont extraordinar: pomilor exotici le merge cel mai bine cu potasiu. Nu se compară cu aspirina. — Unde găsesc eu potasiu? — Cel mai bun potasiu se găsește în cenușă. Iar cel mai mare conținut de potasiu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]