204 matches
-
Nassau, a ajuns la destinație pe la ora 14:00 în data de 15 iunie. Prințul Bernhard s-a dispus în fața primilor cercetași francezi, lăncieri ai diviziei de Cavalerie Ușoară a Gărzii Imperiale (Lefebvre-Desnouettes), în timp ce aceștia se apropiau de Quatre Bras. Lăncierii au fost opriți la Frasnes, după care Nassauerii s-au retras în pădurea Bossu, un petic dens de pădure de lângă Quatre Bras. Generalul Lefebvre-Desnouettes a cerut sprijinul infanteriei, însă deoarece se lăsa întunericul, iar infanteria sa era împrăștiată de-a
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
infanterie și 16 tunuri: Mareșalul Ney dispunea de Corpul al II-lea de armată al lui Reille (diviziile de infanterie 5, 6, 9 și Divizia a 2-a de Cavalerie), precum și de Cavaleria Ușoară de elită a Gărzii, formată din Lăncieri și Vânători Călare. Contele Reille luptase împotriva trupelor lui Wellington și a gherilelor spaniole încă din 1810 până la sfârșitul Războiului peninsular. Relația sa cu mareșalul Soult era atât de încordată, încât Reille și-a abandonat postul în 1814. Lăncierii Roșii
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
din Lăncieri și Vânători Călare. Contele Reille luptase împotriva trupelor lui Wellington și a gherilelor spaniole încă din 1810 până la sfârșitul Războiului peninsular. Relația sa cu mareșalul Soult era atât de încordată, încât Reille și-a abandonat postul în 1814. Lăncierii Roșii francezi s-au apropiat de Frasnes și au fost întâmpinați cu foc artilerie din partea unei baterii ecvestre olandeze și cu foc de muschetă din partea Batalionului 2 din Regimentul 2 de Infanterie Nassau. Lefevbre-Desnouettes știa că era inutil ca numai
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
numai cavaleria să încerce să alunge trupe inamice dintr-un sat, așa că a cerut sprijinul infanteriei. Va dura ceva timp ca un batalion din divizia lui Bachelu să ajungă la periferia localității Frasnes. Între timp, escadronul 1/regimentul 1 al Lăncierilor din Gardă (era faimosul escadron de Elba, alcătuit din polonezi) s-a mutat în estul satului Frasnes și a avansat, apropiindu-se de Quatre Bras fără să întâlnească o rezistență serioasă. Din păcate, celelalte escadroane nu i-au putut urma
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Nassau, s-au dovedit decisive în oprirea francezilor. Imediat ce acesta a ajuns pe poziție, le-a ordonat oamenilor săi să încarce tunurile cu mitralii. Infanteria s-a grupat în linie de ambele părți ale bateriei. Toate tunurile au tras asupra lăncierilor francezi cu mitralii, care au omorât și rănit mai mulți oameni și cai. Aceștia s-au retras în sat și au trimis patrule. Au postat santinele, ceea ce au făcut și aliații, menținându-și poziția până în ziua următoare. Ney i-a
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
2 Nassau au fost trimise în recunoaștere împreună cu 50 de husari prusaci silezieni sub comanda locotenentului Zehelin, care fuseseră separați de armata prusacă în luptele din ziua anterioară. Husarii s-au angajat în schimburi de focuri cu cavaleriști trimiși de către Lăncierii Roșii ai diviziei lui Lefevbre-Desnouettes. Bateria lui Bijleveld a deschis focul asupra Lăncierilor Roșii. Lupta de cavalerie a fost de scurtă durată și ambele părți s-au retras după ce au suferit pierderi ușoare. La ora 07:00, un mic grup
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
sub comanda locotenentului Zehelin, care fuseseră separați de armata prusacă în luptele din ziua anterioară. Husarii s-au angajat în schimburi de focuri cu cavaleriști trimiși de către Lăncierii Roșii ai diviziei lui Lefevbre-Desnouettes. Bateria lui Bijleveld a deschis focul asupra Lăncierilor Roșii. Lupta de cavalerie a fost de scurtă durată și ambele părți s-au retras după ce au suferit pierderi ușoare. La ora 07:00, un mic grup de soldați francezi a avansat înspre pozițiile inamice, însă a fost izgonit după
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
câteva șarje de cavalerie au fost respinse cu pierderi de partea francezilor. Până atunci, aceștia nu își făcuseră apariția în număr mare; trupele care erau prezente deocamdată pe câmpul de bătălie erau, în afară de infanteria de linie, Vânătorii Călare ai Gărzii, Lăncierii Gărzii și artileria ecvestră a Gărzii. O încercare din partea a două companii din Nassau de a avansa înspre Frasnes a fost de asemenea împiedicată. Artileria franceză ajunsese pe poziții și mari detașamente de trăgători făceau demonstrații de-a lungul frontului
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
linie. El a fost la conducere până când Wellington s-a întors de la întâlnirea sa cu Blücher. Prințul a văzut soldați francezi care strângeau provizii și își făceau focurile în apropiere iar în spatele lor, în holdele înalte de lângă Frasnes, se aflau lăncierii. Era o zi foarte caldă. Haosul se instalase la diferite puncte înguste din linia de marș a aliaților. Constant Rebecque a găsit o stare de confuzie pe drumul către Quatre Bras, deoarece diviziile lui von Alten și Chassee sosiseră în
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
a tras o salvă mortală de la mică distanță pentru a-i respinge pe francezi. Vânătorii s-au întors și au șarjat din nou. Și din nou au fost respinși. A treia șarjă de cavalerie a fost efectuată de către Regimentul 6 Lăncieri. Între timp, milițienilor li s-a alăturat prințul de Orania, care a început să-i încurajeze. Lăncierii au fost și ei respinși. Câteva batalioane de infanterie franceză sub comanda lui Jamin au înaintat la est de Gemioncourt. Prințul de Orania
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
întors și au șarjat din nou. Și din nou au fost respinși. A treia șarjă de cavalerie a fost efectuată de către Regimentul 6 Lăncieri. Între timp, milițienilor li s-a alăturat prințul de Orania, care a început să-i încurajeze. Lăncierii au fost și ei respinși. Câteva batalioane de infanterie franceză sub comanda lui Jamin au înaintat la est de Gemioncourt. Prințul de Orania a ordonat brigăzii de cavalerie a lui Merlen să șarjeze aceste forțe, pe când Batalionul 5 de Miliție
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Merlen să șarjeze aceste forțe, pe când Batalionul 5 de Miliție olandez și Batalionul 27 "Jäger" trebuiau să atace din flanc. Cele două unități au atacat și au alungat infanteria franceză. Brigada lui van Merlen a fost atacată de către Regimentele 5 Lăncieri și 1 Vânători Călare în timp ce încă se poziționa. Cavaleria olandeză a fugit cuprinsă de panică, cu francezii urmărind-o îndeaproape. Aghiotantul prințului de Orania, maiorul van Limburgh Stirum, a fost rănit grav. Lăncierii au înaintat până la bateriile lui Bijleveld și
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Merlen a fost atacată de către Regimentele 5 Lăncieri și 1 Vânători Călare în timp ce încă se poziționa. Cavaleria olandeză a fugit cuprinsă de panică, cu francezii urmărind-o îndeaproape. Aghiotantul prințului de Orania, maiorul van Limburgh Stirum, a fost rănit grav. Lăncierii au înaintat până la bateriile lui Bijleveld și Stevenart, unde au omorât mulți tunari. Apoi au lovit Batalioanele 5 de Miliție și 27 "Jäger", provocând numeroase pierderi. Prințul de Orania a fost antrenat în retragere, fiind însă salvat de viteza calului
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Orania a fost antrenat în retragere, fiind însă salvat de viteza calului său. Acesta era și momentul în care Wellington se întorcea de la întâlnirea sa cu Blücher de la Brye, calul său ajutându-l de asemenea într-o situație la fel de precară. Lăncierii au devenit dezordonați din cauza șarjei și astfel au fost respinși cu ușurință de salvele de muschetă trase de către Batalionul 2 Nassau-Orania și un batalion britanic. Cavaleria a început să se retragă încet. Între timp, Regimentul 5 Dragoni Ușori belgieni se
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
din ea. De asemenea, la recucerirea terenului pierdut au participat și nassauerii. Atunci când Garda a ieșit din pădure cu rândurile dezordonate îndreptându-se spre ferma Grand Pierrepont, ea și Braunschweigerii învecinați au fost bombardați de artileria franceză, apoi atacați de lăncierii lui Piré și alungați înapoi în pădure. Alte surse susțin faptul că atacul a fost efectuat de Regimentele 6 și 1 Vânători Călare ale lui Piré. Vânătorii îmbrăcați în verde au atacat, forțând o parte din infanteria aliată să formeze
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
de luptă. Romanii își așezară oastea în rânduri adânci și pășiră să-i înfrunte. Era unul "Icmor", care conducea armata scită după Sviatoslav și avea rang îndată după dânsul, un bărbat voinic și tânăr. Când îl zări "Anemas", unul dintre lăncierii împăratului și feciorul conducătorilor cretanilor, cum înainta plin de încredere, împreună cu o ceată de însoțitori pedeștri și ucidea o mulțime de romani, fu cuprins de mânie, scoase sabia de la șold, își privi calul încoace și încolo, îi dădu pinteni, se
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
eficient, din cauza rivalității dintre comandantul lor, mareșalul Jean-Baptiste Bessières și comandantul armantei din Portugalia, mareșalul André Masséna. La Waterloo, în 1815, Grenadierii Călare constituiau rezerva de cavalerie a Marii Armate, totuși, din cauza unei neînțelegeri, au atacat împreună cu cuirasierii, dragonii și lăncierii, în timpul celei de-a doua șarje a Mareșalului Ney, fără a obține vreun rezultat notabil. Epopeea napoleoniană încheindu-se după bătălia de la Waterloo și Franța revenind la monarhia Bourbonilor, regimentele de Grenadieri Călare au fost desființate și transformat într-un
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
acestei armate se numărau "ienicerii" (trupele de elită); pedestrașii; "spahiii" (cavaleria feudală); "saialii" (trupele de sacrificiu formate din sclavi care puteau să-și câștige libertatea în cazul că supraviețuiau); "achingiii" (arcașii); "silahdârii" (gărzile armelor sultanului, de asemenea protejau flancurile); "asabii" (lăncierii); "beșlii" (cei care mânuiau armele de foc); și gărzile praetoriene care serveau ca garda de corp a sultanului. Fratele vitreg al lui Vlad, Radu cel Frumos, care era de bunăvoie în serviciul sultanului, avea 4.000 de călăreți. Pe lângă aceste
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
o victorie cartagineza. Cei doi generali s-au întâlnit față-în-față înainte de luptă. La începutul luptei, Hannibal a declanșat atacul elefanților și sulițarilor săi împotriva trupelor române, în scopul de a rupe coeziunea dintre liniile lor . Atacul a fost confruntat de lăncierii români. În plus, Scipio a ordonat cavaleriei să arunce în aer coarne puternice pentru a speria animalele, care au reușit parțial, si mai mulți elefanți s-au dezlănțuit, întorcându-se spre aripa cartagineza stânga, pe care a dezorganizat-o complet
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
invită pe Avram Iancu la Alba Iulia, pentru a-l cunoaște, a-i înmâna un cadou drept recunoaștere a sprijinului acordat prin războiul de gherilă purtat și să îl aprovizioneze cu muniția necesară. Iancu coboară din munți cu ceată de lăncieri, până pe valea Mureșului, dar se izbește rapid de ostilitatea colonelului austriac August, comandantul cetății Alba Iulia. La această atitudine ostilă au contribuit rapoartele false ale fostului consilier militar al Legiunii Auraria Gemina, căpitanul austriac Ivanovici, dar și faptul că austriecii
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
moți, trimiși de Iancu la Florești, județul Cluj, au declarat armatei austriece că acesta a decis să își lase luptătorii la vatră. Generalul austriac Wohlgemuth l-a invitat pe Avram Iancu la Sibiu pentru a-i cere ajutorul în dezarmarea lăncierilor români din Zarand. Iancu și-a asumat această responsabilitate, iar moții din Zarand au început să depună armele după 7 septembrie 1849. Dezarmarea românilor de către austrieci s-a făcut cu greutate, foarte puține arme fiind predate, deși Iancu și [[Axente
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
domeniul normalului, nu intră în sfera patologicului" . Astăzi, Avram Iancu este considerat cel mai mare [[erou național]] al românilor din Transilvania, iar memoria lui cinstită în mod deosebit de români și îndeosebi de moți, între care trăiesc și azi urmașii foștilor lăncieri ai lui Iancu, de la 1848. În dimineața zilei de [[10 septembrie]] [[1872]], Avram Iancu a fost găsit mort, cu privirea încremenită spre cer, pe prispa brutăriei (azi muzeu) lui Ioan Stupină, zis Lieber, din [[Baia de Criș, Hunedoara|Baia de
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
de doar 17 ani, Cruijff debuta în echipa mare a Ajaxului, într-un meci susținut împotriva formației FC Groningen, în Eredivisie (prima ligă din Olanda). Deși Ajax a pierdut meciul, scorul fiind 3-1 pentru Groningen, Cruijff marca unicul gol al „lăncierilor”. Astfel, după 10 partide bifate pentru „lăncieri” și 4 goluri marcate în Eredivisie, Cruijff își încheia primul an de fotbalist profesionist. Nu fusese însă un an foarte grozav pentru Ajax Amsterdam, deoarece echipa a încheiat sezonul pe locul 13, cea
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]
-
echipa mare a Ajaxului, într-un meci susținut împotriva formației FC Groningen, în Eredivisie (prima ligă din Olanda). Deși Ajax a pierdut meciul, scorul fiind 3-1 pentru Groningen, Cruijff marca unicul gol al „lăncierilor”. Astfel, după 10 partide bifate pentru „lăncieri” și 4 goluri marcate în Eredivisie, Cruijff își încheia primul an de fotbalist profesionist. Nu fusese însă un an foarte grozav pentru Ajax Amsterdam, deoarece echipa a încheiat sezonul pe locul 13, cea mai slabă clasare de când Ajax era un
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]
-
din echipă. Cruijff a reușit și primul hat-trick, într-o victorie cu 6-2 a Ajax-ului în fața formației SC Telstar. La doar patru zile după acest prim hat-trick, a urmat meciul din Cupă cu BV Veendam, o victorie cu 7-0 a „lăncierilor” în care Cruijff a marcat nu mai puțin de 4 goluri. În total, în ediția 1965-66 a Cupa Olandei, Cruijff a marcat de 9 ori în doar 4 meciuri. La finalul unui sezon în care a evoluat în 25 de
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]