933 matches
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > DÂNSUL MUZEI (3) Autor: Remus Strugar Publicat în: Ediția nr. 2058 din 19 august 2016 Toate Articolele Autorului Dânsul muzei (3) Într-o lume de vis și mister, pe un munte, Printre cețuri lăptoase și stânci de granit, În care doar zeii trăiesc infinit, Trei muze dansează în vara fierbinte!... Erato, Euterpe, Calliope, Fiice a lui Zeus și a Mnemosynei, Cântau și dansau, fiind fericite În lumea lor mare-n bătrânul Olimp, Uitând de
DANSUL MUZEI (3) de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342696_a_344025]
-
publicației The Sun și au stârnit aprige controverse în rândul internauților, care s-au întrebat: ar fi trebuit familia să dea publicității aceste fotografii sau nu? În seria foto publicată de The Sun, un Muhammad Ali îmbătrânit, cu o privire lăptoasă și fața răvășită de lupta cu Parkinson, fixează obiectivul camerei foto. Fața îi e cețoasă, expresia absentă, goală, nu știi dacă Ali mai e sau nu în spatele ei, nu știi dacă boala l-a răpit sau nu cu totul din
Deși unii spun că această imagine n-ar fi trebuit să fie făcută publică vreodată, eu cred că e cea mai frumoasă fotografie a lui Ali () [Corola-blog/BlogPost/337888_a_339217]
-
a vieții, în frământarea demiurgică a universului. Un act, pentru unii - banal, dar căruia numai o fire sensibilă și profundă îi poate reda frumusețea și muzicalitatea, adusă de dincolo de izvoarele ființei noastre: „Soarele trandafiriu răsărea triumfal la orizont, penetrând pâcla lăptoasă ce învăluia nisipul. Briza deșertului adia ușor, când mi -a părut că am auzit sau am simțit - căci nu știam exact dacă venea din afară sau din interiorul ființei mele - un glas cutremurător: „Să fie lumină!” - și deodată astrul dătător
“CÂINE ÎN RUGĂCIUNE” SAU “UN UNIVERS FILOSOFIC CU VALENŢE EPOPEICE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344252_a_345581]
-
decongeleze și să ajungă la temperatura camerei înainte de utilizare (aproximativ 15 minute). După decongelare, vaccinul poate fi păstrat la +2 °C până la +8 °C timp de 12 ore. Nu recongelați! ... 2. După decongelare, vaccinul Jynneos este o suspensie lăptoasă, de culoare galben-deschis până la alb-deschis. ... 3. Flaconul trebuie inspectat vizual pentru detectarea particulelor și a decolorării înainte de administrare. În cazul în care se constată oricare din aceste modificări, vaccinul nu trebuie administrat. ... 4. Agitați ușor flaconul înainte de
ORDIN nr. 5.027 din 7 octombrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289334]
-
un program mai riguros, cu ore respectate, de masă, odihnă, vizite și ski. Dar ne plăcea, respectam deciziile și ne mergea bine intrați de bună voie în ritmurile universului înalt, al muntelui ce pare că sprijină Cerul îngemănat cu albul lăptos al zăpezilor diamantine, cu inflexiuni albastre sau transparente... un diamant stelar dăruit nouă ca semn al armoniilor celeste și al conexiunilor cosmic - terestru, noi toți uniți prin aceleși suflu divin și unic. Locuiam în oraș, aveam patinoare naturale, iar pentru
ZBORUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377424_a_378753]
-
spatele , în opturi mari, pe gheață. Era loc destul pentru cumpene sau piruete. Așa cum vedeam la televizor, ne imaginam noi, într-un spectacol pe care-l dădeam acolo, sub cerul liber, pe care nu-l mai vedeam în văzduhul mereu lăptos. Era bine. Fratele meu, mai mare , avea grijă să ne întoarcem cu bine acasă și la timp. El știa, era răspunzător în fața părinților, eu nu aveam niciun gând, când dădea el semnalul de gata, gata era ! Un derdeluș bun de
ZBORUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377424_a_378753]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > NU PLÂNGE MAICĂ, ROMÂNIE! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Pe sub streșini de mătase unduind cărări de munte, vântul cerne ierni lăptoase peste ochii plânși de-o frunte. Supt-a-n sânul ei pribeagul călător de vise rupte, peste cetina-i, baltagul a scris doina-n doruri multe. Și-a-ndesat pe chip basmaua și privind spre zări mirată, a-nhămat pe lacrimi
NU PLÂNGE MAICĂ, ROMÂNIE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378887_a_380216]
-
Norocel rămase împietrit când o văzu, o luă frumușel de mână și o sui pe capra trăsurii. Fata își ridică fusta și puse piciorul sus. Norocel privi printre gene cam rușinat când văzu pulpele bălane ale fetei cu carnea lor lăptoasă, goale . -Domnișoară,-zise el încântat de-așa ocazie- de unde are boierul o fată așa de frumoasă, că zău, mă cred în poveste cu o asemenea comoară în trăsură. -N-ai de unde să mă cunoști, domnule, îi răspunse fata cu glasul ei
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
26 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Se ghemuiește astrul după un colț de zare. Răpus de truda zilei se lasă învelit Cu voalurile nopții și cergile stelare, Rememorându-și drumul, visând la răsărit. Pornise-n zorii zilei înviorat de ceața Lăptoasă din iatacul iubitei lui trezite, De alintări de valuri care-i mângâie fața Și raze jucăușe, asupra-i risipite. Ea, primenită-n grabă, începe să se-ntindă spre mal, purtând mareea simbol de voluptate, Iubitului să-i prindă privirea în
ÎMPLINIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382050_a_383379]
-
a stins. Am crezut că s-a ars becul și am decis să mă culc imediat, fără să cobor din pat și să aprind lumina. Deodată însă, camera începe să se lumineze de o lumină confuză, spectrală ca o ceață lăptoasă. Stăteam întinsă în pat cu ochii larg deschiși, perfect trează, când ușa de la cameră a început să se deschidă ușor...ușor și deodată...pac! se dă de perete cu zgomot, ca deschisă de un curent de aer și pe ușă
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
deschiși, perfect trează, când ușa de la cameră a început să se deschidă ușor...ușor și deodată...pac! se dă de perete cu zgomot, ca deschisă de un curent de aer și pe ușă începe să intre în cameră o ceață lăptoasă vineție, de formă alungită, care încet, încet, prindea formă umană, păr lung, ochii ca de spectru. Se vedea prin ea, fiind translucidă, avea fața vânătă și descărnată, încât se vedeau contrurul oaselor prin transparența acelui abur lăptos, din care era
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
cameră o ceață lăptoasă vineție, de formă alungită, care încet, încet, prindea formă umană, păr lung, ochii ca de spectru. Se vedea prin ea, fiind translucidă, avea fața vânătă și descărnată, încât se vedeau contrurul oaselor prin transparența acelui abur lăptos, din care era creată himera. Răspândea în cameră un miros neplăcut și o senzație de frig, însă nu frigul obișnuit provocat de un curent de aer rece. O senzație de frig de parcă eram în prezența unui mort sau a unei
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
îmi era foarte frică. Era un fel de tribunal care mă judeca doar pe mine. Teama pornea din faptul că nu știam care este scopul acestui interogatoriu iar încăperea nu avea nici un fel de ușă ori fereastră. O lumină albă, lăptoasă scălda totul. Părea să izvorască, din pereții albi și ei. În gând mă întrebam dacă se poate ieși de colo, dar mai ales nu înțelegeam cum am pătruns în acea încăpere. Tot ce-mi doream era să pot ieși, să
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
T I N E - EP. 33 -, de Luchy Lucia , publicat în Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016. Deși era un sfârșit de noiembrie , în care soarele apare mai rar și este tot mai pretențios, sâmbătă, ieși victorios printre norii lăptoși, ce pictau cerul încă albastru senin. Se prevestea o zi frumoasă, ce te îmbia să te bucuri de seninul zilei, de soarele provocator, era ca o ultima ofertă a lunii. Ioana era deja in bucătărie, unde trona pe masă, deja
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
aruncau timid lumina în camera unde Laura încă dormea, mângâind-o pe obraz ca un ... Citește mai mult Deși era un sfârșit de noiembrie , în care soarele apare mai rar și este tot mai pretențios, sâmbătă, ieși victorios printre norii lăptoși, ce pictau cerul încă albastru senin. Se prevestea o zi frumoasă, ce te îmbia să te bucuri de seninul zilei, de soarele provocator, era ca o ultima ofertă a lunii.Ioana era deja in bucătărie, unde trona pe masă, deja
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
gând, în mireasmă de cuvânt, în lucrare de har, la ieslea Cuvântului s-aducă cântare, să-L îmbrace-n lumină ca într-o haină, cu chipul Lui Dumnezeiesc de Taină: „Toți trei se-ntâlniră sub <>/ pe „calea bătută de turma lăptoasă”.../ Aud recitarea din vocea lor joasă/ în inimi, în gânduri, doar Alfa- Omega.../ și Craii suiră spre <>...// Brățara luminii le joacă pe glezne/ cu sprintene-ntreceri de mult întrecut-au.../ Pofti-i-aș s-adaste căci lung drum bătut-au
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
gând, în mireasmă de cuvânt, în lucrare de har, la ieslea Cuvântului s-aducă cântare, să-L îmbrace-n lumină ca într-o haină, cu chipul Lui Dumnezeiesc de Taină: „Toți trei se-ntâlniră sub <>/ pe „calea bătută de turma lăptoasă”.../ Aud recitarea din vocea lor joasă/ în inimi, ... Citește mai mult „Ce grai adânc au pentru noi/ însemnele lăsate/ de-ainoștri sfinți, martiri, eroi/ în urma lor,/ prin toate!” (Traian Dorz)„Întrebat-am luminata ciocârlie,/ candela ce leagănă-n tărie/undelemnul cântecului
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
gând, în mireasmă de cuvânt, în lucrare de har, la ieslea Cuvântului s-aducă cântare, să-L îmbrace-n lumină ca într-o haină, cu chipul Lui Dumnezeiesc de Taină:„Toți trei se-ntâlniră sub <>/ pe „calea bătută de turma lăptoasă”.../ Aud recitarea din vocea lor joasă/ în inimi, ... XXVIII. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - RADU PREDA - JURNAL CU PETRE ȚUȚEA, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015. „Ăsta-i voievod absolut, Vlad Țepeș. Păi fără ăsta
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
imateriale de pași trăgănați, târâți în lanțuri, - pași umbrelor de robi ai durerii. Aceștia, după milenii întregi, abia azi au ajuns la capătul drumului tău bifurcat de suplicii, de unde umbrele lor urcă-ncet, încet, fără grabă, toate treptele de marmură lăptoasă ale cerului... Urcă lent, fără ca zvonul trist de lanțuri, auzit doar în serile calme de vară, din fosta Atlantidă, să poată întrece vreodată geamătul Pământului însuși; căci din Pământ izvorăsc până-n cer chiar și-acum, alte ritmuri de pași lănțuiți
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
mireasă văduva, Etalandu-si orgolios mantia-i albă, Incredibil de strălucitoare încă. Își povestește neobosit istoria crudă, dar măreață Tuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prăfuite. Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece, Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa, Făcându-l ireal de frumos Si totusi înghețat și străin. Două lumi, timpuri, limbi diferite, Față în fața întâmplător, El, afară, în noapte și frig, dar liber, Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieți. Ceea ce ne unește
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
o mireasă văduva,Etalandu-si orgolios mantia-i albă,Incredibil de strălucitoare inca.Isi povestește neobosit istoria crudă, dar mareataTuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prafuite.Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece,Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa,Făcându-l ireal de frumosSi totuși înghețat și strain. Doua lumi, timpuri, limbi diferite,Față în fața întâmplător,El, afară, în noapte și frig, dar liber,Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieti.Ceea ce ne unesteEste privirea
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
parte muze și zei-zeițe, formez un nucleu dintr-un eu veșnic și biruitor, îl înconjur cu un cor pe o singură voce sfâșietoare, șterg ce și ce să dau oarecare patină, aprind flashurile în rogvaiv numai pe planșeu, plafon gri lăptos din care coboară fumuri, aduc mobilă, dicționare și travel-photo să le pun să vorbească prin scrisu-mi, aleatoriu. Din primul moment corul se aude ca gramofonul stricat, uitasem că înaintașul meu într-ale schimbării, John Cage mutase între timp accentul corului
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
mireasă văduva, Etalandu-si orgolios mantia-i albă, Incredibil de strălucitoare încă. Își povestește neobosit istoria crudă, dar măreață Tuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prăfuite. Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece, Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa, Făcându-l ireal de frumos Și totuși înghețat și străin. Două lumi, timpuri, limbi diferite, Față în fața întâmplător, El, afară, în noapte și frig, dar liber, Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieți. Ceea ce ne unește
BASTIONUL DRAGOSTEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372565_a_373894]
-
roșii mac și o bărbie obraznică de unde porneau doi obrăjori mereu fragă, de-ți era mai mare dragul să-i privești, să-i mângâi, să-i săruți. Nicu, băiat chipeș, înalt, totdeauna elegant în costumul său național, cu pielea albă, lăptoasă, coborât parcă „pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”, „perișorul lui, pana corbului/ ochișorii lui, mura câmpului”, fecior zdravăn al moșiei Basarabilor, talentat al viersului, virtuoz al clarinetului, vocea lui de bas-bariton putea fi ascultată însoțind munca
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
nu cu morți și jale, se țin de râs și glume, De șotii și de joacă, și ei se zbenguiesc... Se bucură-n zapădă, se bat, se tăvălesc... Și îngerii, iubito, când fulgii cad din perne De puf de păpădie lăptos ce cerul-l cerne, Sunt veseli, se răsfață și-s fericiți că noi De fericire plângem și râdem amândoi... Și îngerii au îngeri, iubito, au îngeri păzitori Cum eu te am pe tine, și tu pe mine, ori Cum Dumnezeu
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371138_a_372467]