3,223 matches
-
de ce s-ar putea întâmpla și aceeași nădejde care stă ca un puternic stâlp să nu se dărâme ființa umană. De atunci au trecut mai bine de 50 de ani și vremurile acelea întunecate și prăpăstioase poate că ar trebui lăsate să stea în întunericul care le-a zămislit. Mă gândesc totuși, că relatarea lor, ar putea să prindă bine celor care nu le-au trăit și să reflecteze asupra posibilelor orori prin înscăunarea altor valuri de teroare în lume.
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
mai amintește de o anumită tușă personală, funcția sa fiind chiar... "testamentară". Boyle ar fi trebuit să inducă aceeași tensiune și episodului dur care-i opune pe epigonii hippies cultivatorilor de cannabis de pe insula thailandeză unde ajunge eroul folosind harta lăsată moștenire. Băștinașii nemiloși nu mai acceptă să fie deconspirați prin numărul mare de indivizi ce nu mai părăsesc "raiul terestru" din care ei realmente își asigură traiul. Glazura idealistă a "refugiului" psihanalizabil se spulberă încă înainte de a se fi construit
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
a le trăi este insuportabil. în această cheie pot fi vizualizate cearșafurile albe pe care personajul Vasile se temea să nu le murdărească atunci cînd își va tăia venele (11 și 32 de minute), inima bătrînului cu un rucsac soios lăsată "să zvicnească// înfiptă-ntre rafturi" cînd acesta părăsește un anticariat (Eu cu Mihai Ignat discutînd despre Thomas Wolfe în anticariat), chipul Prințesei Diana pe o foaie de ziar călcată de un trecător cu "talpă 45" (Curriculum vitae), agresiune acumularea de
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
réaliste" ca deviză alternativă, numind uneori producții ilustrative de mîna a doua. O adopt însă, în relativismul ei, ca definiție ontologică a cinematografului, fiindcă în momentele mele de extremism, mă revendic de departe, de la Lumière chiar, de la camera pe trepied lăsată să înregistreze realitatea, de la aforismul lui Godard - "cinema-ul e adevărul de 24 de ori pe secundă" - dar și de la convingerea cu care îmi încheiam lucrarea de diplomă, că filmul este "une enquette" asupra autorului său. Asta mi se pare
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
specială, făcea să dispară orice urmă. La noi, alegerile din 2000 - paralizaseră, practic, viața publică. Strada devenise un imens talcioc: afișele cu figuri indiegste (și cu sloganuri inepte) ne întîrziau în coșmar continuu. Care nici azi, după starea de grație lăsată celor ce s-au așezat iarăși în fruntea bucatelor, nu dispare. Mutre primitiv inexpresive continuă să spurce gardurile, zidurile, geamurile, într-o caraghioasă confruntare post factuală: faciesul predestinat, prin comunism, să ne întrețină coșmarul o viață, alături de cei al veleitarului
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
C. Rogozanu Prima tendință, în cazul unei cărți curajoase, directe, de atitudine, așa cum este Împotriva interpretării, este ignorarea "istoricității", a faptului că a apărut în niște condiții socio-culturale care nu pot fi, totuși, lăsate deoparte. La o primă lectură, vitalitatea scriiturii abolește orice încercări de contextualizare - semn bun, dacă e vorba despre un text cu intenții polemice clare. Susan Sontag a scris aceste eseuri în perioada 1962-1965, o perioadă relativ scurtă - așa se explică
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
pînă jos. Credeți că iubirea se poate organiza la fel? Cînd au organizat ura comuniștii o făceau tot în numele iubirii, nu? Așa că, Doamne păzește. Nu cred că iubirea se poate organiza și nici nu cred că trebuie organizată. Iubirea trebuie lăsată să existe, și-atîta tot. Orice organizare a sentimentelor este la fel de malefică. Să ne mulțumim să nu ne fie ucise sentimentele, nu să ni le organizeze cineva.
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
femeia dansează trecînd din brațele unui dansator în brațele altuia, ținînd totuși evidența dansurilor, a numelor, a defilării cavalerilor cu modul lor de a se prezenta, cu înfățișarea lor, dar mai ales a vîrtejului în care este prinsă dansatoarea "luată, lăsată, reluată, îmbrățișată, cu inima zvîcnind, cu figura vaporoasă și amețită". . Acesta ar fi titlul pe care autoarea i l-ar propune editorului. Pretinde că n-o face pentru că "tot ce poate ea este doar să scrie". Și totuși a făcut
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
devină hărți și pancarte. Uneori, torționarii își încheie ședința de supliciu printr-o schingiuire succintă, pe post de semnătură, pe trupul celor chinuiți. Toate aceste semne, lăsate de torționarii secolului XX, sunt niște epistole violente ale puterii, înrudite cu semnele lăsate, odinioară, cu fierul roșu, pe umărul sau spatele condamnaților. Cicatricile trebuie să rămână pentru totdeauna o urmă a "vinei" și a "păcatului" de a fi fost supliciat. Țigările stinse în pielea victimelor reactualizează, și ele, înfierările de odinioară. Scrijelituri, arsuri
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
un memento, inscripția lui Dürer, Myn Sach die gat als es oben schtat. Adică, "destinul își urmează cursul hotărît de sus". Omul, cu toate misterele lui (de neînchipuit și de neacceptat în România mutată, brusc, la bloc), e victima dîrelor lăsate, în zațul din ceașcă, de felul cum își soarbe cafeaua. Totuși, "cu adevărat liber e doar cel care poate să aleagă, de tine depinde, la urma urmelor, totul." Și piesa ar fi fost bine să se termine, se aude, la
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
Cărțile lui Prospero a lui Greenaway. Și totuși, lungmetrajul care m-a pornit pe firul acestei meditații a fost unul pe care îl consider prost, și care mi-a dat încă o dată senzația că poezia și poeții ar fi trebuit lăsați să odihnească în pace. Sunt conștientă că e superficial și incorect până la un punct să afirm că filmul și arta poetică nu ar trebui amestecate, dar poate șirul de exemple pe care îl voi discuta vă va convinge. Pe mine
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
să-și gâdile și creativitatea un pic. Ceea ce face poezia îngrozitor de transparentă și simplă, pe un model simplificat de "un vers, o idee". Nu mai există "artă de dragul artei", poezia a căpătat un rol pur utilitar, nu trebuie studiată, ci "lăsată să picure pe buze, ca mierea". Paralela cu alimentul e evidentă: ți se indică să te hrănești cu poezie cum ți s-ar indica să mănânci fructe de mare, pentru că stimulează activitatea creierului. Mare, mare dezamăgire cu atât mai mult
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
pelerinaje și marșuri parizerul și benzina pîinea și chibritul/ întinse pe ziarul cu lozinci ca petele de boia înfundate cu furci caudine în ventriculii inimii// înaintam printr-un purgatoriu de carne și oase în tomberoanele/ blocurile crăpate de cutremur și lăsate ca o amenințare continuă deasupra capului/ crăpăturile zigzagul din ciment păreau viețile noastre prin care puteai să privești iarba cimitirelor răscolite de buldozere/ vedeai la trapez morții prin aer". Așadar mizeria mulțimilor se liricizează vizionar. Grație retoricii sale umanitarist cîrmite
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
clasă. în uniforma aceea, fiecare soldat părea un învingător. Când au debarcat în Normandia, a fost o plăcere să-i privești. Vezi câte un film documentar: oricine și fiecare ar vrea să fie soldat american. Casca rotundă, super, cu bentița lăsată să fluture liber, pantalonii comozi, cu buzunare șmecherești, tunica - o bluză lejeră, frumoasa pușcă automată, și bocancii... ce mai bocanci! Cu bocanci ca aceștia nici să mori nu ți-e frică. Americanii i-au tăiat atunci pe toți în privința stilului
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
morții, momentul în care coerența s-a frânt iar alteritatea s-a insinuat de la sine: "...întreruptă a fost aici pentru o clipă și Ťviațať morților, clipă fatală dacă ne gândim la filigranul eternității lor compromise, pentru că, se știe, lumina o dată lăsată să intre oxidează întreaga textură, osemintele și galeria, bijuteria și protezele și perucile, rana deopotrivă și amintirea ei." tmosfera romanului e apăsătoare nu atât din cauza fundalului, a muncii permanente pentru transmutarea osemintelor, lucrări ghicite în mai toate mișcările exterioare hotelului
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
OM Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului https://www.blendspace.com/lessons/elWYNQGclBUcMw/cubism-fractured-images mă privește pământul cu o mie de ochi tociți de pașii călătorilor căutătorilor de comori absurd lăsate să zacă peste vremuri încă o daltă veche încă o farfurie aparent zburătoare rămasă înfiptă între pălăria de piatră și crucea om uitat schelet neînvelit nici măcar cu metaforele anume rostite de el în alte epoci privesc atent gropile din care
INIMA CÂT UN PUMN DE OM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382674_a_384003]
-
Nu, nu te-am observat. Tocmai doream să mă întorc la gazdele de aici. I-am lăsat la pescuit pe ponton și cred că au ajuns deja acasă la ora aceasta. - Hai pe malul lacului că am șevaletul și sculele lăsate acolo fără nimeni lângă ele. - Nu cred că sunt în pericol de a ți le lua cineva. N-am văzut niciun pictor pe mal. - Nu de asta, dar tocmai am prins o lumină perfectă pentru a crea un cadru cu
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
fără tine te caut în interiorul din mine dar....îmi-e acum atât de greu știu voi fi singură mereu.. Cred că locuiești într-un gând rămas nespus din lăuntric tumult și-ai să vii că ți-e dorul flămând de iubirea lăsată ...căutând.... Lumea din care-ai plecat c-un gram de speranță a rămas Am lacrimi destule să plâng iar dorul de tine cum să-l ajung ? Merg ,orbecăind și pășesc cu greu, singură-s fără tine..rămasă doar eu dar
FĂRĂ TINE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382810_a_384139]
-
au pus la contribuție arhivele istorice și vestigiile arheologice pentru a înjgheba un trecut fals, util propagandei. Un trecut tot atît de ireal, ca și viitorul pe care-l promiteau și tocmai din această pricină reprezentînd o cursă pentru naivii lăsați pradă îndoctrinării: " Atunci s-a produs cea mai puternică anexare la politică a istoriei noastre naționale, care n-a fost străină de un anumit specific ce a caracterizat România în experiența totalitară a țărilor din Estul Europei. Pentru a explica
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
cît despre gazetarul român... generalizările sînt periculoase, dacă nu ridicole. 6. Pudibonderia e o valoare certă, pornografia e bună doar pentru eventuale figuri din stil. Homosexualii stau în rînd cu necrofilii, iar Biserica ortodoxă care se oripilează la gîndul pederaștilor lăsați liberi pe străzi nu e tot aceea care a aprobat tristele demolări. ("Păcatele BOR în ceea ce privește colaborarea cu comuniștii și Securitatea nu sînt în chestie, n-au nici o legătură cu poziția față de homosexualitate.") Poate, dar întrebarea rămîne: oricine își poate permite
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
O să-l ameninț că mă sinucid, ca atunci când eu vroiam să intru în politică și el nu vroia să mă lase și a fost ditamai scandalul și până la urmă când a auzit că dacă nu mă lasă mă omor, mă lăsat. (Din ediția prinț a Academiei Cațavencu)
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 4 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20057_a_21382]
-
și la Milano. Tata mă mângâiat, a râs, a zis că “bine măcar că sunt frumușica” și că se ocupă, iar eu mam mai înviorat, am simțit puțină speranța și mam carat la sala ca să nu mă prindă sfârșitul cu fundul lăsat. Acolo am fost cât p-aci să mă enervez pe niște grase caremi luau aerul și să le zic cine sunt eu și ca să-și dea salteaua mai încolo da’ nu leam mai zis că nam mai vrut să mă
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 5 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20056_a_21381]
-
suspecți și bunurile confiscate în urma perchezițiilor este unul dintre cele mai importante de la nivelul județului Sibiu. Rețeaua s-a extins începând cu luna ianuarie 2013, când a fost destructurată o altă rețea la Sibiu. Practic, ei au intrat pe locul lăsat liber de cei arestați de noi atunci", a afirmat Sebastian Veștemean.
21 de persoane reținute într-un dosar al traficanților de droguri by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/27941_a_29266]
-
nuci și vin din via lui. Întotdeauna când ajung la Amărăști, finul Ionică îmi aduce bunătăți locale, care pentru mine sunt cele mai bune din lume. Ce mult mi-a lipsit aerul condiționat la micuța mașină Mondeo! Totuși, cu geamurile lăsate, drumul de la Amărăști la București (via Vâlcea) a fost...suportabil. La Vâlcea mam întâlnit cu marele meu prieten scriitorul Ioan Barbu. Pentru a evita căldura din București, ne-am oprit (am avut copilot pe fratele meu Tudor) la ”Kilometrul 36
În România, Germania şi la Olimpiadă. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/94_a_144]
-
Simona Vasilache Când se îngână ianuarie cu februarie e ziua lui Caragiale. Meseriașul lucrurilor care se întâmplă când și unde nu trebuie. Un reper preferat pare a fi lăsata secului pentru postul mare. Firește, reper e un fel de a spune, fiindcă Paștele neavând dată fixă, lăsata secului pică întotdeauna prin surprindere. Situația cea mai cunoscută e aceea din Conu’ Leonida, însă și Cănuță, care va fi toată viața
Lucruri nelalocul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2802_a_4127]