189 matches
-
pe care îl ține legat de mijloc, peste fusta largă, închisă la culoare. Sigur nu l-a văzut nimeni? întreabă cu glas tare Marius în timp ce deschide portița prinsă cu un cerc metalic. Nu, nu, răspund câteva voci bărbătești. Urmărit de lătrăturilor îndârjite ale unui câine lățos, pătrunde în curtea mică și se oprește lângă prispa acoperită cu un țol vrâstat. Privește în jurul său. Este cineva? Domnule Ciornei! O pisică tărcată apare din spatele casei, acolo unde sunt acareturile. Miaună slab în timp ce, ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vilei și în scurt timp, automobilul rulează pe șosea. Drumul îngust și sinuos este degajat de traficul zilei, dar camuflajul îl face foarte întunecos. Din când în când trec pe lângă sate mici și neluminate, mai mult bănuite în beznă după lătrăturile câinilor. Lumina palidă a farurilor de camuflaj surprinde uneori siluetele vagi ale unor căprioare, grăbite să dispară în desișul gros, ocrotitor, al pădurii. Smaranda privește mâinile lui Marius, comod așezate pe volan. Fine, cu degete lungi, subțiri, mult mai potrivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
făcut nevoile în interiorul teritoriului său de trai și de mișcare, indiferent dacă stăpânii lipseau de acasă o zi întreagă sau, luați cu treburi, uitau să-l dezlege. În acest din urmă caz, el își atenționa stăpânii prin agitație sporită, prin lătrături codificate până ce aceștia îi recepționau semnalele și-l eliberau. Hrana și-o primea cu calm, s-ar putea spune chiar cu eleganță și o consuma fără grabă și lăcomie. O întâmplare petrecută cu puțin timp înainte ca fratele meu să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
nici o speranță că se va ameliora. Hotărârea de plecare fiind luată m-am prezentat la data stabilită în localitatea Holboca la gospodarul ce se oferise să-mi dea un cățel. Când am intrat în curtea acestuia am fost întâmpinat de lătrăturile furioase pe trei voci ale vajnicilor paznici, toți legați și posesori de cuști. Mi-a indicat un cățel cocoțat pe cușcă, frumos, zvelt și foarte gălăgios. Omul mi-a precizat că este fetiță și urmează să împlinească un an peste
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
a listei. Omule, dar ești... oribil. Dar nu merit eu asta, nea Costică? Privește în gol, într-o rugă mută spre Cel Atotputernic. Fabulații De pe la ora zece seara, în zona în care locuiesc, se așterne o liniște plăcută, presărată cu lătrături preventive, de loc enervante. Alte animale nu-și fac de loc simțită prezența prin zonă. Garantez că prin locurile acestea de prin zona Galata, sau prin imediata apropiere, nu sînt cocoși sau, cine știe, poate sînt, dar probabil că sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
până și apelul la consens sună a deriziune și e producător de dispută. Până la un punct, dezmățul critic de care vorbim e explicabil. Înțărcați, sub comunism, de dreptul de a ne opune, am ales să facem o baie igienică de lătrături și lături compensatorii. Dar, de la o vreme, atmo sfera a devenit toxică și născătoare de confuzii pernicioase. Mai întâi, spiritul critic se constituie într un sindrom de autoritate, într un derapaj vicios al nevoii de putere. „Uitați-vă la mine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
am pomenit Împresurat de o haită de șapte-opt javre flenduroase. Nu făceam decât să le Întărât și mai tare lovindu-le cu piciorul la grămadă și aplecându-mă după o piatră pe care n-o mai găseam. Schelălăielile deveneau numaidecât lătrături și mârâituri de o Înverșunare sporită și simțeam vlăguindu-mi-se cheful ce mă Însuflețise dis-de-dimineață ca s-o iau Încoace. Asta mi-ar mai lipsi după atâta drum, să mă văd tăvălit de câini prin bătătura asta de șantier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe frunte și se grăbea spre noi, mai avea probabil să ne spună ceva Înainte să plece, dar Ortansa Îl Întoarse din drum. Se urcară amândoi În Dacia roșie, care demară ca din pușcă și țâșni pe poartă petrecută de lătrăturile haitei de câini. * Gheorghe Restoiu e și el scriitor. Știu că-i mai vârstnic decât mine cu cinci sau șase ani, iar până să ajungă director al Editurii Calende a condus un ziar județean și o revistă de cultură din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îndeaproape. Merg să vă conduc. — Nu-i nevoie. — Ba-i nevoie! i-o reteză pe un ton care nu suporta replică. Să vă scot barem din incintă. Câinii ăștia, eh, parc-a dat strechea-n ei... Au ieșit Împreună. Zarva lătrăturilor și chelălăiturilor era Într-adevăr mai mare ca-n alte nopți. De bună seamă că ei simțiseră mai mult decât Cosmescu. Trăgeam nădejde să nu mai apară nimeni, cel puțin până se Întoarce Andrei. Cinci minute bune a durat până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o crenguță de la crâng ...” În această carte, pe care Umberto Eco, pe ultima copertă, nu știe „dacă s-o definească drept roman sau biografie transformată în mit”, apare un Ovidiu foarte diferit de cel din Tristia, din Epistulae ex Ponto, lătrături existențiale la lună în căutarea civilizației pierdute. Mai mult pare că acele plângeri disperate n-ar fi altceva decât un mijloc ca oricare altul ca să se descotorosească de trecut: un mod literar ca să abată atenția romanilor de la faptul că el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cei mai mulți „eroi” în viață. 8 iulie 2006 Dulce ca mierea e ciolanul puterii Acum, în sezon estival, peisajul politic românesc seamănă mai mult cu un maidan cu câini, decât cu o plajă cu delicii, fiind deacum obișnuiți cu mârâielile, schelăiturile, lătrăturile, bătăile, linsul rănilor și împăcările pe ciolan, chiar dacă maidanezii se arată a fi mai colțoși, mai răi, gata să sfâșie și să ucidă. Fiind atenți la acest concert de urlete, nici n-am mai băgat de seamă că de 1
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în urma mea, apoi Titus, cu o figură speriată, după el Gilbert, la fel de speriat, și pe urmă Peregrine, rumegându-și propria furie. Hartley a sunat la ușă. Abia de-a răsunat clinchetul dulce că s-a și pornit o rafală de lătrături sălbatice, urmate de un glas furios care înjura câinele. S-a auzit o ușă trântită și lătratul deveni mai înăbușit. Ben ne deschise ușa din față. Cred că ar fi vrut s-o lase pe Hartley să intre și apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ton de stăpân. Și în ultimii patruzeci de ani numai așa i se vorbește. Pe de altă parte, un prieten care a fost de curând în țară îmi spunea că „dulcea limbă românească” s-a transformat într-un fel de lătrătură. Românii, prietenoși și iubitori de oaspeți, când le vine acum un prieten sau o rudă de pe alte meleaguri, trebuie să anunțe la miliție. Nu s-au alterat niște trăsături psihosociale? A.B.: Mai întâi însă, despre ceea ce am discutat mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
să admitem demagogia naționalistă ca instrument de falsificare a dreptei judecăți literare". Rubrica Relief a aceluiași număr face trecerea în revistă a ecourilor în presa vremii ale Istoriei lui G. Călinescu. Atacurilor li se răspunde cu aceeași violență în limbaj ("lătrăturile unanime ale gazetărașilor analfabeți"). Pornind de aici, de la discuția pe marginea cărții lui G. Călinescu, în rubrica Relief, se împinge discuția spre problema "autonomiei literaturii". Cu un astfel de conținut este lesne de înțeles de ce Albatrosul nu va mai apărea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pornit ca săgețile, în lătratul general al cîinilor și s-au depărtat spre zonele cu păduri ale ținutului. Noi am rămas în urmă și ne-am îndreptat spre mașină. Cîtăva vreme, am urmărit sunetul cornului de vînătoare și corul de lătrături, dar acestea s-au depărtat în direcții depărtate de șosea, așa că ne-am hotărît să mergem unde-om vedea cu ochii, pînă ce vom găsi un loc plăcut pentru masa de prînz. Am găsit acest loc agreabil într-un cătun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
avea, desigur, și el, partea lui de ronțăit. Prin urmare, nu putea bea apă din pârâiaș. Din reflex, se întorcea din nou la crăticioara lui smălțuită, care era uscată, fără fir de apă. Stătea câteva clipe descumpănit, apoi scotea câteva lătrături puternice, până când bunica îi punea apă, nu însă fără a-l "gratula" cu vorbe de ocară: Și ai măi jăboi, și, țâ s-o făcut săti?? Na! ie di crapâ-n tini șî tacâ-ți fleoanca!! Nu putea pricepe cum de s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
momentul în care o molie ateriză pe brațul meu. Se părea că întreaga lume era pe moarte, înnegrindu-se. Întunericul înghițea totul. Iar atunci Victor începu să latre - mult mai insistent de data asta, tremurând în timp ce se zgâia la pădure, lătrăturile lui întrerupte de mârâituri. Și, la fel de brusc, încetă. Rămase nemișcat. Auzise ceva. Continua să se uite spre pădure. Apoi sări de pe verandă și începu să latre din nou. - Victor, am strigat cât am putut de tare. Îi vedeam silueta săltând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
experiență personală, de pe urma participării la acest proiect? - Pe cât a fost de decepționant, după opinia mea, programul oficial, pe atât m-au încântat relațiile personale, prieteniile și situațiile neprevăzute. Reala călătorie a început abia pe la jumătatea ei. La Malbork. Cu primele lătrături de câini. Estul a fost pentru mine o adevărată revelație. Estul, despre care noi, cei din Vest, nu învățăm aproape nimic la școală sau din ziare. Adevărata aventură a început cu descoperirea țărilor baltice... - Ai aflat în această călătorie o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Oprișenilor, dimineața, bate vânt rece. Vâjâie prin arborii mari de la margine, fâșâie prin câțiva stejari cu frunza uscată rămasă pe ramuri. Depărtările se pierd în ceață, întăiu ușoară ca un fum, apoi tot mai deasă. Din sat de la Oprișeni vin lătrături întărâtate de câni; țărci în crâng se chiamă cu țipete aspre. Clopotul de la biserică sună un timp. Și cum vântul crește, se umflă prin copaci și prin crâng, zgomotele împrejurimilor parcă tac, și rămâne numai sunetul de ape în răscoală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alții în grup (am văzut șase flăcăiași supraveghind zece-douăsprezece undiți de somotei așezate la mal), alții în lotci. Am auzit pe neașteptate cucul cântând. Vulturi cu penaj întunecat zburau pe deasupra undelor căutând pradă. Dintr-un sat au ajuns până la mine lătrături de câni... Apa aceasta se vede că e bogată în pește. Satele, înainte de Rostov, destul de rare. Așezările samănă cu cele de la Dunăre. În cele două zile cât am călătorit cu vaporul, am cunoscut pe un agronom bun povestitor, care ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nănașii... oieri, păcurari, ași ai navetizărilor, cuintesențiale, între munte și câmpie, adicătelea, mai precis, între pleonasm șesuri întinse, plate și oximoron: giumalăuri pitice; între paradoxul verilor răcoroase trăite la umbra fagilor și tautologia existenței consumate în zbiarăt de mioare și lătrături de câini bărbătoși. La temelia dorului lor se instalase lipsa. În munte, sus, tânjeau după văi joase; pe teren neted, aproape de nivelul mării, oftau după sălbăticitatea alpestră. Platono-lacanizau și ei fără să-și deie sama. Pe urmele lor, bătătorite, navetez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se lipea când de o haită, când de alta, după cum se schimba dulăul-șef. De fapt, nu se schimba de la sine. Pe șefi îi mai adunau noaptea hingherii, iar haitele se formau și se risipeau ca partidele, după ce se termina lătrătura electorală. „Al dracu’ ce colțos e Băsescu ăsta al tău - i-a zis domnul Gabor lui Spirescu -, de toți se ia. Mic și rău.“ Atât le-a trebuit bătrâneilor. Până s-a spart grupul de la mesele de șah, pe la unsprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și emițând puternice semnale sonore deasupra capului ei. Mama a auzit aceste semnale, dar, în starea de toropeală, de oboseală și semiinconștiență în care se afla, a pus toate acestea pe seama închipuirii ei, drept halucinații. Dar nu erau halucinații, ci lătrături aievea, reale, scoase de un câine credincios care își manifesta bucuria la vederea stăpânului. Numai că el nu înțelegea mare lucru din această întâmplare și a abandonat-o puțin pe mama pentru a veni să ne comunice nouă o descoperire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-i, măi Leu? Ce vrei să ne spui? Ham! Ham! Ham! Ai găsit-o pe mama? Ham! Ham! Da, așa era. Leu ne depășise din nou și de undeva, de foarte aproape, de la o distanță de 9-10 m, se auzeau lătrăturile puternice și insistente ale câinelui nostru salvator. Dar de văzut nu vedeam nimic. De la trei metri vederea era blocată de cearșafuri albe și mari de ninsoare, asemenea unor ecrane de film uriașe, spânzurate în fața noastră. Am ajuns. Iat-o pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să realizăm un culoar de lățimea ferestrei, atât cât să pătrundă lumina în interiorul camerei. Leu eroul incontestabil al familiei noastre stătea lângă noi pe post de observator, exprimându-și punctul de vedere asupra calității muncii pe care o efectuam, prin lătrături scurte și vesele, ceea ce tradus în limbajul uman semnifica acordarea calificativului maxim. Bravo băieți! E foarte bine ce faceți! Continuați! Iată că ajunseserăm din nou să putem diferenția momentele zilei: dimineață, prânz, seară și noapte. Și venea timpul culcării când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]