656 matches
-
belalie, Insomnii de echinox, Dimineți, lăsați să vie Cum venea, băiatul Fox: Capul, cafeniu pătat, Cu miros de dimineață, De zăvozii mari din piață În trei locuri sângerat, Îl lipește de macat, Ochii-ntoarce, a mirare, Din piept mare: Ce lătrat! Pomi golași și zori de roșuri! (E aprilie, nu mai) Forfotă de fulgi pe coșuri, În cuib fraged: Cir-li-lai. - Fox al meu, îți place, hai? Cir-li-lai, cir-li-lai, Precum stropi de apă rece În copaie când te lai; Vir-o-con-go-eo-lig, Oase-nchise-afară-n frig
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
17 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cum ar fi că într-o dimineață să te trezești singur cu toate apele cu toate florile cu toți munții toate doar ale tale. Cum ar fi să te trezești fără să mai auzi lătratul câinelui mieunatul pisicii văicărelile soacrei glasul soției dojenindu-te doar pentru simplul fapt că exiști. Cum ar fi o dimineață fără trilul păsărilor, cerul nu ți s-ar părea pustiu? Cum ar fi sa bați la picior o stradă lungă
CUM AR FI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361327_a_362656]
-
loc uitat de lume, cu drumuri înfundate pe vreme ploioasa și colbuite, în verile secetoase. Acesta era motivul pentru care venirea noastră se transformă într-un eveniment pentru copii din sat, dar mai ales pentru câinii care răgușeau de atâta lătrat la auzul motorului. Mai apoi, patrupedele să îngrămădeau să-și lase niscai lichide personale pe rotile motocicletei, scrisori de dragoste către câinii din oraș. Gardul de la ulița meșteșugit împletit din nuele se întindea între doi nuci uriași iar portița era
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
împreună Și primăveri cu zarzări înfloriți ! Ne-ai fost la toți mereu o umbră bună Și ne-ai simțit, și triști, și fericiți. Te-ai întristat când pe la școli s-au dus Copiii deveniți adolescenți, Îi tot chemai cu un lătrat supus Lângă balconul lor de scumpi absenți. Și cât te bucurai când reveneau De pe cărările vieții lor Și de la masă blând ei îți dădeau Un colț de pâine înmuiat în dor. Ți-am fost, în viața ta de câine, zei
TE-AM STRIGAT PLÂNGÂND... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363000_a_364329]
-
în roua. Ziua bună tuturor, Păsări, fluturașilor, Urși și lupi, vulpi și mistreți, Vouă fete și băieți. Cățelușul Patru labe și-un botic Ce plânge după lăptic; O codită jucăușa Și o mutriță ghidușa. Că-i cățel adevărat Recunoști după lătrat; Cum mă vede deodată Pofta mare-are de joacă. Prieteni suntem cum vezi bine Toată ziua-i după mine, Tare-i place îmbăiat Și curat și periat. Educat, cum vrei să fie, Mănâncă din farfurie! Deși sunt doar atâtica Pentru el
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
des incompatibil cu el însuși, cu cine să-l mai pun față în față?” Luna: „Nu mai pot fi «regina nopții», fiindcă nu vreau să am un regat care, sub lumina mea, și-ar arăta și mai tare colții, în lătratul demagogic tot mai vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 996 din 22 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Boschito mârâie la oameni pentru că l-au supărat și, după cele întâmplate, ar vrea să urle, să nu se mai oprească din lătrat... Strămoșii săi au fost mai liberi și se plimbau noaptea prin sat ori se distrau grozav de bine pe ulițe, în lung și-n lat... Aveau stăpâni, cam toți sărmani, dar inimă mai bună și nici legați nu-i mai
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
Autorului imagine: artist: Leif Podhajsky colaj al absurdului devin odată cu primăverile indecența roade strugurii gândurilor arunc unul câte unul visurile în balta mamă a promisiunilor vântul le mângâie indecent odată nu demult învățam tăcerea câinelui în fața haloului lunii înainte de ecoul lătratului lătratul-gând ovalul cercurilor de foc și conurile prelungi ale brazilor din palma disperării continuau să se lungească alungească înspre acel timp incolor drumul inocenței devenea atunci fulger pentru zilele și nopțile de căutări călătorii cu scop incert când priveam privesc
COLAJ AL ABSURDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364128_a_365457]
-
Dumnezeu să te lumineze, fiind o prietenă cu o iubire statornică, o prietenă în a cărei dragoste nu exista prefăcătorie sau fățărnicie, nu există lingușire, ci numai încredere deplină. Noaptea are vocea ei. Greierii cântă, ici-colo se aude câte un lătrat de câine. Și toți dorm. Nu adie nici măcar vântul ce pare adormit și el, trudit parcă, de atâta alergare. Norul a trecut. S-a dus mai departe. Oare unde pleacă el? Este un nor călător având o destinație specială? În
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
importantă vieților noastre. Ca atunci când va veni Mirele Isus să-și răpească Mireasa Sa la cer, totul va fi inundat în liniște, toți vor dormi. Nu se va auzi nicio mișcare, dar departe, departe, se va mai auzi câte un lătrat de câine ce parcă ar prevesti și ar îndemna oamenii să se trezească, să renunțe la păcatele lor și să privească splendoarea feței Sale. Încolo, va fi liniște deplină și numai aceia cu sufletul curat vor vedea venirea Mirelui Isus
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
cu fețe întunecate... Te gândești fără să vrei la Dante, călătorind printr-unul dintre cercurile Infernului. Unul pe care nu l-a descoperit însă! Un Infern pământean... O fetiță jucăușă atrage în fuga ei un câine fioros, ca un Cerber. Lătratul său cheamă o haită din apropiere. Câinii o înconjoară și sar la fetiță, arătându-și colții lucitori. O acoperă cu labele lor nervoase. Și atunci, din curbă, un bărbat aruncă după ei cu un băț. Țipă la ei și-i
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
un prezent imprevizibil ca-ntre ruinele unei cetăți: “E miezul nopții. Singur, uitat în inimi, dorul / A adormit flămând, plângând în somn, printre ruine, / Căci mâine îl așteaptă doar scena și actorul ... Acum ... e somn, și noapte, și-un biet lătrat de câine. Atât! ... Și-o lună-n doliu, plângând printre ruine!” În poemele sale predomină noaptea, dar nu cea cu splendoarea miilor de aștri ce strălucesc în întruneric, ci a tristeții atunci când “ Dorul” vine și pleacă; o apasă sufletește dorul
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
din străbuni au cunoscut românii Negoțul cel cu donițe și ciubare. Un tulnic sună de la `deal la altul În fracul lui cel alb se-mbracă liliacul, Se-aude prin frunzișuri scrâșnetul de osii, Coboară spre câmpie cu care pline moții. Lătrat de câini. Lămpaș. Îmbrățișare. Dă gura moaței sărutul de plecare Care iubirea în inimă-i va toarce Pană ce acasă iar moțul se întoarce. Prin rugăciuni cum a făcut mereu, În pază i-l va da lui bunul Dumnezeu. Ea
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
marea problemă, cum să te dezbraci mai repede, să te ghemui sub plapuma de lână și să aștepți căldura care se năștea tot din propriul corp și să te destinzi... Și ce nopți lungi... Mă trezeam noaptea, priveam întunericul, ascultam lătratul câinilor în ger, închideam ochii (asta cred că făceam, nu era nicio diferență de imagine dacă aveam ochii închiși sau deschiși!), îmi doream să dorm, să adorm, să treacă mai repede noaptea cât o eternitate ca să... Uf, ce va mai
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
așezase Polizache șatra, la Poarta Gârii. Acolo țigănia era în toi, țiganii băteau la căldări, pirandele puseseră tuciul să cășcălească mămăliga, copiii pe lângă ele săreau și se zbenguiau. Duran se apropie de șatră, câțiva câini din căruțe îl luară la lătrat, dar el nu se feri, merse direct la meșterii care băteau fierul: -Unde e, mă, Polizache? -Da’ ce-ai boiarule cu el?- îl întâmpină o pirandă. -Am o treabă! -Haaa, Poizache, strigă piranda, lasă-l dracului de somn, se repezi
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
un vis... -Mai dă-le-ncolo de vise! Tudor se sculă, se îmbrăcă și ieși afară. Soarele mija spre răsărit peste buza dealului, încercând să urce pe cer ca o uriașă roată încinsă . De undeva din marginea satului se-auze un lătrat de câine. -Boiarule, se-auzi o voce din pivniță, ia dă-te-n coa! De-abia acum își aduse el aminte că-n pivniță erau țiganii. -Ce-aveți, mă, ați terminat treaba? -Am terminat pe dracu, nu ia fiertură aurul dumitale
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
experiență lirică, iar tematica poemelor e de o diversitate care confirmă că avem de-a face cu un poet format: “nici nu am deschis gura/și gerul/a înghețat țipetele de recunoaștere/pescăruși în zbor/peste guri de metrou/un lătrat/se sparge peste noaptea sticloasă/ochii mei/pâlpâie în țurțuri/la geamul salonului/unde fără milă/mă mai naști odată.” Adriana Butoi preferă expresiile eliptice, versurile având o tăietură fermă, un miez ușor elegiac. Fiecare poem are identitate clară, pare
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
pâine de acasă, pe drumuri mi s-a încleiat cuvântul și-n colț, scrisoarea mea e roasă. Pe-aici, printre pereți străini, port strigătul pierdut și răzlețit în mine, zilnic scormonind în gânduri după tine. Te văd cum cauți în lătrat de câini poștașul cu o veste ce nu vine; cu ochii stinși,întrebători, când zeii din rugăciuni căzură, mă cauți printre călători, cu scrisoarea prefăcută-n zgură. Și-acolo sus, lângă fereastră, pe unde zorii se strecoară întâi, unde așezai
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
cam drept nu puneau manele, insă doream liniște și pustiire, nu sufletească, ci una mai mare decât acas..doream desprindere totală unde să nu mai văd vreo față de om, să nu mai aud măcar vreun clanxon de pe stradă, sau vreun lătrat de câine. Astfel am plecat cât spre nord, măi către “Gură Portiței ”, unde doar câteva urme vechi de mașină mai vedeam. Însă, “atât de intro-natura unică” nu ai cum să nu fi foarte expus la insectele ce.. inserandu-se roiau
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
de la piept Ce oportunitate totuși sunt fiu de țăran(i) Însă viața la țară nu-i doar Tănase Scatiu Ion sau Răscoala Drumul artei pare nesfârșit Finis coronat (h)opus Vreau un bilet dus-întors moarte viață - de- apoi Adorm cu lătratul câinelui sub pernă După o baie revi gorantă sub dușul rece al copilăriei Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA AMINTIRILOR DIN COPILĂRIE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1287, Anul IV, 10 iulie 2014
EREZIA AMINTIRILOR DIN COPILĂRIE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349193_a_350522]
-
Era alb de tot la păr și, în pofida zilei călduroase, purta un laibăr de postav negru, cu bumbi de argint și ciorapi de lână în picioare. Ațintise niște ochi albaștri, umezi, asupra noastră din momentul în care se auzise primul lătrat al câinelui său, Waldi. - Waldi, îl potolise el, cu un glas obosit. Iar câinele se liniștise imediat și i se culcase iarăși la picioare. Bătrânul obermaistor știa de venirea noastră și ne aștepta. Îl privise cercetător pe Culiță. - Tu ești
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
Acasa > Strofe > Timp > ÎNTÂLNIRE ÎN NOAPTE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bate vântul cocoșul de tablă câinele se pune pe lătrat sictirite gâștele sâsâie cîinele hoțul iese din cotețul păsărilor, gospodarul deschide ușa: - Bună seara! x x x Din prea multă iubire Pentru ca privirile muritorilor să nu mai ajungă până la tine am îndepărtat toate drumurile care duceau spre visele tale, am
ÎNTÂLNIRE ÎN NOAPTE de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348060_a_349389]
-
ascult lemnele trosnind așa că mai mult aceste elemente de decor sporeau senzația de confort termic, decât căldura în sine. Mă obișnuisem cu liniștea de care nu prea ai parte la oraș, că uneori îmi piuiau urechile din cauza ei! Doar vreun lătrat de câine care simțea apropiindu-se vreo pisică sau cântatul unui cocoș, punctau trecerea nopții. Altminteri, destindere completă și echilibru pe toate planurile. Mai ales pe cel psihologic și care contează cel mai mult. Uneori diminețile, îmi luam inima în
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348085_a_349414]
-
de e-mail, de când fratele său îi făcuse rost de un calculator. O lume întreagă se deschidea dincolo de ferestrele apartamentului său, dar el era silit să o contemple neputincios, fără a putea participa la vreo acțiune, era constrâns să audă totul, lătratul cățelului vecinilor, chicotelile jucăușe ale fetiței familiei de vizavi, zgomotele din timpul partidelor de amor ale cuplului de deasupra, totul, dintr-un scaun cu rotile, imobilizat, blestemat... Aceasta numai viață nu se putea numi. Și știa că nu se va
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 1. TĂRÂMUL ÎNCREMENIT - Hei, Prinț, vino aici! Strigă fata, vioaie. Câinele sări de-a dreptul în brațele ei și începu s-o lingă pe mâini. - Ți-e foame? Întrebă Alma. "Rou, rou...", se auzi un lătrat care voia să spună da. - Bine, hai vino cu mine la bucătărie. Parcă înțelegând vorbele ei, Prinț îi sări din brațe și o luă înaintea ei, dând vesel din coadă. Pe holul pavat cu marmură albă, câinele alergă întorcând din
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]