313 matches
-
în față la D.H. Holmes? interveni din nou bătrânul. Eu vă spun că orașu’ ăsta n-a fost niciodată așa. Asta-i comunismu’! — Pe mine mă faci tu comunist? îl întrebă polițistul pe bătrân, încercând să evite loviturile corzii de lăută. Te ridic și pe tine. Mai bine ai grijă pe cine faci comunist! — Nu poți să m-arestezi, strigă bătrânul. Sunt membru-n Clubu’ Vârstei de Aur, de pe lângă Departamentu’ Recreerii din New Orleans. — Lasă-l pe bătrânu’, curcan împuțit ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prin mulțime, doamna Reilly întrebă: — Ignatius! Ce se-ntâmplă aici? Ce pozn-ai mai făcut? Hei! Ia mâna de pe băiatu’ meu. — Nici nu l-am atins. Spune, cucoană, ăsta-i fiu’ dumitale? Doamna Reilly smulse din mâna lui Ignatius coarda de lăută care zbârnâia. — Sigur că sunt copilul ei, spuse Ignatius. Nu vezi câtă afecțiune îmi poartă? — Își iubește băiatu’, aprobă bătrânul. — Ce vrei să faci cu bietu’ meu copil? îl întrebă doamna Reilly pe polițist. Ignatius mângâie ușor părul vopsit roșcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întrebă polițistul pe doamna Reilly. — Am treizeci de ani, îl informă Ignatius, condescendent. — Ai vreo slujbă? — Ignatius trebe să m-ajute la treab-acasă, îl lămuri doamna Reilly. Curajul ei inițial o mai lăsase puțin și începuse să răsucească coarda de lăută cu sfoara de la pachetul cu prăjituri. Am niște arturite-ngrozitoare. — Mai șterg din când în când praful, îi explică Ignatius polițistului. În plus, în momentul de față scriu un lung rechizitoriu împotriva secolului nostru. Când încep să mi se învârtă creierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că inima are importanță la orice vârstă. — N-ai nimic la inimă. — Voi avea, dacă nu vrei să mergi mai încet. Pantalonii de tweed fâlfâiau pe fundul uriaș al lui Ignatius, în timp ce se rostogolea înainte. Mai ai coarda mea de lăută? Doamna Reilly îl trase, făcându-l să cotească spre Bourbon Street ca apoi să se îndrepte spre Cartierul Francez. — Băiete, de ce s-a agățat polițiștii’ de tine? — Nu voi ști niciodată. Dar probabil că peste câteva minute, de îndată ce termină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
veche, un naș atinsese o sârmă cu curent electric căzută jos în timpul unui uragan. — E biata domnișoară Annie, vecina noastră. Azi-dimineață era gata să leșine pe alee. Nervii, copile. A spus c-ai trezit-o azi-dimineață cântând la banjo. — E lăută, nu banjo, tună Ignatius. Să nu mă ia pe mine drept unul dintre personajele perverse ale lui Mark Twain! — Tocmai am fost s-o văd. S-a dus să stea în casa fiului ei, de pe St. Mary Street. — A, băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a dus să stea în casa fiului ei, de pe St. Mary Street. — A, băiatul acela nesuferit. Ignatius urcă treptele înaintea mamei sale. Dar bine că am scăpat pentru un timp de domnișoara Annie. Acum probabil am să pot cânta la lăută, fără să mai fiu asaltat de invectivele ei enervante de dincolo de alee. — M-am oprit la Lenny și i-am cumpărat o pereche de mătănii cu apă sfințită, de Lourdes. — Vai de capul meu! La Lenny! Niciodată în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
chibzuit bine; ar putea fi în stare să facă ceva pentru muncitorii din fabrică, ceva care s-o facă pe Myrna să pară reacționară pe tărâmul acțiunilor sociale. Trebuia negreșit să-și dovedească superioritatea față de fufa aceea impertinentă. Luându-și lăuta, hotărî să se relaxeze deocamdată printr-un cântec. Se pregăti, trecându-și limba masivă peste mustață și apoi, zdrăngănind, începu să cânte „Nu zăbovi, mergi în calea ursitei/ Pășește grăbit, cu voia bună alături“. — Isprăvește! țipă domnișoara Annie de după jaluzelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-te. Ce-a fost mai rău a trecut. — Nu, n-a trecut, spuse Ignatius repede. S-ar putea ca mama să se întoarcă cu oamenii ei. Ar trebui să-i vezi! Albi superfanatici, protestanți, sau mai rău. Să-mi iau lăuta și trompeta. Ai adunat foile cu însemnări? — Materialul acesta e fascinant, spuse Myrna, indicând însemnările pe care le aduna. Adevărate nestemate nihiliste. — Nu sunt decât fragmente dintr-un întreg. — Nu ai de gând să-i lași mamei tale vreun bilețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Adevărate nestemate nihiliste. — Nu sunt decât fragmente dintr-un întreg. — Nu ai de gând să-i lași mamei tale vreun bilețel amar, vreun protest bine ticluit sau așa ceva? Nu merită oboseala. Vor trece săptămâni până să le înțeleagă. Ignatius ținea lăuta și trompeta într-o mână și ranița în cealaltă. Ai grijă să nu scapi dosarul cu foi volante. Conține jurnalul meu. O fantezie sociologică la care tocmai lucram. Este opera mea cea mai comercială. Are posibilități admirabile de film, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
carne hocahanim Sufist - membru al unei secte religioase islamice al cărei scop este să comunice direct cu Dumnezeu și să Înțeleagă misterele spirituale. Jean Genet (1910 - 1986ă - romancier, dramaturg, poet și eseist francez. murături armenești pastă de năut anghinare Noroc lăută instrument cu coarde, de formă triunghiulară tobă de mână Sinan (1489? - 1588ă - cel mai mare arhitect al Imperiului Otoman timpuriu. Capodopera sa e moscheia Süleymaniye din Istanbul. Să dea Domnul Impatiens capensis - floare ornamentală care În engleză se numește „nu-mă-atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui, toți deodată. Și acum iată aici, asistînd la o nouă tentativă de limitare a libertății sale. Muie! De ce totul trebuie să fie atît de complicat? Nu mai poate un biet diavol să savureze o halcă de stupiditate zdrăngănindu-și lăuta sau mestecînd un fir de iarbă cu o nimfă descreierată Învîrtindu-se morișcă pe burta lui? Primul punct pe ordinea de zi abordat de consiliul demonic este problema reproducerii pe cale sexuală. Este declarată depășită. Motive: nepricepere, ineficiență, excesul de plăcere neproductivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dramatică. Wakefield așteaptă răbdător. — „MÎngîie o pisică și istoria se va opri În loc“. Deșertul se face mov și indigo la apus. O seceră de lună urmărește mașina. Mark Twain scrisese că „Pisicile sînt pline de muzică; cînd mor, constructorii de lăute scot muzica și fac din ea lăute“, un lucru pe care Wakefield l-a ținut mereu minte. — Munca mea se va Încheia cînd Îmi voi lua brevetul, spune cu modestie Never Stop. În viitor, arhitecții vor studia Gatobilis și vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și istoria se va opri În loc“. Deșertul se face mov și indigo la apus. O seceră de lună urmărește mașina. Mark Twain scrisese că „Pisicile sînt pline de muzică; cînd mor, constructorii de lăute scot muzica și fac din ea lăute“, un lucru pe care Wakefield l-a ținut mereu minte. — Munca mea se va Încheia cînd Îmi voi lua brevetul, spune cu modestie Never Stop. În viitor, arhitecții vor studia Gatobilis și vor renunța să mai pretindă că oamenii sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-i mîngîie delicat Învîrtoșeala. Este un soi de pauză disperată Între războaie, o scutire de la inevitabilul dat al sorții. Deci așa arată distracția americană, În stilul Coastei de Vest. Zace Într-un rîu de senzualitate, trupul Îi e ca o lăută sau o vioară, iar bule de șampanie se joacă pe deasupra capului său, desprins parcă din desene animate. MÎna Sandinei mîngîie, alintă, iar mîinile sale se fac căuș pe sînii ei. Chiar l-a Încălecat așa de rapid pe cît crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
panoplii la îndemînă, să avem bombe asfixiante prin coșuri și creioane cu șiș. Ci o discuție largă și cugetată, poate mai este încă cu putință. După ce și-au golit pîntecele hermeticii bătrîni, iar virtuțile multora au sîngerat pe cămăși agitate lăutelor plebei, și copiii și-au manifestat în public, pe coli albe ca cearceafurile, incontinența, acum cel puțin e rîndul celor tineri și chemați, la nevoie, să lupte, să se întrebe unde vor fi trimiși. Revista noastră e o întrebare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pretext privirea micuței Baronese, trupul Emiliei, vizita doamnei necunoscute, omenia sorei Oriana. Dar nu izbutea să focalizeze în profunzime un sentiment care, străbătându-i cugetul, se împotmolea în concepte încâlcite și complicate. Da, știu, farmecele femeii sunt acorduri ale unei lăute zdrăngănitoare, aproximări și pentru a scrie despre iubire nu sunt de-ajuns dorința și contemplația, chiar dacă dorința reușește să se scurgă din tainița ei spre a se întrupa în cuvinte. Nu reușesc să spun ceea ce vreau: în versurile mele se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
arme am făcut trofeu; Din aspre trâmbiți, vesele taifasuri; Din marș războinic, pași suavi de danț. Brăzdatul Marte chipul și-l descruntă, Și-acum, În loc să sperie vrăjmașii, Încălecat pe cai Împlătoșați, El dănțuie-n iatacuri de domnițe La mângâiosul cântec al lăutei. Dar eu, ce nu-s strunit pentru hârjoane Și nici nu mă răsfăț În dulci oglinzi, Eu, crunt ciuntit, ce nu pot să mă-nfoi Pe lâng-o nimfă legănată-n șolduri; Eu, cel necumpănit deopotrivă, Prădat la trup de firea
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
muieri deocheate. Țineau în brațe pisici jigărite și aruncau ocheade. Își ascundeau chipul neîngrijit, boindu-se. Erau văpsite cu un strat gros de sulemeneală liliachie. Purtau la gât mărgele de sticlă, iar în picioare conduri. Pe acordurile duglișe ale unei lăute amețite, își mișcau lasciv trupul obosit. Scofâlcitele își înveșmântau dezmățul în rochii colorate strident. Plozi murdari și mâzgăliți pe față, descărnați și supți de păduchi, rătăceau desculți prin preajma lor. Erau atât de pricăjiți, încât mila îl copleșea pe străin la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu există nici zei, nici demoni, nici fantome, ci doar ființe condamnate la despărțire, marginalizate precum Semimaru, prințul muzician și orb, abandonat - din porunca tatălui său, împăratul - în pustietatea unui munte, pentru a deveni un simplu călugăr. Singur, strângându-și lăuta la piept, prințul își plânge durerea, chiar dacă exilul s-ar putea să-i ofere posibilitatea „de a-și curăți viața de păcatele trecutului”. Alături de Semimaru se află o altă ființă izolată, alungată, exclusă dintre semenii săi: este prințesa Sakagami, sora
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
la adevăratele lui dimensiuni indeterminabilul corpului și al umbrei. Piesa nu e structurată, cum se întâmplă de obicei, în două părți separate printr-un interludiu. Shite incarnează aici, de la bun început, o fantomă, cea a lui Tsunemasa, războinic cântăreț din lăută (biwa) și poet, venit să-l caute pe waki, preotul care tocmai se pregătea să-i facă eroului o slujbă de pomenire și să-i jertfească lui Buddha prețiosul instrument muzical al acestuia. Tsunemasa se întoarce printre cei vii în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și un text care îl conduce spre imaterialitatea unei voci și a unei melodii. Ambivalența invizibilității și a vizibilității acestui spectru care: La rîndul său se apropie ș...ț și în pâlpâirile făcliilor, nevăzut de nimeni, prinde a cânta din lăuta jertfită zeului. Ciudată arătare această fantomă văzută/nevăzută, care vine să adaste din nou printre oameni ca să participe la jocurile lor nocturne, ferindu-se în același timp de orice privire! În Kiyotsune se spune că pentru un înțelept nu există
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Păunescu). 17 "Șarpele cu ochii de diamant/ Ridicat pe iedera de foc". 18 "Și s-a urât cu cântecul din fluier,/ Cu jalea din câmpii, alăuta/ Vor șerpi cu clopoței, năpârci cu șuier,/ Și nu mai vor nici hora, nici lăuta." 19 "Ca o șoaptă din țărână/ Împrejurul roții olarului/ Venim de departe lovindu-ne./ Nu ne chema, nu ne opri, nu ne opri, nu ne întoarce/ Căci noi suntem de ieri și de ne vei striga, nu vom auzi". Alegoria
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Emanou-star rock. Așadar, daca păstrăm această linie de interpretare, putem vorbi de o funcție anticipatorie a instrumentului. Prin urmare, cele trei femei frumoase preiau rolul ursitoarelor și, prin cadoul făcut, marchează destinul lui Emanou. În plus, dacă ținem seama că lăuta se înrudește cu chitară, iar lăuta își are etimonul în latinescul testudo 111 care înseamnă broască țestoasă, putem extinde funcția anticipatorie a instrumentului la momentul nașterii copilului din cimitirul de mașini, o naștere care semnifică, în film, a doua izbăvire
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
linie de interpretare, putem vorbi de o funcție anticipatorie a instrumentului. Prin urmare, cele trei femei frumoase preiau rolul ursitoarelor și, prin cadoul făcut, marchează destinul lui Emanou. În plus, dacă ținem seama că lăuta se înrudește cu chitară, iar lăuta își are etimonul în latinescul testudo 111 care înseamnă broască țestoasă, putem extinde funcția anticipatorie a instrumentului la momentul nașterii copilului din cimitirul de mașini, o naștere care semnifică, în film, a doua izbăvire a neamului omenesc. 2.1.1
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
mântuită de înec. // Semnul e de aur, știu, blestem de soi... / negreșit Steaua Polară. Dar apoi? //"127 Tema orfică a poeziilor lui Ladima e nelipsită, întocmai ca în tradiția medievală, unde cavalerii, travestiți în menestreli, își însoțeau stihurile cu acorduri de lăută. În aceeași idee a paralelismului dintre tradiția cathară și opera lui Camil Petrescu, să presupunem că existența elementelor acvatice, telurice și aeriene (lipsește, sau suntem în imposibilitatea de a semnala și elementul piric) e tot o tentativă a autorului de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]