188 matches
-
și cu totul alta să știe cît de mult. Sincer mă mir că, după ce-mi ascultase „concertul“, nu se dusese direct la poliție, temîndu-se pentru viața ei. Am șezut acolo, simțind că mi-e rău și teamă. Eram prea lașă ca să o sun. Nu m-am mișcat de la locul meu pînă nu a venit Dan acasă, moment În care i-am povestit totul cu o voce pierită și Îngrozită, omițînd intensitatea „concertului“ meu și spunîndu-i doar că era posibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la gunoierul care dialogă acum cu un polițist din rondul de noapte. Polițistul îi dăduse gunoierului o țigară, iar acesta îi mulțumea respectuos, o duse cu grijă la gură și-l salută militărește, ducând și mâna la pălărie. Scenă îl lașase pe iubitul Laurei prizonier în spatele draperiilor de matase grena, obligat să râdă de el însuși că asculta prostiile Laurei. Se simțea că un Dumnezeu ,care veghea asupra creației sale, observând că s-a produs o fisură undeva grație neglijentei
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de frontieră, atenționând-o să facă tot posibilul și să-și petreacă prima noapte în casa unui militar de carieră,apoi se duse direct la gară de unde urma să ia bilet de tren pentru direcția indicată. Mașina și-o lașase într-o parcare cu plata, întrucat urma să revină să-și aducă eventual bagajul în cazul în care avea să rămână acolo. El o așteptase îndelung, disperat, dar ea nu venise să-și ia adio, pentru că nu cumva să-i
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
motor al vieții și merită orice sacrificiu.Totuși un presentiment de teamă, o făcu să își construiască singură o pledoarie în fața imprevizibilului. -Je m en fiche! Fără să vrea, vestea constase mult la modificarea echilibrului ei interior, deși ea nu lașase nicidecum să se observe acest lucru. Cậnd a sunat telefonul, s-a rezemat bine de un perete, a tras puternic aer în piept și i-a comunicat deschis lui Imad. -Dragul meu, trebuie să îți spun un secret. -Bine, spuse
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
banc cu blonde l-ai cadorisit pe Tom? Din curiozitate. Am tușit vinovat. Știi că nu te consider o blondă, Janey, nu pe dinăuntru, vreau să spun. Din punct de vedere intelectual, ești clar o brunetă... —Spune-mi odată bancul, lașă ce ești. Am spus monoton: — Cum aprinde o blondă lumina după ce face sex? Și-a scuturat capul, cu ochii ei albaștri mari și sinceri; Janey era la fel de inocentă ca Mae West, dar n-ai zice asta doar uitându-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vedem și mâine. Se apleacă să mă sărute. Gura îi duhnește a usturoi. Mă întreb dacă nu ar fi mai bine să mă despart acum de el, ca să fim scutiți amândoi de o suferință pe viitor. Dar sunt mult prea lașă ca să sugerez să ne despărțim, așa că zâmbesc, ies din mașină și îi urez noapte bună. Nici nu trec bine două minute de când ajung în dormitorul meu, că îmi și scot mobilul și formez numărul lui Adam. Inima îmi bate tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fac așa.. Își voi povesti: Se potolise marele potop, ce cășunase peste țara aceasta și lumea scăpase, cu bine și sănătate. Într-un din vile plec să văd cel mai mare cimitir din Paris, care se numește "Pere Lachaise = Per Lașez". Închipuiește-ti, prietene, o colină, cu o-ntindere de 86 pogoane de pământ. Pe toate acestea se află așezat cimitirul. Cimitir! Iată un cuvânt care mă-nduioșează; mă face mai bun, mai milos și mă-ndeamnă spre cugetări; spre o lume
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aceeași poziție, doar că de data asta avea în fața ei, pe masă, o ceașcă cu două degete de ceai rece. Peste cămașă de noapte își pusese capotul. Se luminase de ziua, dar era o zi noroasa și deasupra câmpiilor se lașase o pâcla jilava. Peisajul, privit pe ferestrele vilei, părea monocrom. În depărtare răsună cântecul unui cocos. Eleanor se încorda nițel când percepu motorul unei mașini ce se apropia de vila. Automobilul coti încetișor pe alee și femeia auzi pneurile strivind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
petrecusem alături de ea evenimentele - cu un pahar de Grand Marnier. Acum nu am pahar - lichidul e bun și băut direct din sticlă. Poate dacă aș fi avut vreo țigară, aș fi aprins-o. Ea nu m-a văzut fumând, mă lașasem cu mai bine de șapte ani înainte să o fi cunoscut. Poate ar fi trebuit să- mi cumpăr o havana. Aici noaptea se lasă repede. Mai sunt câteva ore până la miezul nopții. Stațiunea e plină de turiști, plimbându-se pe
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
un viitor, ar fi venit cu el în Canada... Dar așa? Părinții l-au ajutat să se întoarcă acasă, dar nimeni nu îl mai vroia. Soția refuză să îl mai vadă - el divorțase de ea ca să fie ‘liber’, si o lașase cu doi copii încă mici. Toți prietenii i-au întors spatele. L-a ajutat Țușca, care nu e față rea. L-a dus acasă la noi, eu tot eram plecat tot timpul, i-a făcut un pat în living (mai
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
primului <sabina>: eu abia terminasem liceul <sabina>: el era campion la lupte, subofițer, plin de bani <sabina>: m-a bătut în noaptea nunții <sabina>: și m-a înșelat în primă săptămînă <sabina>: Am fugit de-acasă la Cluj, dar mă lașase gravidă <sabina>: asta a fost blestemul meu, dar și fericirea <sabina>: tot ce am în viața e fetiță <sabina>: pentru ea fac tot ce fac <sabina>: pentru ea aș stă la colț de stradă, dacă ar trebui! <vic47>: ce ar
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
lucrurile furate <sabina>: i-am pus si niste cocaină, să fie tot tacimul <vik47>: te- ai răzbunat, adică <sabina>: nimeni nu a scăpat! Doar javra aia grasă, care acum e în America. <sabina>: da’ i-am nenorocit rudele, cărora le lașase una alta <sabina>: și vine el odată în România! <vik47>: cum a rămas cu ăla micu? De ce nu l-ai reclamat? <sabina>: multe nu știi! Îi dădeau o mama de bătaie, îi trăgeau două șuturi în cur, și- l trimiteau
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
încă cinci secunde. Dar dacă până atunci doctorul nu termina, eram ferm hotărâtă să-l oblig să înceteze. în clipa în care durerea atinsese paroxismul, doctorul s-a oprit. Dar până atunci îmi dădusem deja seama că eram mult prea lașă ca să mai accept și alte intervenții și că preferam să mă lupt cu durerea. Totuși, când tocmai mă hotărâsem să-l împing și să fug afară, o amorțeală splendidă și furnicătoare a început să-mi cuprindă buza și o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ai făcut praf numai fiindcă mama ți-a spus să pleci și să nu te mai întorci niciodată? s-a străduit Helen să priceapă. Presupun că da, am spus eu ridicând din umeri, jenată de cât de pueril suna totul. —Lașă mică și prostuță ce ești, m-a gratulat ea cu blândețe. Spune-i să se ducă dracului. Eu așa îi zic de fiecare dată. Sau întreab-o cine-o să aibă grijă de ea la bătrânețe. — Eu nu sunt ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-se la televizor. (Teoretic, desigur, nu sunt de acord cu exagerarea În materie de cadouri pe care copiii le pot lua acasă: ca și-n cazul cursei Înarmărilor, nu poate duce decât la ruinarea ambelor părți. În practică, sunt prea lașă să Înmânez balonul și bucata de tort care consider că ar fi mai mult decât suficiente. Loja Șorțurilor m-ar propune imediat pentru excomunicare.) Din păcate, cei de la supermarket nu au putut Înlocui tortul cu glazură roz pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
insă bătrânul îl întrerupse autoritar: — Am zis că ajunge. Îmi cunosc meseria. La vreo două sute de metri de colibă bătrânului, Tapú Tetuanúi se așeza pe nisipul plajei și, sprijinindu-și cotul de genunchi, privi încă o dată urmele pe care le lașaseră dinții de mistreț. Într-adevăr, nu era cine știe ce, doar ceva mai mult decât o schiță, însă când tatuajul va fi complet, îi va servi ca să povestească lumii că se născuse pe insula Bora Bora, ca aparținea nobilei familii Tetuanúi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înapoi pe unde venise, îndepărtându-se de râsetele și șoaptele celor doi și făcu un ocol pe la poalele dealului, pentru a nu fi nevoit să treacă prin apropierea lor. Din fericire, cănd ajunse pe creasta Punta Rofau, noaptea deja se lașase, iar pe cer își făcuseră apariția primele stele. Acesta era momentul în care orice băiat polinezian care dorea să ajungă ceva în viața trebuia să se așeze într-un loc cu cer senin și să-și dedice câteva ore studiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Înainte de a pleca în această călătorie, Miti Matái obținuse deja, în ciuda relativei lui tinereți, titlul de Mare Navigator, iar isprava lui n-a făcut decât să dovedească tuturor că aceia care i l-au acordat nu se pripiseră. Noaptea se lașase complet, iar stelele puteau fi admirate în toată splendoarea lor, întrucât era începutul lui octombrie, iar atmosferă era mult mai limpede că de obicei. Tapú aștepta de mult sosirea râvnitei luni octombrie, pentru că bătrânul artist să accepte să-l tatueze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în mare, pentru că zeul Taaroa să aibă grijă de sufletele lor, aceasta fiind probabil cea mai mare umilință prin care putea să treacă bunul rege Pamáu, care visase dintotdeauna la o frumoasă și binemeritata înmormântare de mare războinic polinezian. Se lașase noaptea când oamenii reușiră, în sfârșit, să se strângă printre ruinele fumegânde ale marelui Marae, dar era clar că nimeni nu avea nici cea mai mică idee despre ce atitudine ar trebui să adopte în fața unui atât de neașteptat dezastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deasupra Puntei Matira, si aceasta a fost steaua care i-a călăuzit drumul spre paradis. Și moartea lui trebuie să fi fost cea care a dezlănțuit furia naturii, căci pe când navigam printre insulele Tubuai, o insulița pe care tocmai o lașasem în urma a explodat, de parcă toată lumea s-ar fi rupt în bucăți. Pietre și bulgari de foc au căzut pe punte, omorând doi oameni și, puțin după aceea, un val mai mare chiar decât Muntele Otemanu ne-a ridicat pe creasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu lumina soarelui. Toți cei care îl ascultau păstrară tăcerea, încercând să-și imagineze cum ar fi acel frig care poate omorî un om și, după câteva momente, Miti Matái hotărî să-și reia firul povestirii de acolo de unde îl lașase. Cum vă spuneam, după ce valurile uriașe au încetat, a-nceput să sufle dinspre nord-vest un violent Pafa’ité, care, după cum știți, este un vânt care bate în direcția inversă față de Mara’amú, însă nu e cu nimic mai slab, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tetuanúi începu să-i bată inima tot mai puternic, ca și cum ar fi urmat să treacă însuși pragul infernului, nu să pună piciorul pe țărmul unei insule. Doi dintre străini intraseră și ei în apă ca să preia pluta, si de îndată ce o lașară în mâinile lor, aceștia se grăbiră să o împingă la țărm, unde însoțitorii lor se aruncară asupra vaselor cu apă și a nucilor de cocos, bând cu o asemenea nerăbdare, încât era clar că fuseseră pe punctul de a pieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici cea mai mica intenție de a le face vreun rău. Cei doi băieți întoarseră capetele către Marara, cerând parcă un sfat, căci, desi panică îi îndemna să scape, curiozitatea învingea orice alt sentiment și, în cele din urmă, îl lașară pe unul dintre copii să se apropie, iar acesta, luându-l de mână pe Uriașul din Farepíti, îl conduse ușor până pe plajă. Tapú îi urma și, de cum pășiră pe nisip, femeile îngenuncheară, sărutându-le mâinile, iar bărbații îi băteau prietenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
strategia și determinând cu mare precizie ce avea fiecare de făcut după ce vor pune piciorul pe uscat. Cand primele pale de vânt și câțiva nori deșirați confirmară că violentul taifun lua ființă, se puseră iarăși în mișcare și deja se lașase întunericul în momentul în care ajunseră în dreptul trecătorii dinspre nord, în timp ce vântul începuse să plângă printre vergi, tânguindu-se parcă pentru pagubele pe care avea să le provoace. Marea, în afară recifului, începuse să devină agitată, însă, după ce pătrunseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
totul. Sosise dulcea clipă a răzbunării. Clipă în care să savureze furia acelora care sosiseră încarcați de prazi ce însă nu mai puteau compensa atâtea eforturi. Sosise momentul să aștepte. La amiază, conform instrucțiunilor clare pe care Roonuí-Roonuí i le lașase celui mai bătrân dintre Te-Onó, una dintre marile ambarcațiuni își făcu apariția în strâmtoarea apuseana și se apropie fără grabă, manevrata doar de șase vâslași. Miti Matái ordona să se apropie și Marara, insă păstrând o distanta prudență, până se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]