276 matches
-
să se mute în căruță? iar el era cel care trebuia să le zică băieților să facă asta. Și așa s-a făcut, până am terminat cu toate. De-a lungul săptămâinilor de pregătire și mai ales după plecarea lui Laban la Haran, eu m-am ținut pe lângă mătușa mea Rahela. Găseam mereu prilejuri s-o ajut cu câte ceva, mă ofeream să-i car diverse lucruri sau o întrebam și-i ceream sfatul când aveam ceva de făcut. Mă țineam după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pătrar, s-a ridicat sus deasupra crengilor sub care stăteam și singurul sunet care se mai auzea era behăitul slab al vreunei oi. Atunci Rahela s-a ridicat și eu am urmat-o. S-a îndreptat neauzită către cortul lui Laban. Părea că nu-și dă seama că sunt și eu acolo și n-am fost sigură că știe asta până când nu s-a întors și a ținut draperia cortului deschisă ca să pot intra și eu. Nu mai intrasem niciodată acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în cortul bunicului meu, iar aerul era împuțit. Rahela, care mai intrase acolo ca să-i ducă de băut lui Kemuel, a sărit peste corpul lui care sforăia și s-a dus înspre colțul unde o pătură veche îi servea lui Laban drept altar. Terafim-ul era aranjat pe două rânduri. Rahela a cules fiecare idol și l-a pus în poală, ca și cum ar fi strâns ceapă din grădină. Când ultima statuetă a fost pusă în șorțul ei, s-a întors, a traversat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lume. Am mâncat o mâncare sărată de lacrimile celor care rămâneau acasă. Femeile au lăsat resturile nestrânse și stăteau așa, neștiind ce să facă cu mâinile. Nu mai era nimic de făcut și totuși Iacob nu dădea semnalul de plecare. Laban nu se întorsese de la Haran așa cum promisese. Soarele se ridica deja pe cer și noi ar fi trebuit să fim de mult plecați, dar Iacob stătea singur în vârful dealului și se uita înspre drumul care venea de la Haran, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Haran așa cum promisese. Soarele se ridica deja pe cer și noi ar fi trebuit să fim de mult plecați, dar Iacob stătea singur în vârful dealului și se uita înspre drumul care venea de la Haran, căutând să-l vadă pe Laban venind. Fiii lui Iacob mormăiau nemulțumiți. Zilpa se ducea și se întorcea de la bamah, își sfâșia tunica și își punea cenușă în păr. Se lăsa zăpușeala deja, iar turmele tăcuseră din cauza căldurii. Atunci Rahela a trecut printre Ruben, Simon, Iuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
al nostru. Vremea e tocmai bună. Dacă mai așteptăm, luna va începe să scadă și luna neagră nu e potrivită pentru a pleca la drum. Rahela spunea adevărul, iar Iacob nu ținea nici el să-l vadă din nou pe Laban. Era și el furios că bătrânul îl făcea să aștepte, că îl obliga să plece ca un hoț, fără să-și ia rămas-bun, așa cum se cuvenea de la bunicul fiilor săi. Așa că tata a făcut semnul așteptat. Mai întâi l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
chiar și frații mei, iar Simon și Levi se întreceau între ei care poate cânta mai tare. Când s-a terminat cântecul, toată lumea a râs și a bătut din palme. Era plăcut să te simți liber, departe de ochii lui Laban. Și era mai ales plăcut să începi o viață nouă. Era pentru prima oară când auzeam femeile și bărbații cântând împreună și oricum, de-a lungul călătoriei, granițele dintre bărbați și femei s-au înmuiat. Noi ne alăturam lor când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
învăța să meargă. Simon și Levi ar fi putut și ei să-și ia neveste. Și atunci mi-am dat seama că mai exista un motiv pentru care plecasem din Haran - ca să le găsim mirese pe măsură fraților mei, fără ca Laban să se amestece în treaba cu zestrele lor. Când am întrebat-o pe mama despre asta, a zis „Da, sigur”, iar eu am fost foarte mândră că deja mă pricepeam la treburile lumești. Nimeni nu mai vorbea despre Laban. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fără ca Laban să se amestece în treaba cu zestrele lor. Când am întrebat-o pe mama despre asta, a zis „Da, sigur”, iar eu am fost foarte mândră că deja mă pricepeam la treburile lumești. Nimeni nu mai vorbea despre Laban. Cu cât treceau zilele și luna se micșora, parcă ieșeam de sub puterea lui. Iacob nu se mai ducea la coada caravanei, acolo unde Iuda păzea turma și nu se mai uita peste umăr să vadă dacă nu cumva îl urmărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
visat că purtam coroană și turnam apă. Zilpa zicea că astea sunt semne că aveam să fiu în curând femeie. Era un vis dulce, dar s-a terminat brusc a doua zi dimineața când m-am trezit în urletele lui Laban. Bunicul meu venise după noi și cerea dreptate. - Îl vreau pe hoțul care mi-a furat idolii! urla el, unde e terafim-ul meu? Am ieșit în fugă din cort, chiar la timp ca să-l văd pe tata, cu toiagul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Îl vreau pe hoțul care mi-a furat idolii! urla el, unde e terafim-ul meu? Am ieșit în fugă din cort, chiar la timp ca să-l văd pe tata, cu toiagul de măslin în mâini, ridicându-se în calea lui Laban. Beor și Kemuel stăteau în spatele bunicului, cu încă trei servitori aduși din Haran, care-și țineau ochii în pământ, ca să nu fie nevoiți să îl privească în față pe Iacob, pentru că îl iubeau. - Pe cine numești tu hoț? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
hoț? a întrebat tata. Pe cine acuzi, bătrân nebun? Te-am slujit douăzeci de ani fără plată, fără măcar să fiu respectat pentru asta. N-a existat nici un hoț în acest loc până când n-ai apărut tu să ne tulburi liniștea. Laban a amuțit la auzul tonului lui Iacob. - Datorită mie ai o bătrânețe ferită de nevoi, a mai zis Iacob. Ți-am fost cel mai devotat servitor. N-am luat nimic din ce nu era al meu. Nu am nimic aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în afara legilor ospeției. Între timp, toți frații mei se adunaseră în jurul lui Iacob și așa toți la un loc parcă erau o mică armată gata de război. Chiar și Iosif avea un băț în mâini. Aerul era încărcat de ură. Laban a dat un pas înapoi. - Fiule! De ce mă ocărăști? a început el dintr-odată să-l lingușească, cu o voce dulce de bătrân neputincios. Sunt aici doar ca să îmi iau rămas-bun de la familia mea iubită, de la fiicele și de la nepoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mea, a mai zis el, dând larg din mâini și plecându-și capul ca un câine umilit. - Nu e zeul lui Avraam de asemenea și zeul tatălui meu? El e un zeu măreț, fără îndoială. Dar, fiule, a mai adăugat Laban, uitându-se drept în ochii lui Iacob, unde sunt ceilalți zei? Cei ai făcut cu ei? - Ce vrei să spui? a întrebat tata. Laban și-a mijit ochii și a răspuns: - Zeii mei de pe altarul familiei au fost furați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și zeul tatălui meu? El e un zeu măreț, fără îndoială. Dar, fiule, a mai adăugat Laban, uitându-se drept în ochii lui Iacob, unde sunt ceilalți zei? Cei ai făcut cu ei? - Ce vrei să spui? a întrebat tata. Laban și-a mijit ochii și a răspuns: - Zeii mei de pe altarul familiei au fost furați și au dispărut exact atunci când ați plecat voi. Am venit să-i găsesc, pentru mine și pentru fiii mei. De ce vrei să mă lipsești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Am venit să-i găsesc, pentru mine și pentru fiii mei. De ce vrei să mă lipsești de protecția lor? Nu te temi de mâinia lor, chiar dacă tu îl venerezi doar pe cel fără chip? Tata a scuipat la picioarele lui Laban. - N-am luat nimic. Nu e nici un lucru de al tău printre ale noastre. Și nu e loc pentru hoți în corturile mele. Dar Laban s-a ținut tare. - Terafim-ul e mai mult decât important pentru mine, nepoate. Nu plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
chiar dacă tu îl venerezi doar pe cel fără chip? Tata a scuipat la picioarele lui Laban. - N-am luat nimic. Nu e nici un lucru de al tău printre ale noastre. Și nu e loc pentru hoți în corturile mele. Dar Laban s-a ținut tare. - Terafim-ul e mai mult decât important pentru mine, nepoate. Nu plec din locul ăsta fără el. În acel moment, Iacob a dat pur și simplu din umeri. - Nu e aici, a mai zis o dată. Convinge-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
decât important pentru mine, nepoate. Nu plec din locul ăsta fără el. În acel moment, Iacob a dat pur și simplu din umeri. - Nu e aici, a mai zis o dată. Convinge-te singur. Și apoi i-a întors spatele lui Laban și a plecat, s-a îndreptat spre pădure și nu l-a mai văzut nimeni. Laban a început să caute. Frații mei stăteau și priveau, cu brațele încrucișate pe piept și urmăreau cum bătrânul desface fiecare desagă, fiecare cort rulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a dat pur și simplu din umeri. - Nu e aici, a mai zis o dată. Convinge-te singur. Și apoi i-a întors spatele lui Laban și a plecat, s-a îndreptat spre pădure și nu l-a mai văzut nimeni. Laban a început să caute. Frații mei stăteau și priveau, cu brațele încrucișate pe piept și urmăreau cum bătrânul desface fiecare desagă, fiecare cort rulat, cum își bagă degetele în fiecare sac cu grâu și cum strânge fiecare burduf de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de vin să vadă dacă nu e ceva înăuntru. Când s-a îndreptat spre cortul lui Iacob, Simon și Levi au încercat să-l împiedice, dar Ruben i-a dat la o parte. S-au mulțumit să-l urmeze pe Laban și să-l vadă cum scutură fiecare pătură, ba chiar ridică și rogojina de pe jos și bate în pământ, să nu cumva să fi săpat vreo groapă pe post de ascunzătoare. Ziua trecea și Laban căuta în continuare. Făceam ture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mulțumit să-l urmeze pe Laban și să-l vadă cum scutură fiecare pătură, ba chiar ridică și rogojina de pe jos și bate în pământ, să nu cumva să fi săpat vreo groapă pe post de ascunzătoare. Ziua trecea și Laban căuta în continuare. Făceam ture între locurile unde bântuia Laban și cortul roșu și le povesteam mamelor mele tot ce vedeam. Fețele lor rămâneau imobile, dar eu știam că erau îngrijorate. Nu mai văzusem mâini de femeie muncind în zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cum scutură fiecare pătură, ba chiar ridică și rogojina de pe jos și bate în pământ, să nu cumva să fi săpat vreo groapă pe post de ascunzătoare. Ziua trecea și Laban căuta în continuare. Făceam ture între locurile unde bântuia Laban și cortul roșu și le povesteam mamelor mele tot ce vedeam. Fețele lor rămâneau imobile, dar eu știam că erau îngrijorate. Nu mai văzusem mâini de femeie muncind în zilele cu lună nouă și iată că acum toate învârteau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să intre de bună voie acolo, în timpul acelor zile din lună. Bărbații și băieții se holbau la el și așteptau să-l vadă ducându-se singur în mijlocul femeilor care sângerau - și, mai rău, cele care sângerau erau propriile lui fiice. Laban mormăia în barbă în timp ce se apropia de cortul femeilor. La intrare, s-a oprit și s-a uitat peste umăr. S-a holbat la fiii și la nepoții lui și apoi a ridicat draperia și a intrat. Suflul greu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în barbă în timp ce se apropia de cortul femeilor. La intrare, s-a oprit și s-a uitat peste umăr. S-a holbat la fiii și la nepoții lui și apoi a ridicat draperia și a intrat. Suflul greu al lui Laban era singurul zgomot. A aruncat o privire în cort și n-a întâlnit nici o pereche de ochi de femeie. Nimeni nu mișca și nu scotea un sunet. Până la urmă și cu un fel de ușurare a zis „Bah” și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
chiar o să-i spăl, dacă vrei, tată. Dar să știi că de-acum nu te mai protejează, ba dimpotrivă. Ești lipsit de protecția lor oricum, de acum înainte. Toată lumea și-a ținut respirația cât timp a vorbit Rahela. Ochii lui Laban se măreau de furie și începuse să tremure. Se holba la frumoasa lui fiică, care parcă strălucea în lumina rozalie a cortului roșu. A fost o clipă teribilă și parcă fără sfârșit care s-a terminat doar când Laban s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]