276 matches
-
cu acest câine-lup, Iacob i-a dresat pe cățelandri și a vândut patru din cinci pe o mică avere, pe care a transformat-o repede în daruri, de unde se vede cât de bine ajunsese să le cunoască pe fiicele lui Laban. A dus-o pe Rahela la fântâna unde se cunoscuseră și i-a dat un inel cu lapislazuli pe care ea l-a purtat apoi până în ziua morții. A găsit-o pe Lea scărmănând lâna și fără să scoată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vas cu forma zeiței Anath, care-și turna vin printre cei doi sâni. A pus o traistă cu sare la picioarele umflate ale Adei. Și-a amintit chiar și de Bilha și i-a adus o amforă micuță cu miere. Laban s-a plâns și a zis că nepotul ar fi trebuit să-i dea lui toți banii, din moment ce puii fuseseră făcuți de cățeaua lui. Dar bătrânul s-a înmuiat la vedera pungii cu monede și s-a repezit în sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
făcuți de cățeaua lui. Dar bătrânul s-a înmuiat la vedera pungii cu monede și s-a repezit în sat s-o răscumpere pe Ruti. Bietul de el. Într-un an, Iacob a devenit un fel de vătaf al lui Laban. Cu câinii după el, Iacob conducea turmele în așa fel încât mieii ajungeau la iarba tânără, oile la cea zemoasă, iar berbecii mari la buruienile vârtoase. Turmele creșteau așa de repede că la următorul tuns Iacob a trebuit să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tuns Iacob a trebuit să mai angajeze doi băieți ca să fie treaba terminată înainte să înceapă ploile. Rahela s-a alăturat Leei, Zilpei și Bilhei la munca câmpului, pentru că parcela de grâu s-a mărit. Iacob l-a convins pe Laban să sacrifice doi miei grași și un ied în cinstea zeului tatălui său, ca mulțumire pentru bunăstarea ce pogorâse asupra lor. Lea a copt turte pufoase din grâul păstrat special pentru ofrande. Sacrificiile s-au făcut după indicațiile lui Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nemulțumite de atâta risipă. A fost un an plin de schimbări pentru familia mea. Turmele s-au mărit, grâul a dat rod ca niciodată și o nuntă era în așteptare. La o lună de la venire, Iacob l-a întrebat pe Laban de prețul Rahelei, așa cum promisese din prima clipă. Pentru că era clar că nepotul n-avea nici bani, nici pământ, Laban s-a gândit că o să-l cumpere ieftin și a făcut mărinimoasa ofertă de a-și da fiica în schimbul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dat rod ca niciodată și o nuntă era în așteptare. La o lună de la venire, Iacob l-a întrebat pe Laban de prețul Rahelei, așa cum promisese din prima clipă. Pentru că era clar că nepotul n-avea nici bani, nici pământ, Laban s-a gândit că o să-l cumpere ieftin și a făcut mărinimoasa ofertă de a-și da fiica în schimbul a șapte ani de muncă în folosul lui. Iacob a râs la auzul acestei oferte: - Șapte ani? Vorbim despre o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
În șapte ani, fata ar putea să și moară. Sau eu aș putea să mor. Dar mai ales tu ai putea să fii mort, bătrâne. Îți ofer șapte luni. Și ca zestre, mă mulțumesc cu jumătate din turma ta prăpădită. Laban a sărit în sus și l-a făcut hoț. - Ești fiul mamei tale, e limpede, a urlat el, crezi că lumea îți datorează ceva? Nu te împăuna cu mine, tinere, că te trimit înapoi unde te așteaptă cuțitul fratelui tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
datorează ceva? Nu te împăuna cu mine, tinere, că te trimit înapoi unde te așteaptă cuțitul fratelui tău. Zilpa, cel mai bun spion dintre toți, povestea cum se certau și cum se hărțuiau unul pe altul cu privire la prețul mătușii mele. Laban parcă înnebunise, iar Iacob scuipa la picioarele lui. Până la urmă au căzut de acord la un an de muncă. Cât despre zestre, Laban a pretins că e sărac. - Am atât de puțin, fiul meu, a zis el, cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dintre toți, povestea cum se certau și cum se hărțuiau unul pe altul cu privire la prețul mătușii mele. Laban parcă înnebunise, iar Iacob scuipa la picioarele lui. Până la urmă au căzut de acord la un an de muncă. Cât despre zestre, Laban a pretins că e sărac. - Am atât de puțin, fiul meu, a zis el, cu o voce dintr-odată caldă și iubitoare, ca un patriarh blând, iar fata e neprețuită, e o comoară. Dar Iacob nu putea accepta să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi transformat-o pe ea într-o concubină și pe el într-un prost care plătea cu un an din viața lui o fată care avea doar o piatră de măcinat, un fus, hainele de pe ea și un nume. Așa că Laban a băgat-o și pe Bilha la socoteală, zicând că astfel i-o dă pe Rahela ca soție și pe Bilha ca zestre, iar Iacob se va bucura astfel și de o soție așa cum trebuie și de o concubină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o concubină în același timp. - Trebuie să-mi mai dai și o zecime din mieii și iezii care se vor naște cât timp păzesc eu turmele, în anul în care muncesc pentru tine, a mai zis Iacob. În acel moment, Laban a blestemat sămânța lui Iacob și a plecat înjurând. Era cu o săptămână înainte ca bărbații să ajungă la o înțelegere, o săptămână în care Rahela plânsese toată ziua ca un copil, Lea vorbise foarte puțin și le dăduse doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca bărbații să ajungă la o înțelegere, o săptămână în care Rahela plânsese toată ziua ca un copil, Lea vorbise foarte puțin și le dăduse doar fiertură rece de mei, o mâncare de doliu. Când în sfârșit s-au înțeles, Laban s-a dus la Ada și i-a spus să înceapă pregătirile de nuntă. Dar Ada i-a zis că nu se poate: - Nu suntem barbari să facem mirese din niște copii. Rahela nu putea fi nici măcar promisă, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copii. Rahela nu putea fi nici măcar promisă, i-a spus ea bărbatului. Fata poate părea că e gata de măritiș, dar era deocamdată necoaptă și nu sângerase încă niciodată. Bunica se temea că Anath va blestema câmpurile și grădina dacă Laban va îndrăzni să încalce această lege și că ea însăși își va aduna puterile și-și va bate bărbatul încă o dată cu pisălogul. Dar amenințările nu-și aveau rostul. Laban a înțeles imediat ce avantajoasă era amânarea și s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Bunica se temea că Anath va blestema câmpurile și grădina dacă Laban va îndrăzni să încalce această lege și că ea însăși își va aduna puterile și-și va bate bărbatul încă o dată cu pisălogul. Dar amenințările nu-și aveau rostul. Laban a înțeles imediat ce avantajoasă era amânarea și s-a dus la Iacob cu vestea că va trebui să aștepte până când fata va fi pregătită, înainte de a fixa data nunții. Iacob s-a resemnat. Ce-ar fi putut să facă? Furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vrut să fie stabilită data nunții. Dar oricât a bătut ea din picior, Ada a rămas neclintită. Obiceiul cerea să se aștepte șapte luni de la prima sângerare. Era limpede. Iacob, deși își împlinise anul, îi datora încă șapte luni lui Laban. Înțelegerea era pecetluită. CAPITOLUL DOI Lunile care au urmat n-au fost ușoare. Rahela era ca un leu în cușcă, Lea suspina ca o vacă în durerile facerii, Zilpa stătea îmbufnată. Doar Bilha părea neatinsă de toată agitația, torcea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să fie schimbate în târg pe lămpi noi. Iacob vedea și el toate astea. Vedea ce făcea Lea și că ea era cea care se ocupa de toate și că ea ținuse lucrurile la suprafață în anii grei în care Laban lâncezise. Bătrânul era complet neajutorat când Iacob punea întrebări cum ar fi dacă negustorul cu barbă neagră din Aleppo era de încredere sau pe care dintre băieți să-l tocmească la tunsul oilor. Lea era cea care trebuia întrebată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
avea să mă primească. A fost o petrecere simplă cu câțiva invitați. Cântăreții la flaut din sat au venit și au plecat repede; unul dintre ciobani a adus în dar ulei și a plecat imediat după ce și-a umplut burta. Laban a fost beat de la bun început și o căuta pe sub fustă pe sărmana Ruti. Se clătina pe picioare când a dus-o pe Lea lângă Iacob. Mireasa, ghemuită sub văl, l-a înconjurat pe mire de trei ori într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu atât de mult încât să devină somnoros sau prost. Până la urmă Iacob s-a ridicat și m-a ajutat și pe mine să mă ridic. M-a condus la cortul unde aveam să ne petrecem cele șapte zile, cu Laban după noi, care chiuia și ne ura să avem parte de mulți fii, își amintea Lea. Iacob nu s-a apropiat de mine până când nu s-a făcut liniște afară. Atunci mi-a dat vălul la o parte. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
său. Lea a plâns și ea ca să-i fie alături, dar a plâns și de ușurare și de fericire că soarta se dovedea așa bună. Știa că și mama ei plânsese în noaptea nunții, dar acelea fusesră lacrimi amare, pentru că Laban se dovedise un bădăran încă de la început. Lea l-a sărutat pe soțul ei. El a sărutat-o pe ea. S-au îmbrățișat o dată și încă o dată. Și chiar în acea primă noapte, când Lea era atât de fragilă pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
săptămâinii, făcuseră deja dragoste în fiecare oră din zi și din noapte. Erau siguri că inventaseră o mie de noi moduri de a primi și a dărui plăcere. Dormiseră unul în brațele celuilalt. Râseseră ca niște copii de prostia lui Laban și de ciudățeniile Zilpei. Dar despre Rahela nu vorbiseră. A fost o săptămână aurită, fiecare zi era mai dulce și totodată mai tristă decât cea de dinainte. N-avea să mai fie altă vreme în care Iacob și Lea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Acestea erau singurele mese pe care aveau să le ia împreună, vorbind și descoperind lucruri comune pe care amândoi le gândeau despre familie și avere. Hotărâseră împreună ca la sfârșitul săptămâinii Iacob să se prefacă furios. Să se ducă la Laban și să-i spună: „Am fost înșelat. Mi-ați dat vin tare și pe cotoroanța de Lea în locul iubitei mele Rahela. Toată munca mea pentru Rahela a fost răsplătită cu o înșelătorie, pentru care vreau răscumpărare. Și cu toate că am petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
seară înainte, transpirând unul în brațele celuilalt. S-a prefăcut că plânge în timp ce abia se ținea să nu izbucnească în râs. În timp ce Iacob își făcea declarația, Ada dădea din cap aprobator. Zilpa s-a albit când și-a auzit numele. Laban, care-și petrecuse săptămâna beat de bucurie că i se măritase fiica, era atât de stupefiat încât de-abia a putut îngăima ceva în semn de protest, și-a ridicat mâinile la cer, i-a blestemat pe toți și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spună și lui. - Ești tată, i-a spus Inna. Pleacă. O să te chemăm imediat și atunci o să-ți vezi fiul, primul tău născut, dar deocamdată avem treabă. L-au auzit pe Iacob țipând de fericire și spunându-le veștile lui Laban și lui Ruti, câinilor care lătrau, norilor și cerului. Lea a eliminat placenta și aproape a adormit de epuizare. Dar Inna a obligat-o să mănânce și să bea înainte și i-a pus copilul la piept, iar el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a frecat cu paie până le-a înroșit, de parcă ar fi umblat cu un stârv. Apoi s-a dus la cortul roșu și le-a cerut femeilor să i-l dea pe Ruben, fiul Leei. L-a chemat și pe Laban cu el și cei doi bărbați s-au dus singuri pe bamah, Iacob a dezbrăcat copilul, care stătea cu ochii deschiși și l-a pus pe altar. A suspinat adânc în timp ce-l dezbrăca și l-a chemat pe Laban să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe Laban cu el și cei doi bărbați s-au dus singuri pe bamah, Iacob a dezbrăcat copilul, care stătea cu ochii deschiși și l-a pus pe altar. A suspinat adânc în timp ce-l dezbrăca și l-a chemat pe Laban să-i țină strâns picioarele. În acel moment, Ruben a început să țipe. Iacob a luat cuțitul și s-a încruntat. - Avea ochii plini de lacrimi, spunea Zilpa. A luat sexul copilul în mână și a tras pielea ușurel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]