459 matches
-
Astfel, eliberarea de revoltă și neatingerea stadiilor ei ultime reprezintă, în versiunea pozitivă, reluarea constructivă a pasului prin labirint sub semnul reinițierii legăturii cu cei dragi, a inteligenței de acționare, curajului nativ și a răbdării. În cazul eliberării distructiv-negative, călătorul labirintic nu doar se revoltă, ci el staționează încrispat la nivelul revoltei, rămâne perseverent în dimensiunea acesteia alegând să adere total la tensiunile sale, optând pentru ancorarea nelimitată, pentru implicarea totală în substanța actului resurecționar. Din păcate pentru el, energiile revoltei
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
limitate decât le anticipase anterior. Astfel, după evul de grație al manifestărilor opozante, survine atingerea limitelor revoltei și prăbușirea în angoasă, ca mediu intermediar pe drumul către tragedia nebuniei și suicidului. Și aici asistăm la o eliberare a conștiinței călătorului labirintic din revoltă. Dar ea vine prin terminarea, epuizarea vitalismelor resurecției și scufundarea în lianturile angoasei ce deschide către cele două forme distructive pentru ființa umană: nebunia și sinuciderea, cea dintâi disipând conștiința, cea de a doua neantizând prezența terestră a
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de a doua neantizând prezența terestră a acesteia. În ambele versiuni, cea a desprinderii de mirajul revoltei și cea a aprofundării în acesta, revoltă are un timp al ei finit. Dar, în primul caz, ea se sfârșește prin reluarea pasului labirintic pe când, în al doi-lea, ea se termină odată cu survenirea angoasei deschizătoare spre demență și suicid. Alegerea uneia dintre cele două poteci aparține doar călătorului labirintic, în raport cu această alegere rostuindu-și sau anihilându-și șansele ieșirii din situația complicată, din
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
timp al ei finit. Dar, în primul caz, ea se sfârșește prin reluarea pasului labirintic pe când, în al doi-lea, ea se termină odată cu survenirea angoasei deschizătoare spre demență și suicid. Alegerea uneia dintre cele două poteci aparține doar călătorului labirintic, în raport cu această alegere rostuindu-și sau anihilându-și șansele ieșirii din situația complicată, din labirintul așezat în viața sa ca obstacol de neocolit. Situația complicată, obstacolul care ne întâmpină în viață, odată abordat, acționează asupra noastră precum o complexă încercare
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
limite, sondarea în adâncurile proprii pentru căutrea de noi resurse, noi potențe nebănuite anterior. Labirinturile vieții ne determină să devenim arheologii sinelui nostru angajați, în demersul aflării de noi energii lăuntrice care ne pot propulsa spre izbânda individuală. Înfruntând situația labirintică drept un contex existențial-limită, ești solicitat peste cadrele evidenței de sine, ți se cere mai mult decât crezi că ești și ai putea fi vreodată. Prin acest demers de luptă cu propriile limitări, este determinat un proces de perfecționare a
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
obstacolul îți impune, sub ultimatumul dat încercării de a supraviețui, spargerea frontierelor de putință interioară, autosolicitarea unor noi capabilități și perfecționarea, după depășirea reducerii sau chiar întreruperii inițiale, a celor deja existente. În acest sens, se spune că orice călătorie labirintică reușită te schimbă întru avansare, te metamorfozează și completează evolutiv, te maturizează existențial. În labirint te izbești de tentația revoltării individuale și poți să optezi pentru rămânerea în sfera acesteia și împingerea la limită a experieței sale sau, dimpotrivă, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
completează evolutiv, te maturizează existențial. În labirint te izbești de tentația revoltării individuale și poți să optezi pentru rămânerea în sfera acesteia și împingerea la limită a experieței sale sau, dimpotrivă, pentru ruperea de ritmul resurecției individuale și continuarea pasului labirintic. Această desprindere din tentația revoltei, urmată de mersul hotârât în căutarea ieșirii, reprezintă resortul progresului tău individual, mecanismul-cheie al perfecționării tale labirintice. Un om care, odată intrat în labirintul existențial și confruntat cu ispita revoltei se pierde în aceasta, prăbușindu
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și împingerea la limită a experieței sale sau, dimpotrivă, pentru ruperea de ritmul resurecției individuale și continuarea pasului labirintic. Această desprindere din tentația revoltei, urmată de mersul hotârât în căutarea ieșirii, reprezintă resortul progresului tău individual, mecanismul-cheie al perfecționării tale labirintice. Un om care, odată intrat în labirintul existențial și confruntat cu ispita revoltei se pierde în aceasta, prăbușindu-se angoasant spre demență sau suicid, desigur, nu poate fi considerat o conștiință ce s-a perfecționat, ce a evoluat prin intrarea
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
această situație l-a răpus, că a pierdut lupta cu labirintul, iar procesul de progres individual a fost estompat, oprit în primele sale faze de început. Acest om a deținut un start frivol de perfecționare atunci când și-a început călătoria labirintică, dar pierzându-se pe sine în tentația revoltei a anihilat și orice posibiliate de evoluție interioară. Cel care respinge rămânerea în paradigma revoltării, cel care se refuză acesteia și, ulterior, găsește drumul spre ieșire, devine protagonistul unui proces evolutiv de
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
o situație complicată în viață, va prețui mai mult pe cei care-l iubesc, va deține o inteligență de acțiune mai avansată, va fi mai curajos și răbdător. În esență, întreaga conștiință a unei persoane ce a împlinit o călătorie labirintică cunoaște un salt evolutiv de substanță, urcă pe o treaptă superioară în ascendențele sale către perfecțiune privind de sus la cine a fost înainte de intrarea în labirint. Totodată, odată cu ieșirea din labirint, ea se resimte pe sine despovărată, scoasă de sub
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
au fost lăsate la o nouă destinație. Prin urmare, rostirea a trece peste greutățile destinului vine să însemne a trece cu greutățile destinului, a le purta în drumul vieții un timp mai scurt sau mai îndelungat. Aceste greutăți sunt greutăți labirintice, ele aparțin situațiilor complicate, sunt imanente acestora, le definesc în raportul lor cu cei care pășesc în labirint. Greutatea unui moment dificil în viață apasă călătorul labirintic, îl copleșește ea fiind, de fapt, un demers de aplicare a unei intense
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
drumul vieții un timp mai scurt sau mai îndelungat. Aceste greutăți sunt greutăți labirintice, ele aparțin situațiilor complicate, sunt imanente acestora, le definesc în raportul lor cu cei care pășesc în labirint. Greutatea unui moment dificil în viață apasă călătorul labirintic, îl copleșește ea fiind, de fapt, un demers de aplicare a unei intense presiuni existențiale pe fondul suprasolicitării epuizante. Odată ce intru în labirint, asupra mea se abate și o forță de constrângere, de oprimare paralizantă, cu efect spiritual sclerotic. Eu
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
greutate a vieții, ești împovărat cu o greutate, cu o presiune strivitoare a unui labirint ontic în care intri. Iar atunci când îți descarci o povară a vieții, eliberându-te de ea, cobori, întru ușurare, de pe ființa ta greutatea unei situații labirintice din care ieși. Faptul că vei parcurge o situație complicată, un labirint existențial, poate fi anunțat și prin expresia vei trece printr-o situație grea doar că această rostire pune accent pe trăsătură apăsării, a presiunii psihice exercitate asupra ta
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ce includ luarea în posesie a unei greutăți existențiale, trecerea cu ea sau purtarea sa și debarasarea de apăsarea ei necruțătoare. Această mișcare de transfer a poverii până la destinație își aduce aportul la acel proces de perfecționare a conștiinței călătorului labirintic, orice greutate care nu te strivește și este dusă până la capăt fortificându-ți ființa. Poate cea mai cunoscută evocare mitologică a imaginii labirintului este cea care are drept subiect confruntarea dintre carismaticul erou Tezeu și Minotaur. Pentru vechii greci, divinitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sunt atinse de stingere, firul Ariadnei stă să se piardă, iar sabia îi pare grea și neîndemânoasă, o piedică și nu un ajutor. În acest moment de intensă dificultate sufletească, apare Minotaurul ca împlinire și încarnare supremă a energiilor negative labirintice, drept spirit malefic ce profețește fals un sfârșit deplorabil eroului, inducând ispita revoltării față de zei și soartă. Privindu-l față în față, Tezeu își vede propria ființă pierdută în revoltare, dezorientată, angoasată și, într-un final, răpusă în demență sau
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viață privată, Alina Hurubean (coord.) Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu Zece eseuri, Mihai Pricop ASCUNDERI ȘI ÎNFĂȚIȘĂRI Prolog 2 1 Resemnări lângă drama aproapelui Tentația revoltării în situația labirintică Relaționări cu posibilitatea însoțirii divine a omului Extrapolări în damnările Apocalipsei Mărturisirea te iubesc în fenomenalitatea ...
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ultimii săi ani, această literatură nu poate fi desprinsă dintr-un continuum de semnificație: el pornește, mai ales când conturează mai clar derivația fantastică, de la o experiență pe care nu o cunosc ceilalți scriitori, și anume de la continuitatea imensă și labirintică pe care un istoric al religiilor o poate sesiza Între lumea imaginală a mitologemelor mai multor tradiții religioase și reactivarea literară fantastică a unor nostalgii ale integrării În același univers. Premisa logică a continuității poate fi formulată Însă și altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
profană la cea sacră, traseu pe care realul și fantasticul par să se întrepătrundă. Sub aspect analogic, și într-o bună măsură chiar morfologic, dacă ținem seama de rătăcirile profesorului de pian prin odaia celor trei ispititoare, structura nuvelei e labirintică: un protagonist pătrunde într-un spațiu privilegiat, rătăcește în el, și revine „renăscut”, la lumină, chiar dacă, în cazul de față, expulzarea se dovedește a fi fatidică. Spre deosebire de labirinturile clasice însă, unde se pătrunde o singură dată, Gavrilescu intră de două
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fraza ce se mai aude. Dupa ultima ratare, pentru Gavrilescu totul se întunecă, își pierde orice sens; el se rătăcește în propriile iluzii, pipăind pereții universului lăsat în urmă, revenind în sfera neputinței sale funciare. Rătăcirea care urmează în încăperile labirintice reprezintă rotirea în jurul porților irealului, acum închise pentru el: cele trei Paros dispar la fel cum au apărut. Doar căldura imensă arătă ca el se mai află în apropierea celuilalt tărâm. Dar încercările de a le găsi sunt la fel de inutile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
rău, cantitate și calitate, concret și abstract, esență și aparență, dar, mai mult decât atât, să știe să le valorifice în situațiile în care viața îl pune. Etapa cunoașterii gnoseologice este redată prin motivul probelor trecute, transpuse într-o evoluție labirintică declanșată de ispita de a pactiza cu diavolul. Prin cuplul creativ „cauză-efect”, omul timpurilor trecute a început să își pună întrebări asupra provenienței celor pe care le observă în jurul său, sau să își analizeze cauzal acțiunile. Conceptul de cauză are
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
criticul descifrează în farsa tragică anumite convenții de atelier, poetica deschisă spre a aglutina stiluri extrem de diverse, urmările firești ale acestei atitudini estetice în construcția personajului, a intrigii, replicilor etc., totul pus sub semnul parodicului, mimând incoerența realității și discontinuitatea labirintică a psihicului. Concluziile atestă metamorfoza comicului contemporan, întrepătruns cu alte categorii estetice și alte stiluri. De la teatrul absurdului M. a trecut lesne la poetica Noului Roman, situat pe același palier al genezei social-filosofice. Primele delimitări teoretice, însoțite de texte ilustrative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
mult timp, iar când s-a divizat în familii elementare, au rămas legate prin interese economice, fiecare păstrându-și un loc de o parte și de alta a îngustelor artere de acces. Pe de altă parte, un astfel de plan labirintic este și rezultatul segregației etnice și confesionale din orașele arabe, unde coexistau frecvent cartiere ale musulmanilor arabi, creștinilor de diferite rituri, armeni, evrei etc., așa cum era odinioară în partea veche a Ierusalimului 81. Odată cu construirea și altor celule urbane învecinate
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
O aripă de vrabie). În spatele formulei de descendență curtenesc-ermetică se insinuează tragedia expresionistă a trupului (și a sexualității) ca spațiu dublu. În Inima reginei (1971) - aceeași atmosferă gotică, cețoasă, cu tot felul de castele, cetăți, turnuri, scări, ziduri, un spațiu labirintic, în care urcușul și coborâșul, morții și viii se confundă ambiguu, în care Ieronim-regele, Ierodesa-regina, Nathanael-fiul și „eul poetic” joacă aceeași dramă cu măști a iubirii imposibile, a substituirilor gemelare, la granița incertă dintre lumi. Trupul, unul din elementele-cheie ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
interdependență. Metafora-titlu (de natură conceptuală) marchează apartenența "discursului" la o anumită sferă de cunoaștere științifică pe care o individualizează. Reprezintă un parametru cu rol orientativ: este elementul ce orientează selecția operată de omul de știință, în universul greu de delimitat, labirintic, al domeniului cunoașterii abstracte. Metafora-titlu a devenit instrument logic de operare, de selectare și individualizare a informației la nivelul macrostructurii limbajelor specializate. Operația de organizare/ de reglementare a raporturilor dintre metafora-titlu și domeniu/ ramură nu poate fi realizată înafara funcției
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
În primul rând, a fost vorba despre întâmplări petrecute în marea lor majoritate până în 1964; adică, între momentul interviului și relatările celor intervievați s-a interpus deja un interval de peste 50 de ani. Memoria oricui este în genere selectivă, meandrică, labirintică și reține fie ceea ce are cea mai mare semnificație pentru cineva, fie ceea ce a fost cel mai intens trăit - într-un cuvânt, dominantele. În plus, este nevoie de mult curaj ca să poți retrăi perioada anchetei și detenției. Este extrem de dificilă
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]