302 matches
-
doamna se grăbea să deschidă: era valetul care lustruia geamantanele domnului. Era Încărcat de geamantane și zîmbea cu gura pînă la urechi cu gîndul la bacșișul gras care-l aștepta. CÎnd Susan Îi spuse să intre, aproape rugîndu-l să intre, lacheul Îmbrăcat În uniformă verde Înaintă fericit, gîndindu-se că și doamna făcea parte din plată, de ce nu?, dar dădu cu ochii de cealaltă femeie și se dezmetici pe loc și ceva mai Încolo Îl văzu pe domnul care citea ziarul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lăsa În plata Domnului cu gîndurile lui. Claxona din nou, dar degeaba. „Asta pentru că nu e mașina stăpînului, Își spuse, căci atunci ar da fuga Îndată prăpădiții ăștia, sigur, don Juan nu cheltuiește bani pentru porți automate fiindcă are doi lachei care-i deschid automat poarta, e dat dracului stăpînul cu Jaguarul lui, știe să trăiască, nimic de zis.“ În sfîrșit Îi deschise Celso și, cînd intră Mercedesul, Julius parcă se trezi din somn, atras de un automobil incredibil. Carlos parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
intre ca să mănînce și nu putea. Citește mai rar și fără să țipi, Îl Întrerupse profesoara, adăugînd că făcuse grave greșeli de sintaxă, probabil și de ortografie și mai mult ca sigur de prozodie. „Și fiindcă nu ajungea la masă, lacheul a trebuit să meargă să-i aducă un morman de pernuțe și bucătarul, care știa că se uită așa de crunt, i-a pregătit un biban și i-au potrivit bibanului ochii ca să se uite fix la el și domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se uita fix la el și nimănui nu i-a venit să creadă cînd o spălătoreasă bătrînă pe care o chema Arminda le-a zis să nu rîdă de domnul În negru fiindcă era În bucătărie și era adevărat, fiindcă lacheul a trebuit să strîngă masa și domnul În negru continua să se uite țintă la biban și bibanul Începuse să prindă miros și lacheul a trebuit să-l ducă la lada de gunoi din bucătărie și domnul În negru voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zis să nu rîdă de domnul În negru fiindcă era În bucătărie și era adevărat, fiindcă lacheul a trebuit să strîngă masa și domnul În negru continua să se uite țintă la biban și bibanul Începuse să prindă miros și lacheul a trebuit să-l ducă la lada de gunoi din bucătărie și domnul În negru voia ca bibanul să-și plece privirea În fața lui și, Încăpățînat cum era, a venit după el În bucătărie și lacheul a aruncat peștele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să prindă miros și lacheul a trebuit să-l ducă la lada de gunoi din bucătărie și domnul În negru voia ca bibanul să-și plece privirea În fața lui și, Încăpățînat cum era, a venit după el În bucătărie și lacheul a aruncat peștele În lada de gunoi și domnul În negru s-a dus după el În lada de gunoi și cum era așa de mic lacheul nu l-a văzut și a pus capacul deasupra și a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În fața lui și, Încăpățînat cum era, a venit după el În bucătărie și lacheul a aruncat peștele În lada de gunoi și domnul În negru s-a dus după el În lada de gunoi și cum era așa de mic lacheul nu l-a văzut și a pus capacul deasupra și a doua zi l-au luat gunoierii cu camionul.“ — Nu se zice lada de gunoi, Julius; se zice lada cu gunoi. Citești foarte prost, mult prea repede; de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui, rugîndu-l să semneze scrisoarea. — Ai fost la spovedanie? o Întrebă, Încercînd să evite inevitabila insistență a Susanei. Nu. Astăzi n-am avut timp. Victor are zile cînd nu-i bun de nimic. O să mă lipsesc de serviciile unui asemenea lacheu. SÎnt zile cînd face totul pe dos... — Bine, dar ai Încă timp să mergi la spovedanie... — Vai, Juan! De cîte ori trebuie să-ți spun că părintele Pablo nu primește la spovedanie decît pînă la șase după-amiază? — Bine, bine, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că Briceno ar putea să se restabilească și să vină măcar la cea de a doua corridă pe care o programase. Acolo, la Quito, tocmai În seara cînd rotofeiul se zvîrcolea de durere În salonul de recepție al hotelului, un lacheu le aduse o telegramă fulger trimisă de Bobby. Susan o deschise Înspăimîntată, dar după o clipă Începu să zîmbească și cînd ajunse aproape de sfîrșit rîdea cu atîta poftă, Încît a trebuit să-i ceară iertare rotofeiului Romero, care continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe perioade scurte, îi dispărea orice simț al propriului corp. Scheletul și mușchii, membrele și trunchiul se estompau până la dispariția totală. Și totuși, lipsită de trup, a persistat în minciună, crezându-l pe acel Kapo1 de la răscrucea temporo-parieto-occipitală, pe acel lacheu al sistemului mereu gata să treacă la cârmă. Mai merg un timp, singurul lucru pe care-l pot face. După alți treizeci de kilometri, ea spune: Mai sus e un loc pe care am vrut întotdeauna să-l văd. —Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
simplu, holbându-se la el. Gosseyn își aminti modul în care încercase alter-ego-ul lui să-i analizeze pe acești oameni; și că nu erau cetățeni ai unei societăți democratice. Implicațiile, acum, și aici, conduceau la concluzia că acești băieți, probabil lachei, așteptau ordine de sus. Poate de la Vocea Trei, poate de și mai sus. Într-un fel, mai apoi, analiza se dovedi a fi corectă. De undeva, din tavan, o voce total străină, spuse pe un ton aspru: - Prizonierul era singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
porțelan, reprezentând un cerb carpatin viguros - de coarnele căruia am agățat textul următor: „Sunt cerbul carpatin, coborât din țancurile munților să luminez și să învăț semenii să 22 trăiască frumos prin lumina cărții! M-au prigonit și persecutat invidioșii și lacheii regimului comunist, dar am satisfacția că, chiar în condiții vitrege n-am renunțat la idealul meu umanist! Astăzi sunt umbra celui care am fost și trăiesc cu satisfacția că mi-am îndeplinit misiunea ce mi-a încredințat-o Cel de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
îl cuprindea, în timp ce privea. Mai întâi apăru o imagine cu el însuși, cu părul lung, îmbrăcat ca un vagabond, mergând între doi indivizi în costume de protecție biologică. Arăta chiar mai rău decât se temuse. Reporterul care citea știrea, un lacheu al companiilor mari, rostea răspicat cuvintele cheie: Sanger era șomer. Era un ratat lipsit de educație. Era un fanatic și un singuratic, care avea materiale de inginerie genetică, în apartamentul lui înghesuit și murdar, și era considerat periculos pentru că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și... Copilul avea vreo trei sau patru ani. Putea fi Kevin, acel Kevin pe care și-l amintea Antonio Înainte ca ea să-l răpească. Înainte ca ea să le distrugă viața, să-l transforme pe agentul special Într-un lacheu și să facă din copiii lui doi străini. Simți o dorință nebună de a-i revedea pe amândoi. Pe Emma și pe Kevin. Cum se putuse să-i piardă? Măcar dacă ar fi avut un motiv serios. Atunci poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rol dublat eventual de cealaltă FETIȘCANĂ) MAMA RECRUTUL I, RECRUTUL II, RECRUTUL III, RECRUTUL IV, RECRUTUL V etc. MAJORDOMUL VIZITATORUL MARAT UN POLIȚIST UN MAȘINIST MAESTRUL DE CEREMONII Alți mașiniști, sufleori, plasatoare, garderobiere, orchestranți, Danton, Robiespierre, regele, purtători de cocarde, lachei, arlechini, dansatori, bufoni, trompetiști, toboșari, măști, figuri, spectatori, lume, lume, lume, păsări. Regizorul poate renunța la unele personaje. Regizorul poate compune personaje noi. Regizorul poate înlocui orice replică și poate renunța la orice replică. Regizorul poate renunța la spiritul piesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
prin culise.): Nouă! TOȚI (Cu voci din sală.): Zeceee! (În acest moment toate ușile teatrului se deschid; lumini orbitoare se aprind pretutindeni; pe ușile teatrului, din spatele spectatorilor precum și prin deschiderile laterale pătrund fastuoase cortegii, purtători de cocarde tricolore; trompetiști, dansatori, lachei cu imense tăvi cu pahare de șampanie, arlechini, acrobați, muse, ROBESPIERRE, DANTON și MARAT, regele însuși agitând în mână Constituția, etc. etc. etc.; sunt aruncate în sală, de sus, confetti, serpentine și artificii, fanfara intonează Manseilleza și toți cântă, dansatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acrobați, muse, ROBESPIERRE, DANTON și MARAT, regele însuși agitând în mână Constituția, etc. etc. etc.; sunt aruncate în sală, de sus, confetti, serpentine și artificii, fanfara intonează Manseilleza și toți cântă, dansatorii își fac numărul, arlechinii jonglează cu bile colorate, lacheii încep să împartă pahare spectatorilor; în general, personajele vor încerca să-i atragă pe spectatori în mascaradă, vor ciocni cu ei cupele de șampanie, vor trece printre rânduri, vor împărți cocarde tricolore; vor împărți exemplare din Constituție și mici fragmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acestei idei, modelul acesta a întors spatele istoriei reale, "evenimențiale", socotită a fi "simplă meteorologie" (cînd plouă, când e senin, când e furtună) și ca atare nedemnă pentru o investire mai adâncă. Dialogul cu oamenii politici, cu reprezentanții puterii - acești "lachei ai istoriei" - îi apărea lui Noica drept un total nonsens, motiv pentru care îi desconsidera pe disidenți ca victime ale unei iluzii, prinse într-o încleștare neesențială. În acest fel ființa unei civilizații era apărată, dar puterea nu era amenințată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
treime din vârsta ei. Era legendară bravada cu care se etala cu el în toate capitalele Europei: nu trăise un asemenea freamăt cu Grace, pe care unii o luau drept om bun la toate în timp ce alții o considerau asemenea unui lacheu sau valet. Moartea lui Grace a fost fără îndoială o pierdere uriașă, așa cum a fost și moartea lui Jerry într-o succesiune relativ rapidă. Odată cu moartea lui Jerry, s-a instalat o nouă singurătate, determinată de lipsa unei conversații regulate
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
răzbune asasinarea celui care i-a fost mâna dreaptă. Generalul Gheorghe Argeșanu, comandantul Corpului 2 Armată, a fost adus de urgență dintr-o garnizoană din Dobrogea și numit șeful guvernului. De asemenea, la Interne a fost pus cel mai credincios lacheu al său, generalul Gabriel Marinescu, care, între altele, beneficiase de funcții importante făcute cadou de suveran - șef al Prefecturi Poliției Capitalei sau subsecretar de stat de la Ministerul de Interne. Acțiunea de reprimare a legionarilor s-a executat la scară națională
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Monica Lovinescu construiește galeria de personaje în aceeași dimensiune a mărturiei directe, specifică discursurilor publice. Deși culorile sunt vii, autoarea păstrează intransigența și echidistanța emisiunilor. II.2. Etica revoltei Monica Lovinescu practică jurnalismul de ocară, protestând virulent împotriva mentalității de lachei a românilor. În paginile jurnalelor vorbește despre renunțarea la integritatea morală și contractul cu regimul totalitar. "Paznic de far moral", cum o numește Nicoleta Sălcudeanu, "scriitoarea exilată își deapănă fuiorul anamnetic pe spirala ce împletește esteticul cu eticul"108. Dacă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
este interzis. Practic, emisiunile Monicăi Lovinescu sunt ascultate clandestin, iar scriitorii fideli partidului trebuie să le discrediteze. Monica Lovinescu îi numește "scriitori de serviciu", "ucenici la minciuna de stat", versificator de Curte Nouă", guralivii stereotipului de partid cu mentalitate de lachei. În decembrie 1981, enumără în Jurnal atacurile din presa românească: "În Săptămâna, Eugen Barbu cu "Mămica Lovinescu"și alte găselnițe de Ferentari. [...] ne amenință cu "pensionarea"! [...] În România literară, Vasile Băran îl atacă pe Tănase (și pe noi). [...], iar în
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
este singura persoană publică înscrisă în lupta împotriva totalitarismului: numeroase denunțări ale colaboraționismului inundă presa chiar și acum, după două decenii de la prăbușirea regimului. Numeroși sunt și scriitorii care se abjură de crezul comunist. În articolul intitulat " Infinitul tupeu al lacheilor", publicat în 1990, Vladimir Tismăneanu exclamă: "Credeam că numai în Balcani se poate întâmpla așa ceva: după decenii de servilă prosternare la picioarele unor despoți sanguinari, după o pe cât de umilitoare, pe atât de bine remunerată pactizare cu torționarii securității, purtătorii
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
textelor, scopul scrisului este informativ, iar experiența folosește pentru a impune un anumit punct de vedere. Paginile freamătă de nerv intelectual. Mărturiile sunt notate cu furie, adesea cu ton incriminator, iar bucuria scrisului nu reușește întotdeauna să tempereze mânia împotriva lacheilor sistemului. Textele sunt pertinente, autoritare, greu de contrazis, iar stilul nu poate fi caracterizat de manierismul definit de F.D.E.Schleiermacher: "fiindcă omul este mereu prins într-o multitudine de reprezentări, orice compoziție se naște din admitere sau respingere. Dar dacă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pentru că ai încetat să-ți înțelegi poporul. Vine o nouă generație, ieșită din inima poporului, și n-o vei cunoaște deloc nici dumneata, nici alte Verhovenski, fiul ca și tatăl, nici eu, pentru că și eu sunt un domn, eu, fiul lacheului vostru iobag Pașka... Ascultă, caută-l pe Dumnezeu pe căile muncii; totul aici stă; sau, dacă nu, dispari; dispari ca un mucegai; găsește-l prin muncă”. Dar ce să caute în această discuție despre dezrădăcinare și integrare Dumnezeu?! Să recunoaștem
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]