330 matches
-
genul „anacreptic” (răsturnător), de fapt provocator, bunăoară : „Limba engleză? La ce ser-veșș-te această limbă ?”. Răspund eu: „La citit Shakespeare !”. Țuțea : „Un bar-baar !”. Dar alte dăți l-am auzit vorbind extraordinar despre Hamlet sau Macbeth. Vorbirea lui Țuțea nu era deloc laconică, ba chiar te putea face să pierzi noțiunea timpului, dar era lapidară, în sensul că îți dădea sentimentul de a asista la săparea în piatră a unui text irevocabil. În vara lui 1970 m-am dus la Academie să asist
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mare de versuri, intensificând suflul epic. Subtila împletire a realității cu fantezia se realizează prin hiperbole descriptive și narative. Repetarea vocativului „Maneo, Maneo, fiară rea” dă mai multă acuitate dialogului. Formulele introductive și de încheiere, exterioare cadrului acțiunii epice, sunt laconice, unele variante renunțând la ele. Cu o vibrație de poezie autentică, balada rămâne una din cele mai valoroase creații ale literaturii populare românești. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866, 72-76; ed. I, București, 1965, 156-160; G. Dem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290212_a_291541]
-
D. nu face o simplă cronică a cărții, ci, luând-o ca pretext al comentariului, întreprinde o adevărată radiografiere a întregii creații a autorului. Așadar, un fel de micromonografii, de cele mai multe ori pigmentate de comentarii caustice. Același dar al formulărilor laconice, aproape aforistice, care se va regăsi în monografiile ulterioare, este prezent și aici, validând un critic nu doar cu opinii proprii, dar și cu un stil ușor recognoscibil. Mergând deseori împotriva curentului, D. încearcă să ofere o altă imagine decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
deși târziu - a recunoscut că și femeia este o ființă cu nervi, cu întunecări și cu sensibilitate. 2) Este cunoscut că vechiul cod pedepsea avortul voluntar, considerându-l drept o crimă, judecată deci de Curtea cu Juri. În inflexibilitatea sa laconică, vechiul text nu admitea nici o abatere, nici o derogare de la principiul general de interzicere a avortului, oricare ar fi fost motivul; nici considerațiunile de ordin medical nu puteau justifica provocarea avortului. Îmi amintesc de vâlva făcută acum doi ani de cererea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
E vorba strict de un gest de solidaritate spirituală, caldă, pacificatoare, discretă. Pentru declarații de amor, giumbușlucuri rimate, glumițe sprințare, jocuri de cuvinte și finețuri retorice se pot folosi celelalte zile ale anului. De la o vreme însă și datina exprimată laconic, și inflația lirică privată pierd teren dinaintea unei soluții noi, stupefiant hibride: un amestec de gata făcut și fantezie delirantă, puse laolaltă în ample liste de propuneri „virtuale“, din care „clienții“ se pot inspira fără efort. Vrei să scrii un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
expediate cu un eufemism, probleme de viață și de moarte tratate ca niște probleme de stil) și, în principiu, ar trebui să-i meargă la inimă oricărui spectator care vrea să vadă gesturi de efect și să audă replici flamboaiant laconice și nu vrea să se maturizeze care, cu alte cuvinte, chiar are organ pentru cinema. La originea acestei tradiții stă, desigur, Bogart (deși Sergiu Nicolaescu v ar spune, probabil, că la origine stă el, cu a sa replică Un fleac
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o telegramă a domnului Guérin (No. 4.438 din 8 iulie 1918) - arată că Tezaurul și valorile noastre erau încă la acea dată, dar tot sechestrate de bolșevici. Evenimentele politice din aceste din urmă zile - necunoscute încă decât din telegrame laconice, adeseori contrazicîndu-se unele pe altele - prezintă situația din Moscova ca destul de inchietantă; pe lângă celelalte calamități epidemii, foamete etc. - starea de război între bolșevici și Tripla Înțelegere a provocat mai întîi arestarea și apoi expulzarea din oraș a consulilor respectivi. E
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
bietul copil tainele culorilor, ă, ă, apoi fericit, ți-a trimis asta, un bilețel, îl desfac în grabă, scrisul ei, grăbit să nu o vadă, iubitul meu, mulțumesc, atât, 9 mai, invitat mai puțin delicat la poliție printr-o hârtiuță laconică, n-am fost acasă când a trecut agentul pe la mine, nu știu despre ce e vorba, sunteți rugat să vă prezentați la secția de poliție, numărul, mâine, 10 mai, ora nouă, în legătură cu, puncte, puncte, în caz contrar se vor aplica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atracție a ideilor socialiste în lume”. Elocvent pentru atitudinea conducerii PCUS față de liderul comuniștilor români este mesajul de felicitare adresat acestuia de către Mihail Gorbaciov, cu prilejul realegerii în funcția de secretar general al PCR. Mesajul surprinde prin caracterul său extrem de laconic și sec, nemaiântâlnit cu asemenea ocazii, rezumându-se doar la transmiterea de felicitări și adresarea de urări de succes comuniștilor români “în soluționarea sarcinilor dezvoltării social-economice a Republicii Socialiste România, pace și bunăstare poporului român”. Momentul de vârf care pune
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Armate „Sud” transmitea, la 3 noiembrie 1944, un ordin unităților în subordine „să ia toate măsurile pentru a sprijini trecerea generalului Avramescu, cu toată familia, în liniile germane”. După câteva decenii, Ilie-Vlad Sturdza avea să scrie în memoriile sale extrem de laconice: “într-o seară, socrul meu [generalul Avramescu, n.n.] mă cheamă și-mi spune că a primit ordin să mă trimită la București. Nu mă îndoiam că era ca să mă aresteze, să mă ancheteze, să mă închidă și mai cine știe ce. Generalul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în mod firesc, predispus conectării cu un mare număr de determinative, atât în ce privește uzul său în limbajul comun, cât și în cel specializat: astfel, stilul societății sportive depinde de stilul de concurs: original, eclectic, epigonic, îngrijit, elegant, direct, concis, aforistic, laconic, împodobit, căutat, declamatoriu, emfatic, prețios, dar și semidoct, de mahala, etc. Tipul ideal al concursurilor rămâne acela al Olimpiadelor, care îmbină propaganda cu elementul economic. Nu trebuie neglijată nici extensia noțiunii de societate sportivă asupra particularităților caracteristice ale unei structuri
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Elina Cantacuzino 519) ori dictate de învolburările sociale 520, aceste femei singure - reprezentând, mai cu seamă în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, elitele sociale - își pun pe hârtie ultimele dorințe, neuitând să medieze asupra sfârșitului ineluctabil (formulări laconice ținând de o cogitatio mortis deloc circumstanțială), iminența morții făcând emergent un vădit interes față de o eschatologie individuală (nu toate sunt, însă, testamente în articulo mortis). Marcând dreptul văduvelor (aflate, în sfârșit, în posesia unei identități după „anonimatul” conjugal) de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
este zugrăvit între ctitori: „d[oa]mna Maria s[o]ția lui Șerban v[oe]v[o]d”599). Lespedea de mormânt, aflată sub jilțul arhieresc (Iorga afirmă că textul i-a fost comunicat de Al. Lapedatu), are o înscripție laconică în ceea ce o privește pe soția lui Șerban Cantacuzino: „într-această sfântă mănăstire den un lemn, supt această piatră să odihnescu oasele celor de bună pomenire luminaților: Mării sale Doamnei Mariei a Mării Sale răposatului Io[an] Șărban Băsarab Voevod
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ființare. Aceasta însă din perspectiva apofatismului persoanei, cale explicativă ce a exclus identificarea oricăror esențe invariabile în dimensiunea ipostatică a omului. Meditația bizantină asupra omului s-a concentrat asupra semnificațiilor și implicațiilor unui fragment din geneză care oferă un simbol laconic, dar extrem de sugestiv, al stării terestre a omului-este vorba de acel pasaj din Genepă în care, după ce Adam și Eva au fost alungați din grădinile Raiului, pentru ca să poată supraviețui în pământul arid și ostil în care se găseau, Dumnezeu, în
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
a colecției fundamentale a spiritualității răsăritene, Filocalia. Surprinde la Varsanufie felul în care înțelege să interpreteze și să semnifice pasajele Scripturii. În repetate rânduri adresează celor ce își puneau la picioarele sale frământările, ce îi stăpâneau, un îndemn ciudat și laconic: „Și acum, Israile”. Îi îndeamnă pe cei ce vor să depășească necazurile și fundătu¬rile lor existențiale să îl țină pe „și acum”. Însă care este esența acestui comandament? Așa cum lasă să se înțeleagă textul, singura modalitate autentică de trăire
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
din cingătoarea sa". Totuși, la insistențele Ruxandrei, domnitorul îi face acesteia o promisiune solemnă: "Îți făgăduiesc că de poimâine nu vei mai vedea (capete tăiate, n.m.), răspunse Alexandru-vodă; și mâine îți voi da un leac de frică". Schimbul de replici laconice dintre Lăpușneanu și armaș, după plecare doamnei, îl edifică pe lector în privința intențiilor tiranului: "Ei! pus-ai toate la cale?", întreabă primul. "Tot este gata", răspunde ultimul. "Dar oare vor veni?". Slujbașul este sigur: "Vor veni". Ceea ce urmează depășește orice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de-ar fi fost vorba de oricât sânge vărsat, de oricât sânge proaspăt și cald, puțin i-ar fi păsat... dar pojghița aceea... înghețul. Frigul". Incidentul declanșează un episod anamnetic, petrecut în tinerețe, înainte de căsătoria providențială cu Mircea. Consemnarea este laconică, sacadată, reflectând cu fidelitate, chiar dacă la persoana a III-a, zbuciumul conștiinței și explicând, într-o bună măsură, pagofobia de care suferă femeia: "odată... ningea... pe-atunci n-avea șoșoni... era în vremuri de război și trebuia să aștepte la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu personalități ale literaturii române contemporane, contribuțiile sale în această direcție fiind reunite în volumele de Dialoguri literare (I-II, 1976-1980) și Mărturii în timp (1997). Privite în ansamblu, dialogurile nu se încadrează în formula comună a interviului cu întrebări laconice și răspunsuri înregistrate automat. C. dialoghează cu adevărat, creează o atmosferă adecvată unei convorbiri spontane și degajate, dar mai ales lansează idei, sugestii și incită, prin exprimarea unor puncte de vedere personale, la construirea unor argumente diferite de ale sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286429_a_287758]
-
o dicție lirică mult mai relaxată și mai alertă, dar ciclul titular este unul de parabole în proză, scrise între 1970 și 1999, în manieră oarecum soresciană (Muntele, Don Quijote, Printre prieteni, Eminescu, Fericirile, nefericirile... etc.). Fervoarea cerebrală, hieratismul ascetic și laconicele ecuații lirice oracular oximoronice din care D. și-a făcut o virtuozitate certă (uneori supralicitată) cedează, în Opium (2002), primatul unei rostiri desferecate, impetuoase, celebrând viața cu umor și „înseninare” exuberantă. O lume senzuală zvâcnește frenetic în cuvinte, dar - fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
fiecare stea/lăsăm sămânța-n fiecare vulcan/cruce ruptă, troița Pacificul,/ cenușă aruncată-n vânt/în ocean pentru peștii arămii/sau sub stele călătoare ascunse-n ocean...”. Autoare a unei poezii moderne, de notație, cu vibrații înalte consumate în secvențe laconice, S.-B. a lăsat, cum constată tot Horia Stamatu, „una dintre cele mai nobile, mai sincere poezii românești de azi”, pentru că exilul „nu se vede nicăieri în limba, limba ei românească nu este deloc o «limba moartă», adică rămasă în loc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289679_a_291008]
-
cu viața. Ea o transpune într-un registru cu două note ale căror acorduri sunt mai importante decât vastele resurse ale gamei cromatice. Forță concentrată, ea acționează în adâncime. Deoarece nu spune totul, ne poruncește să completăm și să combinăm laconicele sale confidențe, fără a ne îngădui, asemenea muzicii, să rătăcim departe de ele. Ea conferă un element de durată și de stabilitate reveriilor fugare, fanteziilor de capriciu. Permanent contrast între noapte și zi, întregul ascendent asupra noastră avându-și rădăcinile
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
de titlul Scrisoare, dat mai multor texte. Confesându-se la modul romantic, mai cu seamă utilizând metrul regulat și cu timpul versul liber, pe alocuri alb, poeta - fără a evita întotdeauna diluția - pune frâu efuziei sentimentale, obscurizează printr-o expresie laconică sursa emoției, formulează aluziv. Se întreabă, spre exemplu, de ce își aseamănă dorul „cu floarea ce-i menită să moară pe altar” sau de ce pe ogoare sunt „așa de multe flori de mac”, vorbește de „albii crainici,/ Ce și catarg și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
la Timișoara“ - ne face cunoscut semnatarul cărții apărute în 1971. „Am răsfoit colecția ziarului «Délmagyarországi Közlöny» - titlul s-ar putea traduce prin «Informația Ungariei de Sud». În ziua de 11 iunie 1899 a apărut prima știre în care în mod laconic s-a arătat că, la serbarea școlară de sfârșit de an școlar la Liceului Piarist, în ziua de 25 iunie, pe terenul Asociației cicliste Velocitas «va fi prezentat la Timișoara prima dată fotbalul». Iar prima cronică de fotbal a ziarului
Agenda2004-26-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282569_a_283898]
-
în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, pictorul se comportă ca un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporală a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extrema codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătura spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor îl apropie de imaginea-hieroglifă, de lumea în epură din viziunea bizantină și postbizantină. Alexandru Țipoia
Țipoia și Tzipoďa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10813_a_12138]
-
că prestația actoricească a tuturor în film este excelentă. Primul trece printr-o criză adolescentină, a făcut un legămînt de tăcere pecetluit cu afișul mare cu figura mustăciosului și furiosului filozof german, Nietzsche, așa că nu comunică decît în scris mesaje laconice în care cuvîntul "ură" revine cu asiduitate și vrea să se facă pilot de avioane de vînătoare. Pentru el drumul spre California este chiar inițiatic, însă unchiul Frank, sinucigaș din dragoste, îi relevă un alt handicap, faptul că nu distinge
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]