323 matches
-
austere ceremonii ale meditației” (A. I. Brumaru), ale căutării unui mister, a unei esențe, desemnată ca „raza din nume”. Mișcarea lăuntrică a poemului e înscenată uneori ca vânătoare, „pândă” a sensului ultim, a „sunetului ca ființă”, iar alteori ca revelație transpusă laconic, eliptic, într-o imagine stilizată sever, sterilizată de orice emoție materială. Starea cel mai frecvent cultivată este aceea de contemplație extatică a singurei „priveliști stăruitoare”, „asemeni cântecului” - „priveliștea dinlăuntru”. Nostalgia purității originare și - cum s-a observat - „o tendință abia
SAMPETREAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
mici scenarii cu evoluție fantast-absurdă, pe coordonatele unor tipologii de sorginte gogoliană, sunt protagoniștii unor aventuri amoroase insolite, în limbul subțire dintre nefirescul straniu și oniricul comic. Alte „schițe” au ca fundal un pitoresc provincial, poate autobiografic. Frazarea narațiunilor este laconică, într-un lexic dezinhibat, cu ironice alăturări de expresii crude și neologisme, sugerând nesfârșita tranziție, tragedia și totodată „comedia cea de obște” a societății românești de azi. SCRIERI: Poeme, Iași, 1980; Credință și frig, București, 1990; Hierofanie, Iași, 1991; Amintirile
STEFANACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]
-
Cuvintele tale / îngheață pe arbori. Disperarea lor mută / fulgeră aerul ca o sârmă ghimpată.// Cuvintele mele, mereu mai puține, / se opresc între azi, între mâine...// Ruine reci, orașul curge-n ceață, / pe când această piatră seamănă cu mine” (Ruine reci). Notația laconică, nepatetică, în jurul acelorași motive - ireversibilitatea timpului, presentimentul morții, iubirea, tăcerea, cuvântul, toamna, înserarea, sentimentul fragilității -, variate mereu, ca într-o structură rafinat muzicală, din cele trei cicluri ale Vesperalelor mai cu seamă, restituie imaginea unui poet al stărilor difuze și
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
prin naturalețe și sinceritate. Mireasa (1967) oferă o suită de nuvele din viața satului. Proza lui S., autor „cu un spirit fin de observație și cu simțul acut al situațiilor de viață paradoxale” (Mihai Cimpoi), conturează psihologii, într-o formulă laconică, parabolică, în spirit modern. În același context al căutărilor se înscriu și dramele scriitorului - Minodora, Grăbește-te încet, Armăsarul cu dinți de aur(1989), Consumatorul de onoruri (2001) -, unele abordând tarele totalitarismului. Este și autorul unui scenariu de film artistic
STRAMBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289970_a_291299]
-
Elina Cantacuzino 519) ori dictate de învolburările sociale 520, aceste femei singure - reprezentând, mai cu seamă în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, elitele sociale - își pun pe hârtie ultimele dorințe, neuitând să medieze asupra sfârșitului ineluctabil (formulări laconice ținând de o cogitatio mortis deloc circumstanțială), iminența morții făcând emergent un vădit interes față de o eschatologie individuală (nu toate sunt, însă, testamente în articulo mortis). Marcând dreptul văduvelor (aflate, în sfârșit, în posesia unei identități după „anonimatul” conjugal) de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
este zugrăvit între ctitori: „d[oa]mna Maria s[o]ția lui Șerban v[oe]v[o]d”599). Lespedea de mormânt, aflată sub jilțul arhieresc (Iorga afirmă că textul i-a fost comunicat de Al. Lapedatu), are o înscripție laconică în ceea ce o privește pe soția lui Șerban Cantacuzino: „într-această sfântă mănăstire den un lemn, supt această piatră să odihnescu oasele celor de bună pomenire luminaților: Mării sale Doamnei Mariei a Mării Sale răposatului Io[an] Șărban Băsarab Voevod
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiecare stea/lăsăm sămânța-n fiecare vulcan/cruce ruptă, troița Pacificul,/ cenușă aruncată-n vânt/în ocean pentru peștii arămii/sau sub stele călătoare ascunse-n ocean...”. Autoare a unei poezii moderne, de notație, cu vibrații înalte consumate în secvențe laconice, S.-B. a lăsat, cum constată tot Horia Stamatu, „una dintre cele mai nobile, mai sincere poezii românești de azi”, pentru că exilul „nu se vede nicăieri în limba, limba ei românească nu este deloc o «limba moartă», adică rămasă în loc
SIMIAN-BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289679_a_291008]
-
l-a sfărâmat, urmărind în paralel clarificarea unor scheme de gândire uitate, cu pasiunea documentării bibliografice cât mai întinse, ca parte pregătitoare a oricărei cercetări menite să depășească semnificativ stadiul în care aceasta se află. V. se exprimă de obicei laconic, sentențios chiar, căutând permanent să găsească echilibrul corect între cuvântul venit din tradiție și neologism. SCRIERI: Bibliografia analitică a literaturii române vechi (în colaborare cu Mihai Moraru), vol. I: Cărțile populare laice, partea I-II, București, 1976-1978; Cărți populare și
VELCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290478_a_291807]
-
împărtășească gânduri, sentimente, fapte și evenimente curente. Părinții utilizează adesea comunicarea pozitivă pentru a monitoriza dezvoltarea psihică și cea a personalității copiilor. Atunci când un părinte își întreabă copilul ,” Ce a făcut la școală?”, el așteaptă un răspuns mai complet decât laconicul „Bine!” sau exasperatul „Nimic!” 5. Comunicarea îndeplinește o funcție istorică. Ea permite părinților și copiilor să discute de istoria familiei, legendele, ritualurile și tradițiile familiale. Stabilirea genealogiei reprezintă un exercițiu narcisist, de ordin familial, care poate avea virtuți terapeutice. Acest
COMUNICAREA ÎN RELAŢIILE PĂRINŢI-COPII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Alina Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1390]
-
identificat, În o atare stare „istoriografică”, poate și În tensiunile publice Între adepți, Încă puțini, inhibați sau intimidați, ai revenirii la forma monarhică a statului și partizani, Încă mulți, special „educați” sau sincer „devotați”, ai formei republicane, una din explicațiile laconicei prezentări a momentului constituirii Regatului de manuale școlare, de cursuri universitare chiar nou editate. În volumul VII, tomul II, din noul tratat academic de Istoria Românilor, amintitului moment i s-a rezervat nici mai mult, nici mai puțin decât un
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
urmează. În primul rând, discursurile reflectă măsuri diferite ale sentimentului eficacității personale și ale stimei de sine, care corelează pozitiv cu disponibilitatea pentru implicare. Locatarii pasivi ai scărilor sunt cel mai puțin dispuși să comunice, ceea ce reiese direct din interviurile laconice furnizate, prețuiesc trecutul și nu sunt capabili să găsească prea multe atribute pozitive pentru ei înșiși. Identități sociale specifice corelate cu anumite modele de angajament au putut fi identificate mai ales în narațiunile furnizate de lideri, care s-au definit
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vieții din jur și a propriilor trăiri. Ele se hrănesc dintr-un acut sentiment al derizoriului existențial, dar și dintr-o atitudine radicală în fața răului social și politic. Astfel, textele din ciclul Libertățile dictatoriale, scrise în perioada ceaușismului agresiv, exprimă laconic și percutant oprimarea ființei în universul totalitar, ale cărui mecanisme s-au infiltrat malefic în conștiințe. Aici tonul devine parodic, demistificator, poetul dând în vileag absurdul totalitarismului prin mimarea logicii strâmbe și a limbajului plin de clișee al acestuia. Uneori
POP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
urmat de culegerile de nuvele umoristice Supracotoi (1970), Olimpia (1976), S-a copt frunza (1979), în care vădește un umor fin, alimentat din observarea atentă a realității și dintr-o înțelegere nuanțată a firii omenești. Folosirea ingenioasă a detaliului, exprimarea laconică, densitatea evenimentelor și poanta subtilă reprezintă tot atâtea virtuți ale prozatorului. SCRIERI: Puiul de stea, Chișinău, 1969; Supracotoi, Chișinău, 1970; Orașul fără nume, Chișinău, 1972; Olimpia, Chișinău, 1976; S-a copt frunza, Chișinău, 1979; Noi doi și bunelul, Chișinău, 1984
PROHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289035_a_290364]
-
reprezentative ale unor poeți contemporani, asupra cărora M. se apleacă interesat de viziunea acestora asupra poeziei, de mișcarea lăuntrica și de atitudinile lirice. Lirica lui M. se prezintă în două registre, „scindata între miraj și reverie” (Al. Cistelecan), transpuse în laconice fulgurații imaginative sau în intensificări expresioniste. SCRIERI: Lecturi bacoviene și alte eseuri, București, 1995; Seară cu Dante și alte poeme, pref. Al. Cistelecan, Târgu Mureș, 1996; Sub semnul poeziei, Pitești, 1999. Ediții: Ion Negoițescu, Primăvara elvețiană și alte proze, Pitești
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
simbolică a culturii greco-romane sau iudeo-creștine, „centrul” a reprezentat o referință metafizică absolută: Binele platonic, Unul plotinian sau Treimea Crezului niceno-constantinopolitan. Această ireductibilitate apofatică a centrului a depreciat, într-o anumită măsură, statutul scriiturii. Presocraticii au enunțat filozofia în stilul laconic al apoftegmelor. Esența vieții contemplative era descoperită într-un cadru practic, modelat de afectul prieteniei și al conviețuirii fraterne. Oralitatea sibilinică și ezoterică a pitagoreicilor atrage atenția asupra importanței inițierii, fără de care experiența cunoașterii rămânea parțială. Prima filozofie este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este dispariția aproape completă a argumentelor teologice chiar în cele mai importante dezbateri politice, sociale sau culturale care animă conștiința colectivă a românilor. Sensibilitatea creștină rămâne, în forul public, mută sau dezarticulată. Fideismele crispate, pe de o parte, și disprețul laconic, pe de altă parte, dau tonul. Reacțiile publicului întemeiate tacit pe Crezul tradiției înaintează bâjbâit spre limanul argumentației. Exercițiul intelectual al criticii teologice este timid, incoerent și confuz, fiind împiedicat și de absența unui spațiu de conlocuire. Nici utopiile postdecembriste
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în vise, acte ratate, jocuri de cuvinte sau alte formațiuni ale inconștientului și constă în faptul că o reprezentare unică presupune existența mai multor lanțuri asociative la intersecția cărora se află. Datorită condensării, istoria manifestă, comparată cu conținutul latent, este laconică și constituie transpunerea în formă prescurtată a celui din urmă. 7) Conduita contrafobică (V.): apărare specifică împotriva fobiei, subiectul utilizând refuzul în act în domeniul specific al fobiei sale. 8) Controlul (V.): încercarea de a gestiona și/sau dirija în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
deși târziu - a recunoscut că și femeia este o ființă cu nervi, cu întunecări și cu sensibilitate. 2) Este cunoscut că vechiul cod pedepsea avortul voluntar, considerându-l drept o crimă, judecată deci de Curtea cu Juri. În inflexibilitatea sa laconică, vechiul text nu admitea nici o abatere, nici o derogare de la principiul general de interzicere a avortului, oricare ar fi fost motivul; nici considerațiunile de ordin medical nu puteau justifica provocarea avortului. Îmi amintesc de vâlva făcută acum doi ani de cererea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
oarele care se aflau între două ședințe cu subiecții și care, vorbind despre experiențele lor recente, își formau o perspectivă pentru sesiunile care urmau. O problemă care apărea destul de frecvent, de exemplu, era cea referitoare la intervievații foarte inhibați sau laconici ori (mai adesea) la cei ce nu-și puteau limita discursului la cadrul de discuție presupus mai sus. Schimburile de opinii care aveau loc pe parcursul acestor întâlniri săptămânale au fost extrem de importante în menținerea interesului nostru pentru acest proiect, în
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
să stabiliți mai multe criterii de departajare. Munca în echipă e, de asemenea, recomandabilă. Așa cum se poate observa cu ușurință, Sara a dedicat un spațiu mult mai amplu experienței din liceu decât David, care a abordat subiectul de-a dreptul laconic. Acest aspect reprezintă cât se poate de bine diferențele pe grupe dintre absolvenții claselor experimentale și cei ai claselor normale. Tabelul 6.1a arată primii pași ai analizei de conținut, folosind scurte fragmente referitoare la experiența de liceu din relatarea
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
în care „recursul” la forme canonice este programatic (Anonimus, Lieduri, 1992, premiate de Asociația Scriitorilor din Cluj-Napoca, Ronsete, 1995), reiau simfonic temele fundamentale (iubirea, moartea, timpul) într-o orchestrație ceremonială. Poemele pot fi citite ca niște „cântece împotriva morții”, din ce în ce mai laconice și mai reflexive. Din înscenări fastuoase, cum erau baladele (Starea bizantină, 1983), ele se restrâng la dimensiunea, directețea și dramatismul unui crochiu expresionist sau a unui haiku, fără a pierde, însă, ritualitatea rostirii: „Spală-mă de cuvintele toate,/ce mai
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
fie chiar el vinovat de acest lucru. Esmé stătea lângă mama ei, fredonând voioasă Jingle Bells. Spera ca oamenii aceia să folosească totuși partea cu ea cântând. Când autocarul a ajuns la hotel, domnișoara Rong i-a murmurat câteva cuvinte laconice șoferului care s-a dat jos, lăsând-o singură cu pasagerii. Continua să-și țină privirea În pământ. Încet, ezitând, le spuse celor aflați În grija ei că de a doua zi nu-i va mai Însoți. Șeful minorității Bai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
îndemnă calul cu călcâiele și, ținându-l la pas, se intră în luminiș. în spatele lui, Audbert simți cum se naște în el din nou acea neliniște ce îl chinuise încă de la începutul aventurii: după câte înțelesese până atunci, din spusele laconice ale lui Balamber, omul pe care să pregăteau să-l aștepte trebuia să fie un personaj de seamă din cercul lui Gundovek. Dar de ce - se întreba el - fusese ales un asemenea loc de întâlnire? Nu ar fi fost mai logic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
voință" (p. 157). Ca impresie de ansamblu, textul este, pe rând, mozaicat, sinuos și contradictoriu, efect al nehotărârii, precum personajul masculin, misterios și provocator precum Adela. Începutul și sfârșitul romanului punctează psihologic evoluția personajului: de la solitudinea malițioasă a notațiilor obiective, laconice, la nostalgia poetică a frazării calde; de la stilul comunicării (cu multe neologisme și formulări eseistice) la stilul emoționării, al evocării tandre, simbolic-realiste. Personajul și textul cresc organic, se intercondiționează. Orice dimensiune a epicului reflectă un pliu al personalității personajului, răspunde
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toți în general. Nimeni nu-i răspunse. Ce-ar fi să-l întrebi pe polițist cât timp are de gând să ne țină aici? i-a sugerat șoferului soțul doamnei de onoare. Continua să stea aplecat în față. Evident, răspunsul laconic al șoferului la prima sa întrebare nu-l satisfăcuse. — Știi, suntem cu toții în mare grabă, a adăugat el. Crezi că-l poți întreba cât mai are de gând să ne țină aici? Șoferul a înălțat grosolan din umeri, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]