582 matches
-
Iosif Ha-Cohen declara așadar că unul dintre scopurile cărții sale era să descrie suferințele evreilor. El aborda istoria evreilor ca pe un lanț continuu de persecuții. Într-adevăr, Valea plângerii avea să facă din autorul ei reprezentantul arhetipic al viziunii lacrimale asupra istoriei evreiești. În această privință, el a fost influențat de relatările despre Cruciade preluate din alte surse, căci în secolul al XVI-lea originalele încă nu fuseseră publicate 49. Impactul Consolării pentru tribulațiile lui Israelxxx, cartea lui Samuel Usque
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în tradiție, scrierea istoriei pentru a fixa ceea ce rămăsese din iudaismul lor nu a fost pentru ei o preocupare esențială. În perioada contemporană, sefarzii și-au învățat istoria prin intermediul istoriografiei în curs de elaborare în Occidentul creștin, adică prin versiunea lacrimală a istoriei evreilor. Misticismul ca antidot al suferinței Dacă istoriografia produsă în lumea sefardă în secolul al XVI-lea și-a pus într-adevăr amprenta pe scriitura istorică așkenază din modernitate, inspirația mesianică de care era, în parte, animată a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lunga istorie de suferință cu care mult timp va semăna. Deși metodele se schimbau, iar critica istorică apărea în unele dintre aceste scrieri, schema trasată de istoria de suferință rămânea validă, și pentru mult timp. Astfel s-a născut istoria lacrimală evreiască, Leidengeschichte, care-și găsește în secolul al XIX-lea expresia desăvârșită la istoricul modern al evreilor, germanul Heinrich Graetz. Această istorie lacrimală are forța necesară pentru a-i aduna în jurul suferinței pe evreii care vor părăsi încetul cu încetul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
schema trasată de istoria de suferință rămânea validă, și pentru mult timp. Astfel s-a născut istoria lacrimală evreiască, Leidengeschichte, care-și găsește în secolul al XIX-lea expresia desăvârșită la istoricul modern al evreilor, germanul Heinrich Graetz. Această istorie lacrimală are forța necesară pentru a-i aduna în jurul suferinței pe evreii care vor părăsi încetul cu încetul calea strămoșilor. Cum să rămâi evreu când nu mai există nici credință, nici transmitere? Poți să rămâi mult timp evreu doar prin privirea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
celor care suferă marchează începuturile istoriografiei moderne, al cărei impact a fost atât de mare încât a acoperit vocea celor câțiva recalcitranți care au încercat mai târziu, și până în zilele noastre, să scrie o altă istorie, mai puțin conformă modelului lacrimal. Istoria de suferință corespundea, în secolul al XIX-lea, percepției pe care evreii o aveau despre ei înșiși, când pentru unii, în anumite țări, se contura un orizont plin de promisiuni, în timp ce pentru alții, din alte zone, viitorul rămânea umbrit
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Dumnezeu însuși suferea pentru poporul lui. Și dacă sufereai ca evreu, era din iubire pentru Dumnezeu. Noul discurs nu făcea decât să răspundă noilor exigențe, ale mediilor angajate în laicizare și occidentalizare. Evreii puteau să accepte fără greutate această istorie lacrimală, mai ales că memoria istoriei de suferință încă nu le devenise cu totul străină. Istoria evreilor este deci redusă la această neîntreruptă vale a plângerii. Și astăzi încă, atunci când se vorbește despre evrei, mai întâi este evocată suferința lor. Și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la această neîntreruptă vale a plângerii. Și astăzi încă, atunci când se vorbește despre evrei, mai întâi este evocată suferința lor. Și poate și din acest motiv Israelul, statul victorios și uneori asupritor, ca multe alte state, provoacă atâta mânie. Istoria lacrimală a fabricat, la rândul ei, victimitatea evreiască. Chiar dacă ea nu este o pură producție a imaginarului, iar unele fapte o atestă, istoria evreilor nu se poate reduce totuși la ea. Dar, în general, este reținut numai acest aspect, întărit, din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
secolul al XIX-lea și mijlocul secolului XX se publică mai multe colecții de surse prezentând răspunsurile literare ebraice la Cruciade. Ceea ce, mai mult decât o relatare istorică oarecare, pune la dispoziția intelectualilor și a publicului, în formă concentrată, memoria lacrimală evreiască. Cruciadele se erijează, pentru noii istorici și filologi, în momente fondatoare ale suferinței evreiești în diasporă. Astfel, celebrul predicator și savant vienez Adolf Jellinek pregătește încă din 1880 prima ediție modernă a surselor ebraice despre Cruciade. Acest om de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreu. Istoria, în acest context, devine o legătură "neutralizată" prin știință cu propriul popor pentru toți cei pe cale să se transforme în spectatori ai iudaismului lor. Heinrich Graetz, venit dinspre studiile rabinice, se dovedește arhitectul necontestat și ideologul acestei istorii lacrimale. El însuși descrie lupta poporului evreu și a iudaismului pentru supraviețuire, unicitatea acestei experiențe, suferințele exilului, curajul martirilor în fața cruzimii dușmanilor și persecutorilor lui Israel. Evoluțiile politice și legale sunt tratate în general ca un fundal, iar Graetz neglijează și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al suferinței, în continuare consolator, și sprijinindu-se pe el, evreul integrat, ieșit din ghetou, începe să-și construiască noua identitate evreiască seculară. Salo W. Baron a fost unul dintre primii istorici ai evreilor care au combătut viguros această concepție lacrimală asupra istoriei evreiești. El avea o altă viziune despre trecut, mult mai puțin doloristă. A refuzat astfel să preia postul vacant pe care îl ocupase H. Graetz la Seminarul din Breslau, deoarece modul său de a scrie istoria se distingea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se întâlnește cu noul Ierusalim după Războiul de Șase Zile, nici comuniunea indestructibilă care a rezultat 29. Nimic nu ne obligă totuși să credităm cu absolută certitudine antisemitismul pentru continuitatea identității evreiești, dacă nu cumva ne plasăm în acea "istorie lacrimală" care produce mai multe lacrimi decât istorie, mai multă suferință decât consolare și care, pe deasupra, reducându-i pe evrei la starea de eterne victime, face din ei spectatorii pasivi ai propriei suferințe. În suferință nu există viitor. Iudaismul recomandă viața
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
21 Piroska Zombory-Nagy, "Les larmes du Christ dans l'exégèse médiévale", Médiévales (27), toamna 1994, pp. 37-49. 22 David Biale, Power & Powerlessness in Jewish History, Schocken, New York, 1986. 23 Despre toate aceste interpretări ale perioadelor de pre-emancipare și împotriva lecturii lacrimale a istoriei, a se vedea în special: Salo W. Baron, "Ghetto and Emancipation. Shall We Revise the Traditional View?", Menorah Journal 14 (6), iunie 1928, pp. 515-526; Cecil Roth, "The Most Persecuted People?", Menorah Journal 20 (2), iulie-septembrie. 1932, pp.
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și selecție din poeziile lor liturgice, Mosad Ha-Rav Kook, Ierusalim 5706/1946 (în ebraică). 71 Nahum Wahrmann, Izvoare pentru istoria masacrelor din 1648-1649. Rugăciuni și liturghii de penitență pentru 20 sivan, Bamberger & Wahrmann, Ierusalim, 5709/1949 (în ebraică). Pentru istoria lacrimală și expresiile ei, vezi D.N. Myers, "Mehabevin et ha-tsarot...", op. cit., pp. 49-64; I. Schorsch, "The Lachrymose Conception...", op. cit., pp. 377-380; A. Mintz, Hurban..., op. cit., pp. 115-129. 72 D.N. Myers, "Mehabevin et ha-tsarot...", op. cit., pp. 61-62. 73 I. Schorsch, "The Lacrymose
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
colic stâng Rinichi Yang Pancreas Yin Gu Qi + sânge Splină Stomac Lichidul organic „JIN YE” Este vorba în realitate despre mai multe lichide pentru că regrupăm sub acest nume orice lichid din organism care nu este sânge: limfă, urină, salivă, lichid lacrimal, lichid spermatic, transpirație, lichid sinovial, lichid amniotic, secreții vaginale, lichid cefalo-rahidian, lichid plasmatic, secreții glandulare. Embriologia ne arată că ele sunt fabricate după sânge (lichidele organice ale embrionului sunt produse de mamă, cele ale fetusului de mamă și de copilul
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
originea la nivelul peretelui anterior al arterei carotide interne - segmentul A3 -, intern față de apofiza clinoidiană anterioară), cel mai important ram colateral al A.C.I., trimite ramuri spre meningele fosei cerebrale mijlocii după ce trece prin fanta sfenoidă, după cum urmează: - Din A. lacrimală, o ramură ce irigă mica aripă a sfenoidului. - Din arterele etmoidale (colaterale ale A. oftalmice): A. etmoidala posterioară, pentru duramater a jugumului sfenoidal, a tuberculului selar și a porțiunii posterioare a șanțului olfactiv; - Din A. etmoidală anterioară, prin A. M. A
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
din viață. Concomitent se produc deranjamente ale funcției renale, mergând până la anurie, suprimarea totală a secreției de urină. În această etapă de evoluție a bolii crește algiditatea, chinuitoarea senzație de frig. Privirea bolnavului devine fixă, ochii îi sunt sticloși, secreția lacrimală încetează, iar pupila se mișcă lent. Temperatura corpului poate scădea sub 300, ca totuși să urce brusc peste normal înainte de producerea decesului. Datorită aplicării, în zilele noastre, a unor judicioase tratamente de urgență, stadiul algid este actualmente mai rar întîlnit
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
merg pe traiectul facialului, corzii timpanului și lingualului până la ganglionii submaxilar și sublingual, din apropierea celor două teritorii glandulare. Pe de altă parte, nucleul lacrimo-muconazal, localizat posterior nucleului de origine a facialului, emite fibre parasimpatice cu rol neuro-reflex stimulator asupra secreției lacrimale. Calea aferentă pleacă de la cornee pe traiectul trigemenului până în centrul lacrimal din punte, care trimite fibre parasimpatice prin intermediul facialului, marelui petros superficial și nervului vidian la ganglionul sfenopalatin și glanda lacrimală. La rândul său, nucleul vegetativ al trigemenului de la nivelul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și sublingual, din apropierea celor două teritorii glandulare. Pe de altă parte, nucleul lacrimo-muconazal, localizat posterior nucleului de origine a facialului, emite fibre parasimpatice cu rol neuro-reflex stimulator asupra secreției lacrimale. Calea aferentă pleacă de la cornee pe traiectul trigemenului până în centrul lacrimal din punte, care trimite fibre parasimpatice prin intermediul facialului, marelui petros superficial și nervului vidian la ganglionul sfenopalatin și glanda lacrimală. La rândul său, nucleul vegetativ al trigemenului de la nivelul zonei locus coeruleus stimulează secreția mucoasei nazale și glandelor palatine. În afara
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
emite fibre parasimpatice cu rol neuro-reflex stimulator asupra secreției lacrimale. Calea aferentă pleacă de la cornee pe traiectul trigemenului până în centrul lacrimal din punte, care trimite fibre parasimpatice prin intermediul facialului, marelui petros superficial și nervului vidian la ganglionul sfenopalatin și glanda lacrimală. La rândul său, nucleul vegetativ al trigemenului de la nivelul zonei locus coeruleus stimulează secreția mucoasei nazale și glandelor palatine. În afara structurilor vegetative parasimpatice, locus coeruleus, ca principală componentă a formației reticulate pontine, conține și celule nervoase adrenergice, secretorii de noradrenalină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
apoi în marele pietros superficial și nervul vidian, pentru a se termina în ganglionul sfenopalatin (ganglionul Meckel) din fosa cu același nume. De aici pornesc fibre postganglionare care, prin intermediul nervului maxilar superior și ramurii sale orbitare (lacrimopalpebrale), ajung la glanda lacrimală, iar prin nervii nazali superiori și nazopalatini se distribuie la mucoasa foselor nazale. La rândul lor, fibrele parasimpatice preganglionare plecate din nucleul salivar superior se alătură rând pe rând ramurii senzitive a facialului (nervul intermediar Wrisberg), nervului coarda timpanului și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secretorii, conducând la constipație. II.1.6. EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE ASUPRA ALTOR ORGANE EFECTOARE La nivel pulmonar, predominența simpatico-adrenergică provoacă bronhodilatație, iar cea vagală bronhoconstricție, asigurând tonusul bazal al căilor aeriene și variațiile normale ale bronhomotricității. Glandele nazale, lacrimale, salivare și gastrointestinale sunt puternic stimulate de sistemul nervos parasimpatic care induce de obicei stimularea unei secreții apoase abundente. Intensitatea maximă secretorie determină stimularea parasimpatică la nivelul glandelor tractusului digestiv superior, în special a celor ale cavității bucale și stomacului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de tipul H1 care stau la baza efectelor bronhoconstrictoare, uterine, intestinale și vasodilatatoare periferice, receptorii H2 sunt implicați în acțiunile gastrosecretorii. Acestea sunt utilizate în explorarea funcției secretorii a stomacului. Efecte secretagoge exercită histamina și la nivelul glandelor salivare și lacrimale, pancreasului, bronhiilor, intestinului și medulosuprarenalei. Ca mediator chimic potențial al fibrelor senzitive histaminergice, histamina endogenă participă la producerea reacțiilor reflexe de axon și la apariția senzației de durere. În calitate de hormon local, histamina mastocitară și nemastocitară contribuie la mecanismele de reglare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în manifestările alergice locale și generale, cât și în fenomenele adaptative de tipul hiperemiei din efortul fizic, hipertermiei, inflamației etc. Tot ca hormon local, histamina stimulează musculatura netedă gastro-intestinală, bronșică și uterină, precum și unele secreții glandulare (gastrică, intestinală, pancreatică, salivară, lacrimală etc.). Activarea receptorilor histaminergici produce modificări ale conținutului în nucleotide ciclice intracelulare. Prin intermediul receptorilor H1, blocați de antihistaminicele clasice, histamina activează adenilatciclaza membranară, determinând acumularea de cAMP la nivel celular. Se pare că prin același mecanism se realizează efectele de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sunt reprezentate de salivație redusă și fenomene dispeptice determinate de reducerea volumelor secretorii ale diverselor sucuri digestive. Fenomenele secretorii sunt reprezentate, în general, de scăderea volumului secretor de la nivel ocular, nazal, bucal și digestiv, manifestându-se prin xeroftalmie (reducerea volumului lacrimal cu lezarea ulterioară a corneei), xerostomie (reducerea volumului salivar cu leziuni ale mucoasei și dentiției), leziuni asociate naso-faringiene. Hipotensiunea ortostatică este cel mai invalidant simptom al insuficienței vegetative. Se definește ca fiind scăderea posturală (la trecerea din clinostatism în ortostatism
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
De unde se poate trage concluzia că înaintea tuturor celorlalte produse ale câmpului și ale grădinii, ceapa este potrivită pentru o utilizare literară. Fie că, foaie după foaie, ea ajută memoria să-și facă salturile în timp, fie că înmoaie canalele lacrimale uscate și le face să șiroiască, ea este de fiecare dată exemplară, iar în ceea ce privea „Pivnița cu ceapă“mai era, pe deasupra, și utilă afacerii. Mai mult nu se poate spune despre asta. Ceea ce este convertit în literatură vorbește pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]