163 matches
-
glasuri. Eram eu! Eu! Toaibă Gruia! Ei... îi bine și ultimul... Decât deloc - a apreciat Toaibă, cu glas moale. Maranda a dus mâna la gură, înăbușindu-și cu greu plânsul. Da’ ce v ați întristat așa de parcă îi mortul pe laiță? Apoi ne gândeam și noi că îi fi intrat măcar printre cei de mijloc... Da’ așaaa - a îngăimat Toaibă. Cercetașule! Ai nota doi de la mine! Unde îți este atenția, cercetaș Toader Toaibă? Păi cu așa atenție, acolo pe front intrai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mătușa Rarița și amândoi la Zoița... „Ce fel de gospodine îs aiestea?” au gândit ei...Dar n-o avut ce face și au intrat. In casă, nici nu aveau pe ce se așeza. Până la urmă, s-o înghesuit pe o laiță goală și se uitau la gazdă cum - fâstâcită - nu știa ce să mai facă...Intr-un târziu, însă, și-o adus aminte că trebuie să scoată plăcintele din cuptor. Cum în odaia ceea toate erau adunate claie peste grămadă, gospodina
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
care îi ședea în cale, și o rezemat-o de peretele pe care atârnau vreo trei icoane...In timp ce scotea plăcintele, nu știu cum o dat peste cociorvă și aceasta o început să alunece pe perete, până când...Trosc!!! Au sărit de pe laiță privind îngroziți spre locul de unde a venit pocnitura. Acolo, cele trei icoane zăceau făcute țăndări! ...„Asta îi sămn rău! Ii sămn rău!” a spus pețitoarea. „Nu! Asta adeverește că îi sâmbătă, Zoițo!” o răspuns Catrina, soacra mică... Unii dintre ascultători
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și se așeza pe marginea prispei, cu fața la soare. Sedea așa uitat până umbra covăliei îl învăluia ca o aripă de pasăre. Atunci, cu pecetea tristeții adânc săpată pe chip, se ridica anevoie și intra în casă. Acolo se întindea pe laiță, punea mâinile cruciș pe piept și închidea ochii. Slab cum era, și dacă nu ai fi știut că așa obișnuia să șadă, ai fi zis că o murit...Toate au mers așa până într-o zi...Cucul cânta de răsuna
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de acasă... A zâmbit unei amintiri de când Încă nu știa ce sunt aceia pantaloni... Aducerea aminte Îi juca aievea În fața ochilor... Era o dimineață de primăvară ca asta... Mama Maranda a plecat la treburi, lăsându-l În fața geamului pe o laiță din bucătăria de vară. Casa, așezată Împotriva soarelui, arunca peste toată curtea o umbră grea - aproape materială. Dincolo de umbră era portița care dădea spre câmpul cu brazdă reavănă și neagră. Din Înalturi, cu fâlfâit amplu de aripi, s-a lăsat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apoi cu pas nobil, meditativ... Din când În când, ciugulea ceva cu mare rapiditate de pe răzor... “Doamne, ce frumoasă e! Tare aș vrea să mă joc cu ea”. Și gândul, s-a preschimbat pe dată În faptă... A coborât de pe laiță, a ieșit pe portiță și a pornit către pasăre... Când a ajuns Între brazde, a Început să 23 22 se lupte cu Înălțimea lor... Împiedicându-se În poala cămășii, se rostogolea peste brazdele de pământ afânat. Aroma de pământ proaspăt
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nevoie mare. „Mâine mă duc În târg să caut o cușcă pentru păsări. Și atunci să vezi!” - nu mai putea el de mândru ce era... A doua zi - curios - m-am dus să-i vad cușca, dar... omul ședea pe laiță și plângea. „Ce-i cu tine?” - l-am Întrebat. „Uite aici” - a ridicat el sita. Sub sită, ghemuit, cu o gheară Înfiptă În gât... zăcea pițigoiul, fără suflare... Nu se atinsese nici de o firimitură sau poate nici de o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să-l menționăm, chiar și în cazul locuințelor burgheze de la oraș. Mobilierul era, de asemenea, primitiv, cu toate că, desigur, situația diferea foarte mult în funcție de averea familiei și de tradițiile regiunii respective. Familiile sărace puteau avea doar o masă joasă și cîteva laițe; membrii lor dormeau pe covoare puse direct pe dușumea. Vecinii lor mai bogați aveau paturi, mese și cufere obișnuite. Casele erau, de asemenea, împodobite cu covoare, perne și broderii făcute de femei. Condițiile, chiar și cele ale celor mai avuți
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dezvăluind ființa ca lume descifrată. Între om și casă se stabilește, de-a lungul vieții, "o legătură de sânge". Casa prevestește trecerea omului în "cea lume" prin semne: pocnirea neașteptată a unor obiecte din casă a meselor, a scaunelor, a laițelor, a paturilor, a lăzilor, a stâlpilor de la horn, a ușilor, a pereților, a icoanelor, a oglinzilor și a grinzilor. 98 După moarte omul își pregătește "o altă casă", de pe-trecere din această lume: "Mândră căsuț-ai avut / Și-aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apă neîncepută pe care o așază în vatra focului și descântă: Nu învârtesc oala, / Da-nvârtesc pe ursitul meu, / Poate-i în acest sat, / Poate-i în alt sat.../ De-i în pat, / Dă-l sub pat; / De-i pa laiță, / Dă-l sub laiță; De-i la ușă, / Dă-l sub ușă; / Izbește-l, / Pornește-l, / La mine-l sosește / Cu mâncarea lui, / Spre mâncarea mea, / Cu odihna lui, / Spre odihna mea, / Grăbește-l, / Pornește-l! / La mine-l pornește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o așază în vatra focului și descântă: Nu învârtesc oala, / Da-nvârtesc pe ursitul meu, / Poate-i în acest sat, / Poate-i în alt sat.../ De-i în pat, / Dă-l sub pat; / De-i pa laiță, / Dă-l sub laiță; De-i la ușă, / Dă-l sub ușă; / Izbește-l, / Pornește-l, / La mine-l sosește / Cu mâncarea lui, / Spre mâncarea mea, / Cu odihna lui, / Spre odihna mea, / Grăbește-l, / Pornește-l! / La mine-l pornește, / La mine-l grăbește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și nici atunci."205 În schimb, în poezia populară, soarele și luna au dreptul de a judeca legăturile pământești: "Păsăruică albă-n pene, / Mergi la maica de mă cere. / De m-a da, de nu m-a da, / Eu pe laiță m-oi culca, / Pe fereastră mi-i fura, / La lună ne-om cununa, / Soarele ne-a judeca!"206 Luna tăinuiește trăirile sufletești ale omului și participă la zbuciumul lăuntric: "Frunză verde măr domnesc, / Of, împărate ceresc, / Mai dă-mi zile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
opera Amintiri din copilărie a nemuritorului I. Creangă. Mi-amintesc că era seară și ascultam cu sufletul la gură pățaniile lui de la scăldat. Eram nedumerit de o sumedenie de cuvinte pe care nu le mai auzisem : suman, stative, a nivedi, laiță, canură, chimiriu, lespejoară, hudiță, găligan.. Bineînțeles că nu conteneam cu întrebările, iar mama îmi explica răbdătoare fiecare cuvânt. Mi-a plăcut atît de mult încât în noaptea aceea am visat că Nică era prietenul meu și am fugit împreună la
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]