200 matches
-
o sărbătoare dureroasă pe care nu-mi permit să mi-o ofer prea des, spre a nu altera stările de amețeală înaltă și adâncă pe care mi le provoacă. Tabieturi? Da... Pe lângă prezența obligatorie pe masa de scris a cățelușei Laie: scriu numai ziua, dar cu draperiile sau jaluzelele bine închise și la lumina unei lămpi de birou; folosesc numai hârtie de format A4, liniată (pătrățele sau dictando), eventual un caiet studențesc; cerneala neagră și uneltele de scris cu vârf foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
după ce insiști cu privirea asupra lor, remarci la ei multe particularități dintre cele mai imperceptibile, acești domni, deci, sunt grozav de dificil de prins într-un portret“. Gogol se oprește asupra acestor oameni „așa și-așa, nici una, nici alta, nici laie, nici bălaie“. Din capul locului, Gogol ne anunță cu ce fel de oameni avem de-a face. Atenție, ni se descrie contextul, ni se spune cum arată trăsura, ni se dau o mulțime de detalii minuscule care fac trimitere la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
domnișoară, cele din totdeauna, al meu o venit aseară făcut și cu nazuri, m-o vrut la pat, da numai bărbat nu era el, că adormea, se trezea, iar adormea, iar se trezea. Măi omule, i-am zis, apoi ori laie ori bălaie, că vine dimineața și numai eu știu ce trag cu frecatul holurilor, prin curent și apă rece, c-am înțepenit, nu alta. I-a sărit țandăra, domnișoară, alelei, m-a lovit pe unde a apucat, până la urmă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nimic mai mult și Mihail nu avea voie să riște o compromitere. După cît înțelesese de la Lică Făinaru cam așa stăteau lucrurile, dar pînă nu verifica singur, cu ochii și chiar cu pielea sa nu-și putea permite că-i laie ori bălaie. Sigur că le-a scăpat. Păi nu vezi, dom'le, că nu doar Dimineața scrie despre Cocoș? Toată lumea, toate foile, zbîrnîie reporterii ca bondarii în jurul lui Cocoș și toate gazetele sînt pline ochi. Cumnatul lui Cocoș; O femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care se întocmise într-o clipă în ghiol, deosebeam glasuri subțiri de fete; câteva din aceste fete aveau în jurul frunții coroane de păr de un blond cânepiu. Ochii acestor rudărese blonde se cuvenea să fie verzi. Limba în care cânta laia era „rumânească“; se simțea însă într-însa ceva străin și vechi. Versurile cuprindeau unele vorbe crude, pe care, în alte împrejurări, le-aș fi socotit cu totul lipsite de cuviință. Copiii aceștia continuau însă, cu nevinovăție, un ritual al generațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sculă cât a lui King Kong. Mi-ar plăcea să am un șlong ca ăla. Buzz puse mâna pe pix și întoarse lista debitelor pe cealaltă parte. — Cine-i fata și ce știi despre șantajiști? Despre tipi știu cam o laie. L-am trimis pe asistentul meu de producție cu banii. Fata e Lucy Whitehall și, atenție!, am un detectiv particular care a căutat să afle de unde telefonează șmecherii. Tartorul grupului e grecul cu care și-o pune, Tommy Sifakis. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că ai făcut-o pentru bani. Buzz ignoră înțepătura și zâmbi. — Salut-o pe Lucy din partea mea. Spune-i că e atât de drăguță, încât aș fi făcut-o și pe gratis. Audrey izbucni în râs. — Ai fi făcut o laie pe gratis! Meeks, ce e între tine și Mickey? Îți răspund tot cu o întrebare: de ce vrei să știi? Audrey mai scoase două rotocoale, apoi stinse țigara. — Pentru că ieri-seară a vorbit despre tine o oră întreagă. Pentru că zicea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu Adrian. Ții minte cum era pe vremuri. El își scria românele, eu îmi scriam piesele de teatru. Ne informam reciproc cum merge treaba. Acum, iaca, vin aici și trăncănesc despre proiectele mele, iar el, în replică, îmi zice o laie. E ca si cum as servi la tenis în fața unui adversar ciung. — Lui Adrian nu-i pasă. Ei bine, mie-mi pasă. Mă face să par... lăudăros. — Zău că nu, Șam, spuse sec Eleanor. — Bate pasul pe loc. Amândoi bateți pasul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
firea, cu nevastă și copii, s-alerg printre copaci? CODÂRLIC: Și ce, nu s-a mai văzut? Pesemne nu prea ești umblat prin lume... Da' dacă nu te-ncumeți, poți să pupi burduful, că l-am și înșfăcat! Haide, ori laie, ori bălaie, că n-am când aștepta. DĂNILĂ: Măi pușchiule, da' cu mine ți-ai găsit tu că poți să te-ntreci la fugă? CODÂRLIC: D-apoi cu cine? DĂNILĂ: Ia poftim și-o ia pe-aici înainte, și ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
câini răi s-o ocrotească, Nici ciobani să o păzească, Și nici stână s-o primească. Mioriță, mioriță, N-ai nici baci și nici băciță Să-ți dea apă din cofiță, Nici otavă din căpiță Și nici cin`să te laie, Mioriță bucălaie! Oare lupii mi te-alungă De n-ai stână și nici strungă, Nici cioban să te păzească, Și din fluier să-ți doinească? Și în noaptea-ntunecoasă De pe-o culme mai stâncoasă, Bufnița să buhăiască Și răul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
chiar și cu un polițist pensionar care lucrase la Divizia West L.A.. Am adăugat la chestionar și întrebări legate de Junior Nash și sedanul lui alb, model vechi, și le-am arătat fotografia de la Cazier. M-am ales cu o laie. La ora șapte m-am îndreptat spre mașină, dezgustat de rahatul în care mă băgasem. Mașina lui Lee nu mai era acolo, iar băieții de la Criminalistică instalau reflectoare la intersecția dintre 39th și Norton. M-am dus la Olympic sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
numeroși în regiunile unde vremea e bună și, apropo de asta, spun că serviciile meteorologice prevăd ameliorarea vremii spre sfârșitul dimineții, Se poate întâmpla să se înrăutățească și mai mult, amintiți-vă de zicală, la amiază se alege, ori e laie, ori bălaie 1, îi avertiză al doilea membru al comisiei, care, până acum, nu deschisese gura. Se făcu liniște. Atunci, secretarul băgă mâna într-unul dintre buzunarele exterioare ale sacoului, scoase de acolo un telefon mobil și formă un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
câtă cerneală consumată, câtă hârtie sfâșiată, asta este ceea ce se numește chinurile facerii, tortura creației, e bine să se afle o dată pentru totdeauna. În a patra zi, cerul, obosit de așteptare, văzând că acolo jos lucrurile nu se hotărau, nici laie, nici bălaie, hotărî să se lumineze de ziuă acoperit de o manta de nori joși și întunecați, din aceia care obișnuiesc să aducă ploaia pe care o promit. Cam în ultimul ceas al dimineții începură să cadă niște stropișori răzleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
România, Bela a suferit un accident. Era împreună cu părinții ei. Au murit cu toții". * * * Nu peste mult timp, tot de la prietenul lui a aflat că Bela i-a trimis pe adresa de acasă, pe adresa Universității și pe adresa de la Nea Laie, o sumedenie de scrisori, la care, biata fată, nu a primit nici un răspuns, deoarece nici o scrisorică nu a ajuns în mâinile destinatarului, iar ea se topea văzând cu ochii și, colac peste pupăză, s-a întâmplat, ceea ce s-a întâmplat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
frământate dimineți. Deși s-a trezit în cea mai perfectă liniște, aproape pe neobservate, când să iasă pe ușa pensiunii unde și-a petrecut cinci ani de studenție, constată cu uimire că toți cei unsprezece colocatari, în frunte cu Nea Laie și "fetele lui", erau treji și doreau să-și ia rămas bun de la el încă odată; un gest semnificativ, care i s-a imprimat plăcut în suflet. De fapt pensiunea nu avea firmă. Era una din puținele tolerate de autorități
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și doreau să-și ia rămas bun de la el încă odată; un gest semnificativ, care i s-a imprimat plăcut în suflet. De fapt pensiunea nu avea firmă. Era una din puținele tolerate de autorități, tocmai prin faptul că Nea Laie era protejat de cineva foarte sus-pus, iar adevăratul lui nume era Bobârnac Nicolae, născut dincolo de Prut, în țara lui Basarab. A venit în Regat după Primul Război Mondial, în anul 1919, odată cu părinții și s-au stabilit cu toții în București
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și funcționarii necăsătoriți. Capacitatea maximă: unsprezece chiriași, din care o parte luau masa de prânz și de seară, contra cost, chiar în bucătăria pensiunii în care erau și două mese cu câte patru scaune fiecare. Deși în bucătăria lui Nea Laie se gătea excelent, Bidaru era nevoit, de cele mai multe ori, să ia prânzul la restaurantul cu autoservire de pe Lipscani poreclit de studenți "La Mila Domnului", la cantina subterană "Victoria" din pasajul cu același nume sau la colț de stradă, în funcție de programul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
restaurantul cu autoservire de pe Lipscani poreclit de studenți "La Mila Domnului", la cantina subterană "Victoria" din pasajul cu același nume sau la colț de stradă, în funcție de programul de la Universitate sau de la biblioteca la care își pregătea seminariile. Patronul, adică Nea Laie, ducea o viață liberă, de boem, lipsită de griji majore. Nu a lucrat niciodată nici la stăpân, nici la stat și nici nicăieri altundeva. S-a descurcat întotdeauna, ca și părinții lui când trăiau, pe cont propriu și s-a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu o terasă mare în dreptul salonului, îmbrăcată într-o mantie de liane verzi chiar și în timpul iernii. Pe terasa respectivă, acoperită și mascată în așa fel încât nu se putea vedea nimic din stradă, din primăvară până toamna târziu, Nea Laie personal organiza câte o petrecere în fiecare sâmbătă seara, înainte de apusul soarelui și duminica după masa de prânz, în apropierea așa-zisului five o clock. Cine dorea să participe la petrecere, trebuia să contribuie cu bani pentru vin și pentru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bucătărie. Prefera vinurile mai ieftine, însă îmbuteliate: Fetească, Cotești, Odobești, Panciu. Multe din vinurile preferate de el proveneau tocmai din aceste podgorii, pe lângă care trecea trenul în momentul de față. Atât Bidaru, cât și ceilalți chiriași știau perfect că Nea Laie mai avea și alte proprietăți. Una din ele era Mura. Mura nu era o femeie urâtă, ba chiar frumoasă, în special atunci când lucra. În jumătatea de deceniu, petrecută în apropierea ei, care a luat sfârșit chiar în zorii acestei zile
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu prezenta nici un fel de semn a vreo unei boli fizice sau psihice. O femeie absolut normală din toate punctele de vedere, care trăia și se mișca într-o lume simplă a ei, făurită cu migală și pricepere de Nea Laie în persoană. La umbra și sub protecția acestuia, a ocolit și școala și cursurile de alfabetizare. Nu cunoștea și nu întrebuința mai mult de două-trei sute de cuvinte. Nu știa să citească. Nu știa să scrie. Nu rezolva nici cele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a-și satisface anumite plăceri personale, imediat îi dădea stăpânului. Așa că, cine se frigea odată, a doua oară o lăsa baltă. În anumite momente, Bidaru o invidia pentru naivitatea și pentru felul ei simplu de a exista, iar pe Nea Laie îl admira pentru ingeniozitatea cu care a reușit să-i canalizeze potențele în folosul său și al chiriașilor. În concluzie, Mura avea o singură plăcere, să-și servească stăpânul douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, atât vara cât și iarna, atât
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
chiriașilor. În concluzie, Mura avea o singură plăcere, să-și servească stăpânul douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, atât vara cât și iarna, atât ziua cât și noaptea... Despre noapte nu se poate discuta, pentru că cele două camere ale lui Nea Laie comunicau între ele printr-o ușă interioară, ceva mai discretă, prin care se strecurau numai trei persoane și la care ceilalți "pensionari" nu aveau acces. În una din camere își avea sediul patronul, în cealaltă cameră: cele două "fete" cum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
adus din Turcia prin spuza încinsă încă din timpul nopții, trei porții mari de cafea și le servea în cești chinezești de porțelan străveziu, pe o tipsie din alamă lustruită cu cenușă din vatră și celor doi colocatari: lui Nea Laie și Patriciei. Patricia constituia cea de a treia proprietate și cea mai de preț, fără de care Nea Laie, cu tot optimismul de care dădea dovadă, nu și-ar mai fi găsit rost în viață. Când ziua se afla în apropierea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în cești chinezești de porțelan străveziu, pe o tipsie din alamă lustruită cu cenușă din vatră și celor doi colocatari: lui Nea Laie și Patriciei. Patricia constituia cea de a treia proprietate și cea mai de preț, fără de care Nea Laie, cu tot optimismul de care dădea dovadă, nu și-ar mai fi găsit rost în viață. Când ziua se afla în apropierea ei, precum un sugar își ia cu lăcomie porția mult așteptată de lapte de la sânul mamei, tot așa
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]