654 matches
-
și profesional pe publicistul de la Hyperion. Cum îl descalifică și lista alandala pe care o alcătuiește: Lefter scrie în România literară? Foarte rar (din păcate!), mai des (tot din păcate!) a fost publicat în revista noastră chiar cel care se lamentează aici mincinos. Apoi, cine scrie despre „acoliți”? Mitchievici, care face cronica filmului? Zamfir (în treacăt fie zis: un cărturar pe care orice revistă serioasă și l-ar dori printre colaboratori!), care scrie despre Philippide? Simona Vasilache, care merge prin anticariate
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3154_a_4479]
-
ziare și gazete, pentru coșul zilnic, am ajuns la punctul în care, ca orice ziarist ce se respectă, începeam să mă obișnuiesc cu ideea că sînt un scriitor care își ratează vocația în aceea de jurnalist (sună cunoscut). În loc să mă lamentez că viața mea se duce, că nu am timp de Ťmarile proiecteť, m-am decis să văd dacă, într-adevăr, sînt scriitorul care cred că sînt. Și, deși, pare incomod de acceptat, sînt convins Ťcă ești scriitor numai și numai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11085_a_12410]
-
dauna acelor tentative ale unor actori civici sau politici care ar fi interesați de promovarea în public a memoriilor concurente și care atentează la memoria victimelor. Poate că Andrei Pleșu și Eugen Simion sunt cei mai consecvenți în a se lamenta public de teama interzicerii lui Nichifor Crainic, Mircea Eliade, Vintilă Horia etc.. Fără o analiză atentă a operei de tinerețe a "generației 27", a adeziunii ei la un proiect spiritual și social de extremă dreaptă, formulează cu lejeritate afirmații care
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
variație psihologică. Aș putea enumera o groază de astfel de defecte, din listă lipsind look-ul filmului care are câteva secvențe psihedelice simpatice. Acum, bietul lungmetraj, are ceva circumstanțe atenuante: nu a dres-o la casa de încasări pentru că, se lamentează Maybury, campania de marketing l-a prezentat drept un film de groază. Relația dintre regizor și principala actriță, Keira Knightley, a debutat furtunos cu replica lui, ,nu te vreau în acest film". Plus că bietul britanic a fost forțat să
O premieră cu tâlc și două DVD-uri fără by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10871_a_12196]
-
Întrebat-o. - Mai bine. Era mai greu dacă eram singură, a spus ea cu glas convingător. Era mai bine dacă nu coboram, mi-am zis eu În gând, fără a rosti cu voce tare acest lucru. Dar degeaba mă mai lamentam acuma. Trebuia să ne ridicăm și să plecăm mai departe. - Gata? am Întrebat-o. S-a ridicat fără să-mi răspundă. Cred că era foarte obosită, dar se temea să mi-o spună, de frică să n-o părăsesc, sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
colț al planetei vine, îmbogățind-o cu experiență și cu geniul sau și redând-o lumii într-o nouă și superioară calitate. Întorcândumă la punctele slabe, aș dori să accentuez că important este nu să ne punem cenușă în cap, lamentându-ne asupra acestor puncte, ci să facem cele de cuviință pentru a scăpa de ele. Cum? Este, firește, o datorie personală a fiecăruia, o datorie cetățeneasca, de a găsi cele mai adecvate soluții ca să le extirpam din viața noastră. Firește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
poate chiar destule)?! E limpede că Livia are sensibilitatea ultragiată și că se irită la orice adiere de utopie (inclusiv expresivă; orice utopie e fariseim); sub versurile ei stă tot o candoare strivită, dar una care nu vrea să se lamenteze, ci să riposteze. Iar o sensibilitate excesivă nu poate răspunde decît tot prin excese - aici, premeditat contrare; Livia desenează, prin urmare, cu voluptate masochistă și sadică deopotrivă, coșmaruri existențiale și suplicii de senzație (toate senzațiile dor cumplit), dar în linii
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
pe singurul său cuvînt afară din el născîndu-i poema Lamentația De lumină am nevoie fiindcă ochi deși am sunt orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar la nașterea lor întotdeauna particip doar pe furiș ciulind urechile se lamentă Scribul în urma Stăpînului mergînd cît timp acesta nu-l băga în seamă avînd un ochi ațintit spre fruntea cerului iar celălalt spre floarea de lotus încremenită parcă plutind Ierihon De mai mult timp poema stearpă era nici un alt cuvînt din
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
personaje complexe care au ceva de ,,divulgat,, despre etapă respectivă. Oamenii mei sunt ca și reali, nu sunt tragicomici, nu sunt eroi, nu sunt trădători, sunt oameni normali în adevăratul sens al cuvântului. De aici credibilitatea cărții. Ei nu se lamentează, nu dau test de curaj, pur și simplu își trăiesc viața ca indivizi, ca societate. - „Un roman tragi-comic care reprezintă alegoria condiției umane contemporane în marșul ei triumfal spre apocalipsa”, astfel caracteriza Lucian Gruia, „Miercurea din cenuța”. Despre ce apocalipsa
SINGULARITATEA UNOR TABLETE CONTRA DISPERARII . INTERVIU CU MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360613_a_361942]
-
personaje complexe care au ceva de ,,divulgat,, despre etapă respectivă. Oamenii mei sunt ca și reali, nu sunt tragicomici, nu sunt eroi, nu sunt trădători, sunt oameni normali în adevăratul sens al cuvântului. De aici credibilitatea cărții. Ei nu se lamentează, nu dau test de curaj, pur și simplu își trăiesc viața ca indivizi, ca societate.- „Un roman tragi-comic care reprezintă alegoria condiției umane contemporane în marșul ei triumfal spre apocalipsa”, astfel caracteriza Lucian Gruia, „Miercurea din cenuța”. Despre ce apocalipsa
SINGULARITATEA UNOR TABLETE CONTRA DISPERARII . INTERVIU CU MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360613_a_361942]
-
și impură. Simplist, l-am putea numi un neadaptat din categoria învinșilor din proza lui Vlahuță și Delavrancea. El nu e însă un sentimental, ci un filosof cu pretenții intermitente de interpretare metafizică. Nu îi e de ajuns să se lamenteze și să dea vina pe societate. Cauzele înfrângerii sale sunt mai degrabă interioare decât exterioare. Contururile personalității sale sunt incerte, iar psihologia sa este învăluită în indeterminări și obscurități. Profund și iremediabil contradictoriu, "interiorul" său plutește în incertitudini. Identitatea sa
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
mulți alții. Cel mai apropiat de Al. Busuioceanu mi s-a părut, în intervalul ultimilor ani, 1952-1961, D. N. Ciotori, jurist, membru al Comitetului de Rezistență Română de la Paris. O relație epistolară interesantă este întreținută cu poeta Antoaneta Bodisco. Se lamentează unul altuia despre dramatismul trecerii de la limba română la limba spaniolă, despre incertitudinile creației, ajungând și la complicități sentimentale (,Dacă vrei să vezi de cine mă îndrăgostesc a patra oară, ia oglinda ta de mână și uită-te în oglindă
Un român la Madrid by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10515_a_11840]
-
sensibili, iubitori de oameni, de știință și de adevăr și vom lua decizii corecte care să aducă cu ele și atingerea tuturor dezideratelor atât personale cât și generale. „Fiecare decizie are cu sine propriile ei amânări și zilele se pierd, lamentându-ne mereu, privind zilele pierdute. Ce poți face sau ce crezi că poți face, începe să faci. Căci hotărârea are în ea putere și geniu”. Iată, ce spunea Johann Wolfgang von Goethe. Ce bine ar fi să începem chiar de
DESPRE INTERESE (1) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384470_a_385799]
-
place și cu care...îți umpli timpul. Mă bucur pentru tine. Sufocării pline de indignare pe o resimțise la auzul expresiei “îți umpli timpul”, îi luă locul repede, prudența. Pentru că dincolo de cuvinte, Irina ghicise deja dorința Georgetei de a se lamenta puțin de poziția sa de “nedreptățită” într-un fel sau altul, de viață, de ceasul rău, de... nici nu mai conta ce, și asta însemna că era în pericolul imediat de a deveni captivă și de a zăbovi în preajma ei
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
mai putea să se hrănească, nu mai deschidea ochii, de fapt ochiul, căci celălalt era închis de umflătură. Pe deplin conștient de situația grea în care se afla, încerca să se împace chiar cu ideea morții premature, dar nu se lamenta, pentru a nu spori mai tare suferința bătrânei sale mame, Ana, și a surorilor Margareta și Aristița, toate greu încercate de această situație ; singura lor speranță era la Toma, fratele mai mare. Toma făcuse rost de bani, dar ... în câteva
PRONTOSIL ȘI RUBIAZOL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382817_a_384146]
-
rău”, doar că se tace prea mult. Nici de bine, nici de rău” este, de fapt, răul care mă umple de indignare. Presa consemnează laconic un eveniment cu reverberații europene și mondiale, unde el strălucește în calitate de artist român. Se mai lamentează câte unul, altul că, deși a cucerit atenția lumii, la noi e prea puțin cunoscut. Un adevăr rostit pe șoptite, ca și cum ar fi un datum, nicidecum că ar ține și de neimplicarea sa. L-aș numi ”blestemul unei nații”. Nație
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
mai târziu cu o bursă de întreprindere. Să se căsătorească nu s-a prea grăbit, în pofida îndemnurilor repetate ale mamei sale, căci ea îl voia căpătuit înainte de a-și urma soțul pe ceea lume, aspirație ce și-o făcea cunoscută, lamentându-se, tuturor vecinelor. Bănuiesc că el se simțea complexat în fața femeilor din pricina unui vitiligo, care, mai ales vara, îi provoca urâte zone depigmentate pe gât și o parte a feței. Pasiunea lui era vânătoarea și își petrecea mare parte din
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
și mai rapid conștiințele tot mai încărcate ale târgoveților. Magistratul nu va agrea o asemenea apariție; împreună, l-ați lichidat pe Astrolog. FILOZOFUL. „Profeții, unde sunt profeții? O țară nu poate rezista fără profeți!” Asta îl frământă pe Romancier. Se lamenta la cafenea mai ceva ca o muiere. Important e prezentul. Cine seamănă vânt va culege furtună, scribul ăsta o va păți. Crede că e Alfa și Omega. Inventează lumi!!! Lumile îl inventează pe el! Nici atât: e cuprins în ele dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
evident, din cauza lui, pentru că avea apucături tribale și poligame, convins că o româncă verde e dispusă să se adapteze instantaneu la lejeritatea vecină cu amoralismul a concepției galice despre familie. - Mă Înșela, și cu niște urâte cu spume pe deasupra, se lamenta ea fals indignată, că dacă era ceva de capul lor, mă rog, asta e, legea concurenței, te mai poți și arde, dar Înțeleg să mă ard cu o supă nobilă, nu cu o ciorbă de scoici. I-am explicat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sete în deșert, iar dacă nu e dispus să plătească pentru asta, eu voi lăsa alți patru oameni în deșert, să moară de sete. Și puteți fi siguri că de aceste morți veți răspunde dumneavoastră, nu eu. — Doamne Dumnezeule! se lamentă Yves Clos. Chiar nu știți ce-nseamnă mila. Inmouchar-ul făcu un amplu gest cu mâna, arătând spre tabăra sărăcăcioasă: — Priviți în jurul dumneavoastră, le ceru. Observați unde ne-a dus lipsa de milă a lumii care ne înconjoară și explicați-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai puțin cu împuțitul ăla de Mecanic. Ai încredere-n mine. Am încredere pentru că nu te înghite, deși habar n-am de ce dracu’ fac asta. Bănuiesc c-o faci pentru că ești un tip cinstit. Și la ce-mi folosește? se lamentă pilotul. De douăzeci de ani îmi pun în pericol viața urcându-mă în rablele astea, gata să cad în orice zi în mijlocul deșertului și să devin hrană pentru hiene, și nici măcar nu am o casă a mea. Blestemată soartă! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cel mai adânc ungher al ființei sale știa că până și piatra de care se sprijinea ar putea ajunge să fie mai umană decât cei trei asasini indiferenți. Nici măcar nu plângea. Nici măcar nu-și blestema soarta și nici nu se lamenta pentru că săvârșise absurda și copilăreasca greșeală care-l adusese în situația de a-și sfârși viața într-un mod atât de tragic. Nu trebuia să scormonească prea adânc în sufletul său ca să accepte că, de fapt, nu era pedepsit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să-mi placă. Ba chiar găseam în ele o frumusețe stranie. Toată lumea mă socotea nebun, însă s-a dovedit până la urmă că am avut dreptate. Am fost primul lui admirator de pe insulele acestea. Îi zâmbi malițios lui Tiaré și ea, lamentându-se, ne spuse încă o dată povestea aceea cum la vânzarea prin licitație a bunurilor lui Strickland neglijase tablourile, dar cumpărase cu douăzeci și șapte de franci o plită americană. — Și mai aveți tablourile? l-am întrebat. — Da, le păstrez până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pedalau prin noaptea ce Începea să se risipească. Oriunde ai merge, vei Încerca să aplici standardele gen „a deține ceva“ sau „a nu deține ceva“. De bine, de rău, am pus pecetea pe tine: ești un princetonian! — Bine, s-a lamentat Tom cu voce scâncită, dar atunci de ce să mă mai Întorc aici? Am asimilat tot ce-mi poate oferi Princeton. Încă doi ani de pedanterie goală și de tăiere de frunze la câini Într-un club n-au să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Acasa > Orizont > Atitudini > REÎNTOARCEREA HANEI Autor: Silvia Katz Publicat în: Ediția nr. 71 din 12 martie 2011 Toate Articolele Autorului De ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța de a
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364428_a_365757]