177 matches
-
Maniu, - cu masca ambiguă de comediant tragic, ce introduce în spectacolul feeric o undă de angoasă, ca în Almanah („Proprietarul circului salt mortal ca o reverență / Câte frânghii și în sângerări orchestra”) sau în Sfârșit, cu acest final amintind de Lamento-ul lui Ion Vinea: „Nu auzi? Râd pentru reprezentația de sfârșit”. „Almanahul” liric propus de Invitație la bal se deschide însă și la pagini mai solare, conturând imagini nu mai puțin tipice pentru o poezie fascinată de mirajul modernității. Acestei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spun, catalogul îngerilor lăuntric fard Râsul se rupe în două ca un gard Se apropie noaptea: despletire albă, troică în nebunie. (Cloroform) Al doilea exemplu, cel din Sfârșit, e poate și mai edificator permițând, pe deasupra, o raportare intertextuală la cunoscutul Lamento al lui Ion Vinea, în care „personajul” apărea în final suferind, nevăzut, „sub țilindrul inutil”: „N-auzi? Râd pentru reprezentația de sfârșit”. În volumele următoare, și mai cu seamă în Ulise, Brățara nopților, Plante și animale, codul spectacular cunoaște variațiuni
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
288. Atunci când în Mortua est! este plânsă iubirea pierdută, întrebările iau aspecte tragice, căci visele par și ele a se sfârși în mormânt: Văd vise-ntrupate gonind după vise,/ Pân' dau în morminte ce-așteaptă deschise 289; starea poetului devine un lamento pe marginea sorții omenirii: Și nu știu gândirea-mi în ce să o stâng:/ Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?290 În Strigoii, durerea este atât de acută, încât nici plânsul nu-i mai poate da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lupta neabătută a sindicatelor pentru deschiderea unor noi conflicte sociale, dar mai ales „distracția” - super, cool, online, maximă și zilnică, la bowling, echitație, piscine, paintball, pe terenuri de golf și de tenis, patinoare, prin masaj erotic... Vremuri de criză! Un lamento ca cel al Anei Blandiana („Avem nevoie disperată de elite”) nu are nici o șansă să fie remarcat. Cum, n-avem elite? Nu se pregătește să devină parlamentar un tânăr cool și școlit peste ocean? N-avem atâția ca el, cu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
dreptul să știrbești imaginea de onorabilitate a hoțului sau a turnătorului? Defazat și derutat de ceea ce-i În jur - de zgomote care provoacă aproape durere, de răcnete guturale, gesturi obscene, violente și intervenții publice ce frizează patologicul - pe mine acest lamento m-a atins. Am trimis prezentarea și altora, fără să sper Însă la coagularea unui reacții publice. Cei ce ar putea-o iniția nu au cuvânt și nici forța să-l impună. Lumea oamenilor care citesc și meditează nu se
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
că nu se luptă destul sau nu îndeajuns de tenace. Scriitorul român e sfîșiat între lipsa de iubire acasă și cea a recunoașterii internaționale, cu atât mai mult cu cât unii au un anume succes în afară. Cunoști cazurile de lamento ale unor scriitori și intelectuali de bună condiție de la noi, suspinând însă văcărescian în fața ingratitudinii contemporanilor. Acel "creează și mori de foame" nu mai e de multă vreme deviza lor și poate că a trecut vremea când scriitorul se definea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dealuri (să fi fost Io, fecioara pedepsită de Zeus și transformată În animal? Dar omul care o Însoțea cine era?). Incantația pe care o repeta „ga-veh“, În avestă, ne-a spus specialista Tajadod, Însemna și „vacă“ și „suflet“. Era un lamento care lăsa liberă interpretarea, ca și restul spectacolului, al cărui mesaj nu putea fi ușor descifrat. După cum au explicat Brook și Hughes, la fel ca În muzică, limbajul e În același timp matematic precis și complet misterios, riguros și deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o bună parte din antrenamentul vocal se baza pe studiul altor culturi. Expresia prin muzică a diferitelor mituri tragice, fie africane, fie asiatice, avea ecouri În Troienele. Le-am dat actorilor să asculte și o Înregistrare de culegeri folclorice maramureșene. Lamentoul Andromacăi a fost inspirat de un bocet autentic din Oaș. Actorii ascultau bocetul românesc și Încercau să reproducă sunetul pur, la Început prin repetare mecanică, apoi descoperind dinăuntru mecanismul vibrației sunetului, astfel ca emisia să devină organică. Profeția Casandrei a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
în mlaștinile zămislitoare/ de putredă frăgezime” (Al patrulea amurg). În următoarele cărți se reiau aceleași teme și motive, cu variații de ton. Universul din Multcălătoare / Preatrecătoare (1981), din nou întunecat, e înghețat, împietrit, veșted („regatul de iască al Mumei”), iar lamentoul sună mai violent în prima parte, pentru ca într-un ciclu de „12 melancolii” să recadă pe linia melodică a unei plângeri mai blânde, „vocea” eului liric unindu-se cu vocea naturii. În Anotimpuri (1983; Premiul Asociației Scriitorilor din București) întoarcerea
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
și ilustrarea criticii, București, 1996, 159-164; Ion Simuț, Resursele istoriei literare, F, 1997, 2; Iulian Boldea, O poetică a suferinței, VTRA, 1997, 3; Ruxandra Ivăncescu, Chinuitul Max Blecher și tânărul Radu Țeposu, VTRA, 1997, 3; Borbély, Xenograme, 107-109; Ion Simuț, Lamento la moartea unui prieten, F, 1999, 11-12; Memento Radu G. Țeposu, VTRA, 2000, 5; Dimisianu, Lumea, 461-464; Grigor, Moromete, 59-63; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 236-238; Manolescu, Lista, III, 424-430; Petraș, Panorama, 619-622; Popa, Ist. lit., II, 1126; Dicț
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
care solitudinea dialoghează cu sine, devenind poezie. Universul terifiant al adevărului Îngăduie totuși buna ardere pe rugul rece al iubirii. Iubirea intonează monologuri suav stranii, senzual-spiritualizate. O revanșă singularizată asupra vidului, În care așteptările se văd decapitate, una câte una. Lamentoul gingășiei ultragiate Își află cadența urgentă și, deopotrivă, melodioasă, „iluminarea”, de o memorabilă expresie lirică, pare gravată În argint subțire și durabil, ca Într-o nouă, modernă, dramatică și dureroasă Cântare a cântărilor, În care Regele cărturar se vede Înlocuit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
său aparte. Miraculosul „hiperintensității” diferă de geometria implacabilă a absurdului kafkian și conține, credem, o gamă mai amplă de laitmotive tragice, o mai Înaltă decolare decât la Bruno Schulz. Pe cerul neliniștit al operei sale continuă să ardă acest final lamento de psalm, În care omul de fiecare zi și dintotdeauna, dar și litera tăioasă a profeților și-ar recunoaște rana: „Implor să fiu trezit, trezit În altă viață, viața mea adevărată. Este cert că e plină zi, că știu unde
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tot urc să m-oglindesc în tine?” Încordarea, tensiunea între stări de spirit care în mod obișnuit s-ar exclude reciproc, dublate de conștiința fragilității clipei creează o atmosferă în același timp halucinantă și violentă. Între semeție și disperare, între lamento și provocare, poezia își află un izvor spiritual în cărțile Vechiului Testament, dar și printre poeții transilvăneni revoltați și mesianici, de la Octavian Goga la Aron Cotruș și, îndeosebi, la Mihai Beniuc - a cărui replică israeliană pare a fi C. Direcțiile
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
ale unor insuportabile torturi mai mult sau mai puțin simbolice (Drumuri, Fântâna, ciclul Marea). Aici C. se apropie uneori de paroxismul din câteva poeme ale lui Emil Botta, de la care pare să vină și alternarea solemnului și a colocvialului, a lamentoului cu imprecația sau accesele de umor negru, macabru. Circumscrisă, în fond, aceleiași angoase zguduitoare este și lirica iubirii ce se destramă, din ciclul Tei tăiat, reluată, amplificată și rafinată într-o expresie personală în volumele Plopi fără soț și A
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
exilului, atât de frecventată de scriitorii germani opozanți ai nazismului. De acum încolo va folosi pretextul literaturii pentru copii, al literaturii suprarealiste, al literaturii fanteziei și inocenței pentru a arăta că o evadare din universul concentraționar tot mai este posibilă. Lamento pentru peștișorul Baltazar (1968), ciclu de mici poeme suprarealiste compuse între 1946 și 1948, inaugurează câteva teme și procedee ce vor deveni obsedante: tema călătoriei spre un punct-centru, numit în această perioadă Vechiul Oraș, iar mai târziu, în perioada prozei
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
C. sunt reunite subiectele comune, abordate de participanții la discuție: națiunea și naționalismele, falsele modele și modelele autentice, chestiunea minorităților, educația, felul în care se face raportarea la exil. SCRIERI: Western. Filmele Vestului îndepărtat, București, 1966; Comedia burlescă, București, 1967; Lamento pentru peștișorul Baltazar, București, 1968; Câte-o gâză, câte-o floare, câte-un fluture mai mare, București, 1970; Eroi, fantome, șoricei, București, 1970; Închide ochii și vei vedea Orașul, București, 1970; Baladă pentru vechiul drum, București, 1976; Grafica americană. Un
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
Dosar Mihail Sebastian, București, 2001. Traduceri: Odysseas Elitis, Poeme, Cluj-Napoca, 1980 (în colaborare cu T. Ziguras), Iar ca sentiment, un cristal, îngr. și pref. trad., Cluj-Napoca, 1980 (în colaborare); Michael Ende, Poveste fără sfârșit, București, 1987. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, „Lamento pentru peștișorul Baltazar”, RL, 1969, 2; Haralambie Țugui, „Lamento pentru peștișorul Baltazar”, CRC, 1969, 5; Dana Dumitriu, „Închide ochii și vei vedea Orașul”, RL, 1970, 30; Eugen Simion, „Închide ochii și vei vedea Orașul”, LCF, 1970, 43; Mircea Horia Simionescu
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
Cluj-Napoca, 1980 (în colaborare cu T. Ziguras), Iar ca sentiment, un cristal, îngr. și pref. trad., Cluj-Napoca, 1980 (în colaborare); Michael Ende, Poveste fără sfârșit, București, 1987. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, „Lamento pentru peștișorul Baltazar”, RL, 1969, 2; Haralambie Țugui, „Lamento pentru peștișorul Baltazar”, CRC, 1969, 5; Dana Dumitriu, „Închide ochii și vei vedea Orașul”, RL, 1970, 30; Eugen Simion, „Închide ochii și vei vedea Orașul”, LCF, 1970, 43; Mircea Horia Simionescu, „Închide ochii și vei vedea Orașul”, „Scânteia”, 1970, 8589
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
vulpoi, pe care Bine-l știm dintr-o satiră. Longeviv, din vremi bătrâne Până când nici nu se știe, Gran-Canalia rămâne Prototip de scârnăvie. în sfârșit, prea-obsesiva Mea-ntrebare îi: anume, Oare cât se mai prăsi-va Acest Schweinehund pe lume??? Lamento aniversar - 26/VII/1989 - D'alelei-lelei, ciolane, Mult mi-ați fost accelerate Și prin ploi și prin orcane: Când ieream imberb, "măi frate"! Valvârtejul, bunăoară, Și necât pe îndelete, Mi-l iscam în ceas de seară: Să stârnesc vreun stol
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/8091_a_9416]
-
propozițiile atributive verbul cere modul indicativ dacă antecedentul este cunoscut. Dacă este necunoscut sau îndoielnic, verbul se construiește cu conjunctivul: Cu verbele care exprimă teamă, o stare afectiva (temer, sentir, recelar, alegrarse, deplorar, lamentar, etc.) se folosește, de regulă, conjunctivul: :: Lamento que no hayas venido. O acțiune viitoare (mai rar o acțiune trecută) dependența de un verb care exprimă teamă poate fi redata și cu modul indicativ: În acest caz verbul temer are accepția de a bănui, a crede. Când se
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
perduta! O membranza sì cara e fatal! Arpa d'or dei fatidici vati, perché muta dal salice pendi? Le memorie del petto riaccendi, ci favella del tempo che fu! O simile di Solima ai fati, traggi un suono di crudo lamento; o t'ispiri il Signore un concento che ne infonda al patire virtù al patire virtù!
Nabucco () [Corola-website/Science/307613_a_308942]
-
a fost Macarie“. Cea mai veridică descriere a prigoanei, chiar dacă într-o formă literaturizată și cu unele hiperbolizări, se găsește, însă, la un martor ocular, diaconul armean Minas Tokhateți, originar din Eudochia și stabilit în Suceava. El este autorul unui lamento de 110 catrene, intitulat Jelanie asupra armenilor din Țara Valahilor. Minas din Tokhat a locuit multă vreme la Camenița și la Lemberg, unde a fost secretar al arhiepiscopului armean și al tribunalului armenesc, iar în 1551 s-a aflat la
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
versuri de Tudor Arghezi; Joc, versuri de Ana Blandiana), 1987 • "Moartea lui Guillame Apollinaire" pentru bariton și pian (versuri de Tristan Tzara), 1995 p.a. Cluj-Napoca 1997, Gheorghe Roșu, bariton și Iulia Suciu, pian in fr,"La mort de Guillaume Apollinaire", lamento pentru bariton și pian (versuri de Tristan Tzara - 1995) • "Tatăl nostru", pentru soprană și pian (versuri de D. Spătaru), p.a. 3 august 1999, Timișoara, Oana Adriana Severin, soprană și Aida Mare, pian • "Vorbește o fată", pentru soprană și pian (versuri de
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
interpeți și compozitori brazilieni care au beneficiat de oportunitățile profesionale deschise de noile tehnologii de radiodifuziune și de înregistrări în studiouri. Pixinguinha a compus circa 600 de choros, inclusiv câteva din cele mai vestite creații ale genului, precum „Carinhoso”, „Gloria”, „Lamento” și „Um a Zero. Alfredo da Rocha Viana jr. s-a născut în anul 1897 ca al 14-lea copil al soților Alfredo da Rocha Vianna și Raimunda (o parte din copii proveneau din prima căsătorie a mamei). Familia, de
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
Giacomini. A colaborat cu regizori că Ermanno Olmi, Cristina Muți, Ruggero Cappuccio, Renzo Giacchieri, Lee Blakeley. Irina Iordăchescu a interpretat în premieră mondială lucrarea contemporană Cjante, compusă de Fabio Vacchi, dirijata de Clăire Gibault în cadrul Mittelfest - Udine, cât și lucrarea Lamento for the Holocaust a compozitorului George Foca-Rodi, alături de Filarmonica George Enescu, dirijata de Paul Nadler. Cele mai recente apariții numără concertele pe scena Kioi Concert Hall din Tokyo; precum și solista în Messa da Requiem, de G.Verdi, la Coventry Cathedral-UK
Camerata Regală la Ateneul Român by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105448_a_106740]