272 matches
-
pare un bulevard, mi-e teamă să nu pierd direcția, pe care, de altfel, n-o cunosc. Mă uit În jur, și la dreapta mea, pe colț, văd cele două vitrine de la Editions Rosicruciennes. Nu sunt neluminate, dar mai cu ajutorul lampioanelor, mai cu lanterna, reușesc să le descifrez conținutul. Cărți și obiecte. Histoire des juifs, comte de St-Germain, alchimie, monde caché, les maisons secrètes de la Rose-Croix, mesajul constructorilor de catedrale, catarii, Noua Atlantidă, medicină egipteană, templul din Karnak, Bhagavad Gșta, reincarnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de-a lungul cărărilor mici lumînări ornamentale puse În pungi de culoare maro, umplute cu nisip, ca să stea. Prin grădină o să pun torțe mari, În cei doi meri din fund o să agăț luminițe albe, iar pe deasupra curții interioare voi desfășura lampioane japoneze. Dan descarcă de pe internet zeci de rețete de cocktailuri și, odată ce le-am ales pe cele care ne plac, prepară căni imense, pline cu Mojito și Caiprinha, organizînd un bar Într-un colț al grădinii, sub care odihnește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de calm. Nu mă grăbesc cu pregătirile, aruncînd din timp În timp cîte o privire pe fereastră, ca să admir munca pe care am depus-o amîndoi și cît de minunat și de festiv arată grădina la apusul soarelui, cînd toate lampioanele și torțele Încep să ardă. Linda și Michael vorbesc Însuflețiți cu Dan, ambii sorbind dintr-un pahar mare de Mojito. Linda e evident Încîntată că-și are fiul doar pentru ea, ocazie ce se prezintă rar zilele astea. În consecință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
stare de mulțumire și de un sentiment discret de liniște. Conform obiceiului, Linda a pregătit un cassoulet franțuzesc autentic, urmat de un tort de mere caramelizate fierbinte, servit cu Înghețată de vanilie. MÎncăm afară, sub umbrarul de plante agățătoare, iar lampioanele de pe masă aruncă o lumină difuză și romantică. În această atmosferă, uit timp de cîteva ceasuri de tărășenia cu soacră-mea. CÎnd mai rostește cîte un compliment la adresa nepoțelului ei sau povestește ceva care face aluzie la relațiile apropiate dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și intră pe Carlo Alberto. Girofarul aruncă umbre albastre asupra a doi marocani sau indieni, care grăbesc pasul, ascunzându-se În umbra protectoare a unui camion. Strada e largă, iar numerele caselor nu pot fi citite În lumina galbenă a lampioanelor. Agenții trec pe lângă mașinile parcate În dreptul containerelor și pe lângă un ucenic care târâie În stradă doi saci negri plini cu resturile unui restaurant. Ajung În Piața Vittorio fără să fi descoperit numărul 17. Trec pe lângă colonade, din parc se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mea. Dumneavoastră poate sunteți nefericit, dar eu nu am nici o vină și de aceea nu pot să fiu nefericită. Lev Tolstoi, Anna Karenina prima oră Turnul din beton armat se Înălța În Întuneric, scorojit și sinistru În lumina rece a lampioanelor. Țâșnea, ca un ultim avanpost al orașului, Între o pajiște presărată cu băncuțe și un teren viran pe care, În timpul zilei, păștea o turmă bezmetică de oi. Probabil că erau Închise undeva pe aproape, căci vântul aducea În parcare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
așteaptă fetița mea, i-am promis să cânt karaoke cu ea, spuse Elio stânjenit, pentru că nu-i părea potrivit să fie În acel moment, pe acea stradă, În acel cartier, În fața acelui oblon luminat doar de raza palidă a unui lampion, pe care cineva scrisese cu vopsea neagră: DACĂ TOT CEEA CE POSEZI TE POSEDĂ, DACĂ AI PIERDUT TOT ȘI EȘTI DISPUS LA TOT, EȘTI UN BARBAR. — Și eu te așteptam, replică necunoscutul, acid. Sunt douăzeci de ani de când te aștept. Precaut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sub roțile furgonetei, iar acum apărea din nou pe neașteptate, absorbită de un vârtej de aer, care se deschide În dreptul portbagajului, și apoi plutește - balonaș diform, ironizat de lumina farurilor. Un rând de blocuri le apăru În față, tremurând, iar lampioanele sure Începură o cursă rapidă, un rând de pini se Înclină dintr-o dată, aplecându-se peste parbriz, făcându-l să se cutremure de spaimă și forțându-l să deschidă larg ochii, bătând din pleoape. Unde suntem? Întrebă Zero. — Chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ale platanilor, ascunzându-se după un tomberon, ieșind și apoi intrând din nou pe carosabil, după care o pierdu din vedere. Și nu mai rămase nimic, doar punctele roșii ale ceasului de deasupra oglinzii retrovizoare, care arătau 5.47, și lampioanele de pe malul fluviului lung și Întins ca o masă de biliard, și o lumină hipnotică galbenă ce se oglindea pe parbriz - un semafor legănat de vânt, care se bălăngănea pe cerul plin de nori. Meri zări o patrulă de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
struț pe lângă gât, nereușind Însă să acopere cu ea rănile și vânătăile. — Și eu am avut o zi grea, profesore, Îi spuse - căci de-acum știa totul. Dar după cum vezi, am supraviețuit. În momentul acela, ca printr-o secretă sincronizare, lampioanele din Întreaga Romă se aprinseră. O dâră de lumină șerpuia printre acoperișuri. Un rând de felinare susținute de lampadare din fier forjat se materializară pe neașteptate În piață, galbene pe fundalul crepuscular al cerului. Acum se vedeau din nou palatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și apoi Îi alunecă pe tâmple. La atingere era lipicios ca un mucus. Un porumbel cu diaree Îl onorase cu atenția lui. Pentru o clipă Îi păru că el este ținta disprețului universal - iar Emma și mulțimea care Îi Înconjura, lampioanele, vitrinele, trăsurile care așteptau turiștii În față la Barcaccia dispăreau În Întunericul tunelului care Îi Înghiți. Mulțimea se apropia ca un șuvoi. Dacă aș putea să uit cuvintele, promisiunile, minciunile. De-a lungul pereților galeriei, panourile publicitare Îl obsedau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cap. Farurile albe răscoleau Întunericul din fața mașinii, și o Întreagă lume reală și necunoscută prindea formă În jurul lui. Treceau pe lângă panouri publicitare, piețe, stâlpi galbeni Înalți ce marcau stațiile de autobuz, brazi, rondouri de flori ca niște altare, străzi perpendiculare, lampioane palide, blocuri deteriorate ce se aplecau amenințător deasupra străzii. Și apoi, la un moment dat, Emma spusese: oprește-te aici, nu veni până lângă casă, Antonio ar putea fi În parcare. Nu vreau să pățești ceva. Iar Sasha oprise acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu un punct pus unei fraze prea lungi. O pornise pe strada Întunecată, Îndreptându-se spre un bloc Înalt care țâșnea spre cerul Întunecat - fără să privească Înapoi. Timp de câteva minute mersese Înaintea lui, luminată de raza albă a lampionului - ca o fantasmă. Dar ultimul lampion de pe stradă era ars și Întunericul o Înghiți. Iar el o ajunse din urmă - căci dacă Antonio o aștepta În parcarea din fața blocului, el nu putea să o lase singură. Nici el nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prea lungi. O pornise pe strada Întunecată, Îndreptându-se spre un bloc Înalt care țâșnea spre cerul Întunecat - fără să privească Înapoi. Timp de câteva minute mersese Înaintea lui, luminată de raza albă a lampionului - ca o fantasmă. Dar ultimul lampion de pe stradă era ars și Întunericul o Înghiți. Iar el o ajunse din urmă - căci dacă Antonio o aștepta În parcarea din fața blocului, el nu putea să o lase singură. Nici el nu voia ca ei să i se Întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avea de gând Antonio. Nu putea să se ierte. — Îți faci griji fără rost, spuse Sasha. De ce nu Încerci să te pui În locul lui? Dacă ai fi Antonio, unde i-ai duce pe copii? Emma privi valurile Tibrului, luminate de lampioanele galbene. Antonio ar Încerca să nu primească amendă. Dar nu, nu În seara asta. Acum vrea să stea cu ei, vrea să-i facă fericiți. Rătăciră prin locurile În care Antonio Îi dusese altădată pe copii. Lacul Eur, Luna Park
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gaură. O dâră Îngustă de pământ se desfășura printre urzicile prăfuite și frigiderele stricate, coborând râpa. Metroul care trecea pe deasupra, protejat de un trotuar Îngust și de un zid jos din cărămidă, În locul acela cobora pătrunzând În tunel. La lumina lampioanelor se zărea intrarea: un semicerc perfect, amenințător și ademenitor În același timp - ca porțile din carton colorat din Luna Park. Tunelul dragostei, sau ceva asemănător, Îi trecu prin gând. Maja coborî atentă. Îi era teamă să nu cadă, nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și-n lat de fâșiile goale ale străzilor. O pulbere strălucitoare ce luminează cerul fără stele. Orașul reflectat este cel adevărat, făcut din umbre. Și nu știe care dintre cele două e mai real. Palate până unde vezi cu ochii, lampioane, ferestre luminate, embleme. Și dârele de lumină ale farurilor, zgomotul Îndepărtat al automobilelor, milioane de persoane care se Întorc acasă, se pun În pat și fac dragoste, se ceartă, dorm, unii mor, alții se nasc, viața merge mai departe. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rămâne singură, ținta miilor de priviri - zecile de polițiști care așteaptă În stradă, locuitorii ieșiți la ferestrele Întregului cartier, ospătarii, bucătarii și oamenii de serviciu de la restaurante, bețivii, turiștii care se Întorc la hoteluri. Targa rămâne pe trotuar, În lumina lampionului, În Întunericul nopții. Lucrul acela umil - precar, fragil, gol, acolo jos - În fața tuturor. Ceva profanat pentru totdeauna. Și-a văzut tatăl cu pistolul Îndreptat spre ea. Cum poți să vezi așa ceva și să rămâi viu? Și totuși. O pun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Mariei. Răspunse și se Încordă. Lucas n-avea decît s-o privească pentru a ști cine o suna. Magia se sfărîmase. Demară În scrîșnet de motor. 26 Niște mese improvizate fuseseră puse În afara cafenelei, pe locul rezervat de obicei pieței. Lampioanele răspîndeau o lumină blîndă, colorată. Femeile erau Într-un permanent du-te-vino cărînd oale cu scoici fierte În suc propriu și vin, În vreme ce alcoolurile circulau. Un acordeon cînta În surdină. Puteai crede că e o seară de 14 Iulie. Toată lumea venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oceanul cu o mînă tăcerea / din viețile trecute printr-Însul alcătuiește un lanț de revelații”, „În slovă-ntîrzie visul și seva din legumă”, „e o emoție-n vîntul care apleacă trestia”, „o transfuziune pală din mînă În crepuscul”, „vorbele sunt ca lampioane În sărbătoarea pădurii”, „atîtea invizibile călătorii te leagă de-o formă virtuală” etc. etc. pretutindeni sînt căutate interferența, ecoul, reverberația culorii, conjugarea straturilor temporale: Să-ți amesteci cu cioburile ecourilor amintirea și sîngele Atunci În palma minții se va opri
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
negri serpentine afișe”, „lăcustele fac reverențe” (Ulise); „ca serpentine privirile”, „Visul [...] Împletește o beteală din vînturile bolnave”, „Marea Își pune o rochie de gală”, „Ca la o horă chiuie joagărele”, „Munții stau neclintiți /.../ Și eșarfele vietăților se desfășoară În măruntaie / Lampioanele păsărilor Îi Împodobesc ca sălile de bal”, „Și furtunile: ce pene strălucitoare În pletele munților”, „Plecarea aprinde focuri de artificii sub țeastă”, „Spaimele te Întîmpină precum În carnaval măștile” (Brățara nopților). Două versuri din Plante și animale rostesc cuvîntul esențial
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai diverse calibre, pe care le conjugă spațiul imaginar al lui Voronca, privit din unghiul modelării toposurilor spectaculare. Ele pot fi, de altfel, decupate de oriunde, Într-o multitudine de variante. Alături de sala de bal, cu piruete, reverențe, valsuri, printre lampioane, policandre, serpentine, confetti, beteală, cu rochii de gală, funde, panglici, brățări, coliere etc. și lîngă arena circului nu lipsește nici arena corridei, ce-și Împrumută recuzita specifică În, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca În secvența III din
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
întru scopul serbărei au fost următoarele: Din sat până la mănăstire de - amândouă părțile șoselei, pe lângă arborii naturali erau împlîntate în pământ cetine de brad în două șiruri paralele. Ici și cole în direcția {EminescuOpIX 495} acestor aleie artificiale erau așezate lampioane mari și mici pentru luminație. La mijlocul drumului, considerat din sat până la mănăstire, se înălța un impozant arc de triumf, construit din crengi de brad și decorat cu o mulțime de flamuri. Pe frontispiciul arcului se cetea cuvintele: Memoriei lui Ștefan
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
kilometri și lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri -, chiar dacă, între timp vopsit în culorile steagurilor naționale și împodobit cu peste un milion de lampioane în toate strălucirile curcubeului, nu era în stare să oprească acordurile grave venind din partea cealaltă a graniței. Mai mult încă, în Vandana de Sud a fost emis un decret prin care imnul de stat să fie interpretat de trei ori
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
kilometri și lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri -, chiar dacă, între timp vopsit în culorile steagurilor naționale și împodobit cu peste un milion de lampioane în toate strălucirile curcubeului, nu era în stare să oprească acordurile grave venind din partea cealaltă a graniței. Mai mult încă, în Vandana de Sud a fost emis un decret prin care imnul de stat să fie interpretat de trei ori
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]