204 matches
-
ochilor, luminile ce se răsfrângeau ca o trâmbă, înfășurând cald mulțimea... A plecat fără să se mai uite îndărăt. Câteva zile mai târziu, un prieten mi-a spus că Vlahuță este într-adevăr oaspetele Bârladului, unde îl azvârlise vălul pribegiei ( Lamura, 4 ianuarie 1921). Absolvent al Facultății de medicină din București în 1910, V. Voiculescu avea experiența peregrinărilor profesionale, dar și cunoașterea „realităților zguduitoare ale satului românesc, bântuit de foamete, mizerie și lipsuri”, cum scrie Marius Pop într-un documentar publicat
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
rămas până în septembrie 1918. Voiculescu, după cum s-a văzut, a sosit la 1 iunie 1917 și va fi transferat definitiv în București la 14 februarie 1919, pe un post de medic comunal. Târziu, în toamna anului 1917, spune el în « Lamura » din 4 ianuarie 1921, și-a luat inima în dinți și a îndrăznit într-o seară să-și însoțească prietenul care a bătut la ușa maestrului. — Ne-a primit în unica-i odăiță ce avea, așternută cu bruma de scoarțe
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Tutoveanu, după cum își amintea Voiculescu în primul caz, «se cina, se vorbea, se așezau temeliile viitorului, se punea la cale izbăvirea neamului, căci mai ales aceasta era preocuparea de căpetenie a maestrului... De aici, planuri de acțiuni mari și adânci» (Lamura nr.4). V. Voiculescu, autorul culegerii de poezii uitate într-o magazie din București, are prilejul aici la Bârlad să-și strângă recolta poetică a altor volume, Din țara zimbrului, care și apare la Bârlad în 1918, dar și pentru
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
arătată, iar toamna, la 22 noiembrie, primește decorația „Coroana României, în grad de ofițer”, devenind și medic-profesor de igienă la Institutul Pompilian, plus că, din 1922, devine și un publicist remarcat, ziarist de specialitate în presa vremii: Albina, Duminica poporului, Lamura, România administrativă. „Doctorul fără arginți”, cum i se spunea, de la 1 decembrie 1925 devine conducătorul Cabinetului de consultații medicale înființat de revista Albina chiar la sediul publicației, costul unei vizite - doar achitarea unui abonament la revistă. Ceva mai devreme, în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
pe care o menținem, nu-mi pot explica pentru ce. Viața din hotarele României Mari, privită sub toate înfățișările ei destul de variate, nu mai poate fi aceea a fostului vechi regat, să recunoașteți aceasta.” Așa scria Vasile Savel în revista Lamura, an III, numerele 6-7/1922, pag. 391-392. El credea că presa ar fi trebuit să se despartă de metehne frecvente în „vechiul regat” (Caragiale le-a incizat în schițe de 129 felul aceleia intitulată Groaznica sinucidere din strada Fidelității). Jurnalistul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sunt) patronate sau scrise de foști agenți ai securității, acoperiți sau descoperiți, de informatori care nu și-au cerut niciodată scuze. Atâta vreme cât toți aceștia își fac un merit „patriotic” din ceea ce au comis, „tradiția rea” de care vorbea jurnalistul de la Lamura se menține. Pentru a schimba lucrurile care nu ne plac, credea același meseriaș de presă, ar trebui „să începem prin a ne schimba noi înșine”. Altfel-zis, să depășim tradiționalul regionalism lipsit de orizont, pentru a participa la problemele Europei și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pe care o menținem, nu-mi pot explica pentru ce. Viața din hotarele României Mari, privită sub toate înfățișările ei destul de variate, nu mai poate fi aceea a fostului vechi regat, să recunoașteți aceasta.” Așa scria Vasile Savel în revista Lamura, an III, numerele 6-7/1922, pag. 391-392. El credea că presa ar fi trebuit să se despartă de metehne frecvente în „vechiul regat” (Caragiale le-a incizat în schițe de 129 felul aceleia intitulată Groaznica sinucidere din strada Fidelității). Jurnalistul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sunt) patronate sau scrise de foști agenți ai securității, acoperiți sau descoperiți, de informatori care nu și-au cerut niciodată scuze. Atâta vreme cât toți aceștia își fac un merit „patriotic” din ceea ce au comis, „tradiția rea” de care vorbea jurnalistul de la Lamura se menține. Pentru a schimba lucrurile care nu ne plac, credea același meseriaș de presă, ar trebui „să începem prin a ne schimba noi înșine”. Altfel-zis, să depășim tradiționalul regionalism lipsit de orizont, pentru a participa la problemele Europei și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
are originea în felul nefast cum romanocatolicismul medieval înțelegea știința, chestiune analizată în prima parte a lucrării noastre și urmărită până în consecințele ei actuale. Ortodoxia ecumenică, cu o lărgime de vedere unică, a știut să asimileze în corpul ei toată lamura culturii antice și, consecventă în această atitudine, e față de cultura profană selectivă, iar nu exclusivă. E de prisos să adăugăm că ortodoxia românească de-a lungul vieții sale istorice a observat fără modificare atitudinea ecumenică. Abia spre sfârșitul veacului XIX
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lumină naturală a spiritului omenesc să confirme Adevărul. Binele și Frumosul revelat de Biserică, această lumină e socotită ca un bun obștesc dăruit prin misterioasele căi, prin care Dumnezeu lucrează asupra făpturii sale. Sub semnul acestei înalte și imense înțelegeri, lamura filosofiei. a științei și a poesici antice a fost asimilată în corpul culturii ortodoxe. A fost afirmat cu tărie și curentul contrar, de negație totală a culturii profane, din grija superbă de a nu primejdui puritatea credinței. Apologeții în unanimitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
limpezi închegări". Sita deasă are o vădită funcție decreatoare de aparențe; ea cerne vizibilul, reținând tot ceea ce în ochi și în cuget e impuritate a privirii corupte, a rațiunii degenerate, pentru a nu lăsa să treacă decât ceea ce trebuie văzut, lamura închegărilor limpezi. Dar ceea ce e astfel lămurit se arată învăluit: "Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire/ Cădea aromitoare năpadă de visări". Văl de data aceasta transparent, al originarului însuși, întrupare vie, fremătătoare ce iese la lumină în forma
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ci în vederea sublimării, a transparenței în care sufletul se dezvăluie, "ca și cum sufletul ca sângele din cană/ ar fi privit în afară, fără văluri/ lina chemare/ și puținul trup"20. Schimbarea la față a trupului e o ardere de tot, până la lamura flăcării mângâietoare, "rouă/ înconjurată de flăcări"21; trupul ia chipul sufletului - "strălucea/ cu raze-năuntru"22, - iar "sufletul se-nfășoară-n mătase": "schimbându-și fața/ acesta e trupul"23. Retragerea omenescului - a prea umanului - corespunde retragerii divinului; pentru ca divinul să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fondul de scrum al sufletului. O imagine de fond, de fundal fără fund. În apariția acestui dar sfințitor, durerea se sublimează, devine adorare, iese din nimic și se deschide totului. Se lămurește în lumina celui ce o dăruiește, adică în lamura adevărului, în quidditatea Celui ce este. În sfârșit, "am atins cu-o pustiire de/ aripi și rugă/ aura bruma de aur/ a umbrei celui ce calcă/ pe rouă și crini". Ceea ce este atins acum nu poate fi Imaginea invizibilă a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pumnul" (Imnul 46, în Sorin Mărculescu, Fluviul întâmplător, ed. cit., p. 11). Nu de o regresie spre neființă e vorba, ci de o înaintare intuitivă în arcuirea pe care se înscrie "săgeata luminii" ce își precede ținta. 18 Ca "o lamură spre sâmbur înnoptată" (Creșterea sărbătorilor, VI, în Sorin Mărculescu, Carte singură, ed. cit., p. 160). 1 Ștefan Aug. Doinaș, Orfeu și tentația realului, Editura Eminescu, București, 1974, p. 5. 2 Mikel Dufrenne, Fenomenologia experienței estetice, Editura Meridiane, București, 1976, vol
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
După ce amintește că a fugit de la curtea părinților săi adoptivi de teamă să nu se împlinească oracolul care îl menea paricidului și incestului, Oedip se declară victima zeilor invidioși pe tăria neprihănirii lui : acei ce-i socoteam mai sus/ de lamura luminii, zeii puri,/ mă pizmuiesc ? (scena 9). După părerea lui, ciuma din Teba este o dovadă a iritării divine împotriva celui capabil să înfrângă Sfinxul : Sunt pedepsit de Zeus în măsura/ puterii mele de-a fi drept și pur ! (scena
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ele ca valoare artistică. Dintr-un noian de tânguiri să iasă numai aurul inimii voastre. Ați avut și voi dreptul mediocrității, cum l-au avut și-l au poeții culți; dar nu se cuvine să alegem pentru bucuria prezentului decât lamura cea mai prețioasă a sufletului național. Mă adresez tinerilor care se îndeletnicesc cu asemenea prospecțiune. Dacă a greșit marele Alecsandri, și cu alții după el, neînțelegând deplin taina poetului anonim, cu atât cei care încearcă a o înfățișa astăzi sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acestui popor se deschide. Între sufletul acestui popor și între sufletul nostru se nasc corespondențe intime și rezonanțe. Citim în el ca-n cartea naturii. Ne însușim din el ceiace e în armonie cu noi, după cum sorbim din natura înconjurătoare lamura ființei noastre. Prin ce ne înconjoară în acest chip intrăm în trecut până la morții noștri cei de demult și ne proiectăm în viitor. Numai astfel poate naște patriotismul eficace. Altfel ciocoii ori demagogii nu înțeleg clipa prezentă a folosului imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai bune pepiniere din țară, la modul de altoire, de creștere, de întreținere a pomilor, până la valorificarea lor. Articole despre horticultură a publicat și în alte reviste: "Calendarul sătenilor", ""Neamul românesc pentru popor", "Duminica poporului", condusă de Simion Mehedinți sau "Lamura" lui Al. Brătescu-Voinești și Al. Vlahuță 74. Pomicultura în special, și agricultura în general era, în opinia lui Rădășanu o modalitate de a ridica nivelul de trai al țăranului român, cum o dovedește un articol în care laudă rezultatele unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Fălticeni, fără studii, la care a stat în gazdă Mihail Sadoveanu în anii 1894-1895; 13. Alexandru Vlahuță, (1858-1919) scriitor, profesor, avocat, a publicat în revistele "Convorbiri literare", "Armonia", "Epoca", "România liberă", "Revista nouă", a coordonat "Sămănătorul", și a condus rezista "Lamura"; a fost membru de onoare post mortem al Academiei Române"; 14. Neculai Vlahuță, conform lui Rădășanu, fratele lui Alexandru Vlahuță, călugărit Nectarie la Mănăstirea Neamț; mai degrabă este vorba de tatăl lui Alexandru, călugărit și el și care a primit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
într-o casă modestă în care avea să-și primească nu numai admiratorii, dar mai cu seamă pe începătorii în ale literaturii. Ce a însemnat Bârladul, Academia bârlădeană și Al. Vlahuță pentru literați avea să o spună Vasile Voiculescu în Lamura nr. 4 din ianuarie 1921, când lucrurile se liniștiseră: În jurul maestrului, în anumite ocazii, se strângeau 20-30 de oameni “în toată firea”, scriitori, preoți, învățători, “băștinași sau refugiați”, întâlniri la care Vlahuță era nelipsit. El lua parte la dezbaterile care
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
rămas până în septembrie 1918. Voiculescu, după cum s-a văzut, a sosit la 1 iunie 1917 și va fi transferat definitiv în București la 14 februarie 1919, pe un post de medic comunal. Târziu, în toamna anului 1917, spune el în « Lamura » din 4 ianuarie 1921, și-a luat inima în dinți și a îndrăznit într-o seară să-și însoțească prietenul care a bătut la ușa maestrului. — Ne-a primit în unica-i odăiță ce avea, așternută cu bruma de scoarțe
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Tutoveanu, după cum își amintea Voiculescu în primul caz, «se cina, se vorbea, se așezau temeliile viitorului, se punea la cale izbăvirea neamului, căci mai ales aceasta era preocuparea de căpetenie a maestrului... De aici, planuri de acțiuni mari și adânci» (Lamura nr.4). V. Voiculescu, autorul culegerii de poezii uitate într-o magazie din București, are prilejul aici la Bârlad să-și strângă recolta poetică a altor volume, Din țara zimbrului, care și apare la Bârlad în 1918, dar și pentru
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
arătată, iar toamna, la 22 noiembrie, primește decorația „Coroana României, în grad de ofițer”, devenind și medic-profesor de igienă la Institutul Pompilian, plus că, din 1922, devine și un publicist remarcat, ziarist de specialitate în presa vremii: Albina, Duminica poporului, Lamura, România administrativă. „Doctorul fără arginți”, cum i se spunea, de la 1 decembrie 1925 devine conducătorul Cabinetului de consultații medicale înființat de revista Albina chiar la sediul publicației, costul unei vizite doar achitarea unui abonament la revistă. Ceva mai devreme, în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
transformă și Înalță femeia cu o repeziciune uimitoare, așa cum viermele se transformă În albă crisalidă și În fluture multicolor, a intuit cu o tresărire bruscă tabloul, În a cărui alegere eu pusesem la contribuție, cu Îndoielile și frământările minții noastre, lamura strădaniilor unei vieți Întregi de lecturi bune sau rele, de experiențe reușite sau ratate, de frecventări alese sau mediocre. Cariera unor femei ca aceasta, capabilă de asemenea intuiții quasi-geniale, este de foarte scurtă durată, Întunecată fiind curând de obsesia comună
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zece caturi, cât o nucă de mare, toată din aur-lamur și împodobită cu pietre scumpe.” (Barbu Ștefănescu Delavrancea - Neghiniță) molimă - boală, epidemie cat, caturi - etaj, nivel a da ghes - a da cuiva o lovitură ușoară cu cotul, a îndemna etc. lamură - partea cea mai curată a unui lucru a ticlui - a aranja, a compune, a crea etc. Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A. Înțelegerea textului 1. Povestește conținutul fragmetului în 6-8 rânduri. 2. Explică semnificația enunțului: „cei mai mici sunt cei
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]