380 matches
-
meu. Simțeam, cu mâinile ei pe cap și acoperit de căldură, că mă împreunam cu ea până la cel mai mic firișor de păr de pe trupul ei. Nu își închidea ochii, însă nu îi ținea deschiși ca să mă vadă; plini și languroși, nu făceau nici un efort, ci doar primeau sau oglindeau. Curând nici eu n-am mai putut observa nimic, însă mi-am dat seama că ieșisem din ascunziș, din vizuină, părăsindu-mi sforțările, scopurile, observațiile, nemaivoind nimic din ce nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
povestește întruna și, probabil, dă mai multe detalii decât de obicei. El e singurul care n-are dreptul să tacă. Prin pânza ploii disting un crâmpei de ocean și o stradă din Veracruz. Numele orașului, cu sonoritățile sale exotice și languroase, nu m-ar fi lăsat niciodată să-mi imaginez o asemenea dimineață... Ferindu-ne, trecem prin celule care seamănă cu niște peșteri. În ziduri sunt umbre verzi, ca un tatuaj enigmatic și amenințător. Apa prelinsă pe ele s-a pietrificat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care am renunțat, sau pe care am îndepărtat-o de glorioasa... nu, de deșertăciunea... atât de înaltă încât nu poate fi atinsă, cu care multe ceruri se vrâstează sau, mai bine zis, se împestrițează în aurul asfințitului, dar se alungește languros ca o rufă albă scoasă dintr-o pasăre dacă se afundă...“ Hattie se opri aici și amândoi izbucniră în râs. — E imposibil! — Ai citit-o cu glas tare ca și cum ai fi înțeles-o. — E frumoasă... dar ce vrea să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în aurul asfințitului - poate că vrea să spună că asfințiturile sunt vulgare - atunci de ce mais, adică dar? - ori una, ori alta, sau privirea îi cade pe o pasăre fugitivă, ba nu, înțeleg, privirea îi plutește în gol, apatică, ba nu, languroasă, ca o rufă albă scoasă din... nu, nu poate fi așa, longe trebuie să aibă un obiect, poate că pasărea?... poate că pasărea e ca o rufă, o fi o pasăre albă care se afundă... ca... rufa care... nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poate fi așa, longe trebuie să aibă un obiect, poate că pasărea?... poate că pasărea e ca o rufă, o fi o pasăre albă care se afundă... ca... rufa care... nu, nu, sigur, jubilation, veselia, triumful se afundă... și privirea languroasă plutește alături de veselie... veselia ta nudă... Of, Doamne, nu poate fi așa! Hattie era stârnită de-a binelea. Cu o mână își scoase, distrată, acele din coc, apoi își adună masa de păr argintiu, mătăsos, și o împinse pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o tărăboanță de Trabant. Al cărei motor extraordinar, amesteca în neștire benzina, cu uleiul și cu apa, producând, printre nenumăratele rateuri întrerupte de imprecațiile nefericitului proaspăt șofer, și o sumă de distonanțe și de zgomote bizare, care semănau frapant cu languroasele văietături și scâncete ale cadânelor de profesie!) Achtung, bă, mocofanilor, achtung! Nu v-ar fi o brumă rușine, cu ăsta, mortu', cu parditu', de pe dric? se bagă peste ei Apostatul. Și-acilea vă găsirăți ca să vă beșteliți și să vă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de bijuterii. Doamnele Îl priveau, iar În timp ce dezbăteau problema ce hotel era mai bun, San Pitro din Positano sau Timeo din Taormina, sau Villa Serbelloni de pe lacul Como - iar părerile nu coincideau deloc -, continuau să se Întoarcă aruncându-i priviri languroase - și chiar dacă se gândeau că fusese un necioplit atunci când dăduse buzna acolo, sau poate tocmai de aceea, Îl considerau fascinant. Era. Nu mai existau alții ca tati. Bărbații sunt toți niște rahați. Niște rahați plini de coșuri cărora le put
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o scrisoare sau printr-un mail. Asta ar fi fost o cruzime de nesuportat. Luă avionul și se duse la Sidney. În mijlocul unei cine la lumina lumânărilor Într-unul dintre restaurantele trendy din Paddington, pline de cupluri tinere cu priviri languroase și fără nici o grijă, Îi luă mâna Într-a ei și-i spuse cu toată blândețea de care era capabilă că nu prea credea că mergea bine treaba Între ei. Când și el i-a spus că-i venea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
redimensionarea orizonturilor universului său estetic. Marcat de virtuozitatea artei japoneze, Debussy dă glas unei noi concepții ornamentale de structurare a discursului, reflectată în natura arabescurilor decorative și rafinate ale Pagodelor, figurațiile de chitară ale Serii în Grenada cu ritmul său languros de habaneră, precum și în motivele stilizate ale liniilor sinuoase din Grădini sub ploaie. Ca o consecință firească a procesului de asimilare a artei extremorientale, aceste ipostaze sonore vor prelua arabescul, ca element esențial al naturii sale prin excelență decorative. De
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a tărâmurilor andaluze. În pofida mărturiilor biografice ce atestă faptul că Debussy nu ar fi vizitat niciodată Spania, intuiția sa de geniu scoate la iveală un întreg caleidoscop de imagini, ce reușește să proiecteze cu veridicitate spațiul maur, cu atmosfera sa languroasă și senzuală, întreruptă adesea cu impetuozitate de ritmul înfocat al habanerei. Investind acest element cu o reală funcție unificatoare la nivelul ansamblului de discurs, Debussy surprinde cu acuitate ethosul acestui dans popular, prin proiecția stilizată a ritmului său specific, cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
semnalată de construcția sa fragmentată. Astfel, conștientizăm modalitatea prin care apare reînviată atmosfera Andaluziei, apelându-se la juxtapunerea a diferite elemente structurale ce îndeplinesc rolul de convenții sonore, ușor de recunoscut în scurtele crâmpeie ale ritmurilor de chitară sau melodiile languroase de flamenco, ordonate în maniera tehnicii clișeelor cinematografice. Valoarea spiritului debussyist se distinge în măiestria cu care asigură unitate și integralitate unui tablou construit în excelență prin recursul la acel tip de juxtapunere, aparent aleatorie, a unor entități structurale distincte
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de inserția inedită a unei ornamentații descendente, declamată la un nivel dinamic opus discursului general (mf). Caracterul liber al afirmației rubato, precum și aspectul vocalmelodic al traseului descris indică o posibilă afinitate cu natura muzicii de cabaret, recunoscând în expresia arpegiului languros o aluzie la fredonările improvizatorice ale unei cântărețe. Acest tip de evoluție discursivă, ce juxtapune entități tematice diferite, ridică o problemă esențială la nivel interpretativ, în sensul realizării unității în pofida unui pericol evident cauzat de natura fragmentată a exprimării. În
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
circumstanță elocventă a contribuției planului agogic în structurarea formei de ansamblu, operând în același timp și o modificare semnificativă receptată la nivelul atmosferei. Printr-o evoluție centrată pe același spațiu tonal de si major, tempo-ul lent, asociat unui ritm languros de habaneră va difuza un farmec spaniol inedit decorului napolitan deja familiar. Acest aer andaluz misterios îl recunoaștem în frecvența notelor repetate și apogiaturile ornamentale ale acestora, în configurația predominant acordică cu armonizarea pe verticală a melodiei, precum și în modalitatea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
încetinire a tempo-ului (Plus modéré, Rubato, Retenu, Presque lent). La nivel conceptual, efectul sonor astfel creat îndeamnă la traducerea acestei imagini, ca metaforă a unei posibile îndepărtări a îndrăgostitului. În plan interpretativ, apogiaturile necesită o redare expresivă, adecvată caracterului languros al melodiei ce își schimbă în permanență spațiul de evoluție, alternând replici de tipul întrebare răspuns la diferite voci ale discursului de ansamblu. Motivul introductiv al „clopotelor” revenit în finalul acestui episod (vezi exemplul 91), într-o versiune inițial asemănătoare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
nu neglijează, între altele, „prostituția de la Suburra”, după modelul parizian. Iar din armonioasele strofe ale lui Ion Minulescu, care se lăuda la începuturile sale literare cu un teism foarte superficial, nu lipsesc, firește, Citera, Lesbosul și Corintul, nume de sonorități languroase, luate din retorica poesiei franceze. Dar reprezentantul cel mai tipic al neoclasicismului, fără nota decadentă, e Duiliu Zamfirescu, poetul Imnurilor păgâne. Titlul spune prea mult față de luminoasele și cadentatele evocări ale Italiei romane și ale Greciei clasice. E o păgânătate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care se ridică agale și, cu un oftat, porni spre ușa cortului, dând-o eliberator în lături. Își redobândi astfel, avid, certitudinea că, dincolo de prag, vastitatea îl aștepta, virgină și nubilă, cu toată zestrea ei de nerostite făgăduințe. Privirea-i languroasă pecetlui o dată în plus pactul lor secret; trase apoi cu nesaț în piept aerul complice al oacheșei înserări, scuipând admirativ înspre zare, ca și cum ar fi vrut să n-o deoache cât îi era de dragă. "Au venit ăștia să vă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
gurii cu cornițele abia mijite ale unui zâmbet. Codaș sau fruntaș, vremea-l străpunge, totuși, fără greș. Mă tem că, peste vreme, saltul nostru e la fel de neputincios ca al delfinului ce-ar vrea să lase-n urmă marea. Privirea-i languroasă lunecă de-a lungul frizei cu delfini zugrăvite pe peretele din dreapta tronului, și jocurile lor vioaie o molipsiră de bucuria proprie unui efemer fără ieșire. Simțea că nu doar cu ochii din orbite o privise arhitectul, ci cu ochiul unui
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu pare a-mi dărui mai multă voluptate decât această mântuire răsturnată. Este începutul uciderii spiritului meu, inaugurarea acelei morți de-a doua, o moarte dezvoltată în timpul narcozei conștiinței mele, hipnotizării acesteia de ochiul galeș al fiarei, de privirea ei languroasă. Sub norii influenței învăluitoare a demonului ce ispitește, îmi proiectez nucleul de conștiință în dimensiunea acestei entități pierzătoare. Acolo, în regatul spritului malefic sunt fără putință de întoarcere. Înecat sub acele adâncuri de întuneric, primesc numărul fiarei. Acest număr îmi
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
articol, cum e de pildă, cel al lui Baronzi, definit printr-o dedicație pură pentru activitatea de creație: "Iată expresiunea cea mai fidelă a poetului. Ca în tinerii săi ani, Baronzi e constant vocațiunei sale: rezemat pe lira sa cea languroasă și armonioasă, de-a pururea visător și distract, el cântă și mereu cântă" (Sion, "Pleiada poeților români", p. 623). 102 Heinich, L'élite artiste, p. 68. 103 Alexandru Philippide, Introducere în istoria limbei și literaturei române, Frații Șaraga, Iași, 1888
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
neofitului și-i cere să nu desvăluie secretul nimănui vreodată, din ce a văzut sau a auzit în această noapte, când va ajunge pe pământ departe. Neocorii l-au condus îndată în pat ispititor și preotese au apărut, pregătite pentru languros amor. Neofitul a rămas nemișcat și le-a gonit pe femei, rămânând cu credibilitate mare la zei. În procesiune mare veneau preoții să-l felicite pe noul frate, pentru alegerea purității, dreptății și luminii. Prin imprudență dacă cădea în ispită
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
drumurile somptuoase ale Babilonului Scăldați-vă În fluviile galbene ale cerescului imperiu Stați la pîndă cu haiducii bronzați de pietrele pleșuve ale Abisiniei Legănați-vă pașii În dansul cu pene și măști de groază ale Congoului Primiți În auz evantaiul languros al vocilor havaiene Buciumul prevestitor al vulcanilor din insulele Japoniei... Tot așa, Incantații-le proclamă că „Nu ni-e străină nici o Înfățișare-a lumii”, ori că: „cele patru anotimpuri / Năvălesc În privirea noastră”, - iar În Petre Schlemihl poetul e „o
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sau în povestire, un narator despre care în finalul capitolului ni se spun mai multe. Urmează cîteva pagini de descriere a Colegiului Waindell, a micului grup de studenți ai lui Pnin (fiecare caracterizat pe scurt, printrun comentariu analeptic; de exemplu, languroasa Eileen Lane, căreia îi spusese cineva că era suficient să învețe alfabetul rus ca să poată citi în original „Anna Karamazov”), cît și a metodei bizare de predare a lui Pnin. Această tehnică se bazează din plin pe digresiuni, anecdote personale
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mai mare număr de reprezentări. Și acum cateva considerente nu lipsite de interes referitoare la muzică operei Aida. În marea scenă a consacrării sabiei lui Radames din actul I, Verdi folosește cu mare măestrie o temă muzicală saturata de spiritul languros al Orientului. Ea este utilizată pentru invocarea zeului Ftah, fiind interpretată cu acompaniament de harpa de către o preoteasa invizibilă. Melodia s-a spus că este o muzică orientala veritabilă pe care un anticar (probabil Mariette însuși) i-a pus-o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
caldă. Marea își redobândise reflexele de giuvaer purpuriu smălțuit cu pete de smarald. Scânteia ispititoare sub ochii mei, ca în prima zi când venisem aici. Pluteau și câțiva nori, nori planturoși, lenevoși, moarați cu luciri de aur și sidef, hoinărind languros peste mare, și irizând lumină. Îi priveam și mă miram singur că mă lăsasem atât de copleșit de obsesie, încât nu mai eram în stare să admir minunățiile din jur. Dar faptul că știam cât sunt de orb, nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de sentiment, percepția este spontană, directă, patetică, lipsită de calmul și caracterul artificial al decorurilor neoclasiciste. De asemenea, remarcăm și faptul că viziunea romantică e cea care conferă româncelor atributele feminității orientale, ilustrate de tenul „creol răsăritean” și de privirile languroase. Articolul lui Nagy trebuie să fi fost citit și de Kőváry László XE "László" , unul dintre cei mai reprezentativi istorici maghiari din Transilvania. Într-o lucrare publicată În anul 1847, intitulată Statistica Ardealului, el menționează faptul că „femeile românilor sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]