2,011 matches
-
pentru cons tatarea avariilor la mașina femeii. Când au trecut pe lângă mine am avut clar senzația că sunt invizibilă. Cel puțin pentru câteva secunde, nici șoferul autobuzului nu a părut să mă mai vadă. Un roi de licurici evadați din lanterna polițistului au umplut secția de lumini jucăușe. Eram fascinată. Pe urmă ai sunat tu. Pe bune. Adică erai chiar tu și mă întrebai unde sunt sau unde dracu’ sunt. Și pe urmă s-au întors polițis tul, femeia care plângea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-i venea să plângă, aproape că-l ura pe frate-su pentru că-l striga și nu-l lăsa să doarmă. De ce? Nu știa că n-are ce-i face? Pe Tom să-l strige. Tom să vină. Îl orbeau cu lanternele, capul îi zvâcnea de bătăile dese, din ce în ce mai puternice ale inimii răsunătoare ca un gong. Hai, scoală! Scoală-te! simți o mână pe umăr. Umărul lui tresări, și parcă începu să plutească. Tot trupul se crispă, și, ciulindu-și urechea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bolovan mare în apa liniștită a lacului. Apoi se apropie de Bărzăun și-i spuse privindu-l în adîncul ochilor: Nu putem merge numai noi amîndoi!... Asta-i!... Nu știm precis nici unde se află... nici nu ne-am luat lanternele... nici de mîncare... nici nimic. Tu nu vezi că ai minte de pătlăgică? Dar am zis eu să mergem acum? se zburli Bărzăunul. Ce, au intrat zilele-n sac?... Mergem mîine... ori poimîine... ori în altă zi, cînd o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zicea moș Vasile, în peșteră nu prea vrea să intre nimeni. De ce? De ce? întrebară toți deodată, făcînd ochii mari. Uite-așa. Cum așa? Spune odată, nu te tot feri! Păi... zicea că acolo-i tare întuneric... Nu-i nimic. Avem lanterne, zise tot Vlad. ...că sînt gropi foarte adînci, în care... Ei și? Doar nu sîntem chiori, să cădem în ele. Ce, nu le putem ocoli? ...și... că sînt multe oase... Oase ?? întrebară într-un glas, oprindu-se o clipă. Oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cîteva glasuri. Nuțu ridică din umeri și nu spuse nimic. Ultimele vorbe ale lui Vlad însă fuseseră spuse mai mult pentru a o împiedica pe Ilinca să mai facă mofturi și nu pe Nuțu, cum a creat el impresia. Aprinseră lanternele și pătrunseră cîțiva metri în interiorul nu prea primitor. Tavanul, în loc să se ridice, cum se așteptau, cobora, dîndu-le impresia că în curînd nici nu vor mai putea înainta. Tăceau înfiorați și pășeau încet pe malul pîrîiașului. În frunte era Vlad, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se ridice, cum se așteptau, cobora, dîndu-le impresia că în curînd nici nu vor mai putea înainta. Tăceau înfiorați și pășeau încet pe malul pîrîiașului. În frunte era Vlad, apoi Bărzăunul, Ilinca, Virgil și Nuțu. Acesta din urmă avea o lanternă mare, chinezească, pe care o întorcea mereu în toate părțile pentru a-și face mai mult curaj. La un moment dat se opriră încremeniți de spaimă. Pe lîngă ei trecu, cu un fîșîit foarte curios, o săgeată ori poate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i pot suferi!... De cînd mi-a povestit mama... eu... Hai să ieșim de-aici și să prindem păstrăvi mai bine! Nu vi-i foame? Ba da, hai! se arătă numaidecît de acord Nuțu. În clipa aceea însă, lumina de la lanterna lui Nuțu, care străbătea distanțele cele mai lungi, descoperi la o distanță nu prea mare de grup un fel de pată mare, strălucitoare, ce părea să fie totodată și izvorul vuietului asurzitor. Toți tăcură și se strînseră unii în alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
stalagmitele, răspândite peste tot, păreau colții unui uriaș adormit cu gura deschisă. Fiori nemaicunoscuți pînă atunci, de admirație amestecată cu teamă și curiozitate, săgetară cu mii de ace cele cinci trupuri strînse unul în altul ca în fața unei primejdii. Luminile lanternelor se întretăiau mereu deschizînd direcții noi spre un tărîm fantastic. Vrăjiți de tot ce vedeau nu se mai gîndiră la propunerea Ilincăi de a se întoarce, nici la eventualele pericole ce i-ar fi putut paște de pretutindeni. Cu aceiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fața iradiind de bucurie, chinuindu-se să ridice de după o stîncă un fel de obiect curios, ca o stalactită, mai groasă la un capăt și apoi din ce în ce mai subțire. Ce-o fi asta oare? Îl înconjurară cu toții pe Bărzăun și îndreptară lanternele spre acel obiect. Ăsta nu-i de piatră, sută-n sută, își dădu cu părerea Virgil. Mi se pare mie că-i os. E un fil-fil-fildeș! strigă Nuțu fericit că poate da o explicație atît de savantă. Cum adică, fildeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și numai ce ne tr-tr-trezim, claie peste grămadă, cu toții într-o știoalnă... M-m-mare minune că n-am nimerit într-o pr-pr-prăpastie! Eu m-am lovit la piciorul ăsta, Vlad și-a spart c-c-capul deasupra urechii, iar Băr-Băr-Bărzăunul și-a pierdut lanterna. Ce, te joci?... Și tot timpul în urma noastră s-auzea prrrrr !... Ce c-crezi? Cădeau pietre, iar Ilinca țipa și mai tare, f-f-fără ca noi să știm de ce. S-s-săraca! Cînd am ieșit din peșteră, eram numai eu, I-I-Ilinca, Vlad și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-mi vorbească. Dar pînă la urmă mi-a povestit, cu destulă tristețe în glas, cît de mult s-au străduit cu toții să scoată liliacul din pletele Ilincăi și cum s-a întors numai el în peșteră să-și caute lanterna, pentru că n-a mai vrut să intre nimeni cu el. Toți erau înfricoșați și extenuați. Pe mine personal m-a îndurerat foarte mult întîmplarea lor dramatică și mai ales faptul că Virgil, de rușine, nu mai scoase nici o vorbă pînă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și mingea de fotbal cu bej și negru, de la Teo, colegul meu de bancă, și fâșul verde pe care l-a murdărit David cu tempera, și nenumă rații struți-marionetă de la mare, cu ițele încurcate și handicap motor pe vecie, și lanterna pe care am primit-o de la Moș Crăciun odată, Dumnezeu știe când... Un cimitir de obiecte expirate. Stricate. Fără folos. Cu siguranță și grimasa mea era acolo. Cu siguranță. În stinghereala generală, oribil alimentată de ochii apoși ai mamei și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
puțin trei ani și cărți surghiunite pe rafturi de pal ieftin, strepezit în așchii moderne și ude. Era mereu inundată pivnița din Intrarea Vâlcului, mereu victimă a țevilor sparte, a lumii de mâzgă și năclăială pe care o vizitam cu lanterna, copleșit de importanța masculinității mele infantile, definit de expertiza genetic determinată în arta instalațiilor supurânde, niciodată sub control, niciodată corect diagnosticate. O lume abject muzeală, de vizitat numai cu cizme de cauciuc. Mi-o aduc aminte în detaliu. A fost
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nimic clar, că mai trebuie o aprobare, dar între timp să-și completeze dosarul etc., etc. Ea se va agita înnebunită în cușca îndoielilor, lovindu-se orbește în plasă, dar fără a găsi (încă!) o portiță. Trebuie să ai o lanternă în buzunar și, la timpul potrivit, să i-o luminezi pe cea mai mică (portiță). Va ieși prin ea fericită, dacă îi întinzi nu mâna, ci și un singur deget... Îl va săruta, va face orice cu el. Va fi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
voi ce-am văzut eu: o matahală stând pe labele din spate, cu două urechi ascuțite și botul căscat imens, a urlet mut? În ce fantomă am tras? - Hai să vedem ce dracu' am făcut! mormăie Mihai înciudat, desprinzându-și lanterna agățată la brâu. O aprinde și ne apropiem de pâlcul de cătină. La naiba! Nici un lup! - Uite ce formă aiurită poate avea păducelul ăsta! Ce drăcie! Lup, nu alta! Ce mai vânători!...Iată-ne iar de batjocora Unchiului! Dar unde
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
drăcie! Lup, nu alta! Ce mai vânători!...Iată-ne iar de batjocora Unchiului! Dar unde a rămas? Ne întoarcem toți deodată, înfiorați de noaptea aceasta de-a dreptul ciudată. Unchiul nu se vede, nu se aude. Îmi scot și eu lanterna din buzunar. Luminăm înapoi, metru cu metru, până ce, după câteva minute, apare în bătaia lunii o curioasă arătare, ceva jumătate-lup-jumătate-om. Unchiul zăcea cu capul pe burta lupului, cu mâinile înfipte în blana lui, cu 159 picioarele întinse și răsfirate. Lupul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ochii în bălării. Și din când în când își mai aprinde o țigară și face cruci cu fumul. Aud o voce prin pereți. Fată, ăsta de la optișpe e dement complet. A scris toată noaptea în caietul ăla al lui. La lanternă, fată. A scris doișpe ore fără-ntre rupere. Jesus se uită la mine. Pare să fie dus definitiv, are o privire foarte convingătoare. Și totuși, când îi vine să facă pipi, se duce cuminte la baie și face pipi. Și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
sub pernă și închid ochii. Mi-e somn. Trebuie să dorm. Îmi place să dorm ziua. Eu dau randament doar noaptea. Și oricum, peste o sută de ani, n-o să mai dau nici un randament. Să nu adorm înainte să pun lanterna la încărcat. Și să nu uit să mă spăl pe dinți. Sper să nu visez nimic.
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
apoi îl sărută pe obraz și pe gât.Se produce un scurt-circuit.Ascensorul se oprește.Ușa se deschide. Amândoi se rostogolesc pe palier.Sunt epuizați după lupta corp la corp.Bărbatul se caută prin buzunare.Ar dori o bricheta,o lanternă sau chiar un chibrit.Femeia își recuperează poșeta.Se produce un seism de intensitate medie. Sunt proiectați prin ușa deschisă de pe casa scărilor. Ajung pe un nou palier.Se ajută reciproc pentru a ajunge într-o poziție bipedă. Pornesc pe
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
întrebare o urmă de regret. își mai zise: „Ce mai, țăranilor le tre buie o infuzie de folclor.“) Vru s-o sperie, dar se răzgândi și se îndreptă spre locul unde bănuia că se află capela. Când o dibui, aprinse lanterna. Capela era un chioșc de scânduri a cărui ușă dispăruse. Intră și roti lanterna împrejur, peste lumânări pe jumătate arse și icoane cu sfinți hieratici și holbați. Scuipă în gol, își trecu ochii fără interes peste icoane și se căută
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
o infuzie de folclor.“) Vru s-o sperie, dar se răzgândi și se îndreptă spre locul unde bănuia că se află capela. Când o dibui, aprinse lanterna. Capela era un chioșc de scânduri a cărui ușă dispăruse. Intră și roti lanterna împrejur, peste lumânări pe jumătate arse și icoane cu sfinți hieratici și holbați. Scuipă în gol, își trecu ochii fără interes peste icoane și se căută de țigări. Aprinse una, stinse lanterna și se sprijini de ușorul ușii, încercând să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
scânduri a cărui ușă dispăruse. Intră și roti lanterna împrejur, peste lumânări pe jumătate arse și icoane cu sfinți hieratici și holbați. Scuipă în gol, își trecu ochii fără interes peste icoane și se căută de țigări. Aprinse una, stinse lanterna și se sprijini de ușorul ușii, încercând să privească afară și așteptând să se deprindă cu întunericul. Știa că neliniștea vie ce-l încerca și pe care se străduia să și-o domolească era o spaimă firească, produsă de educația
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în gât când văzu că umbra femeii zeloase, care-l liniștise până atunci, se lăsase cu totul la pământ. în ciuda spaimei ce l năpădi dintr-odată, ori poate tocmai ca să-și domolească acea spaimă, se apropie tiptil, fără să aprindă lanterna. Femeia stătea în genunchi, aple cată mult înainte, și scormonea frenetic cu mâinile. Celebi alunecă pe pământul gras și se sprijini de o cruce. Femeia săpa, se vede, de multă vreme, aplecată cum era deasupra gropii răscolite, și acum se
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
se sprijini de o cruce. Femeia săpa, se vede, de multă vreme, aplecată cum era deasupra gropii răscolite, și acum se căznea, icnind gros, să ajungă la sicriu. Celebi îngheță la gândul că va trebui, peste o clipă, să aprindă lanterna. Ar fi vrut să se îndepărteze fără zgomot, tiptil, dar ceva mai tare decât el îl împingea să vadă ce se întâmplă. Umbra se întinsese pe burtă și Celebi auzi, printre bătăile încălecate ale inimii sale, pocnetul cuielor și scârțâitul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și scârțâitul capacului de lemn al sicriului. Clefăiturile ce răsunară după aceea în liniștea cimitirului făcură ca ghemul mațelor lui Celebi să se desfacă cu un zvâcnet. Simțind că e gata să se slobo zească în pantaloni, bâțâindu-se, aprinse lanterna. O scăpă în aceeași secundă când, în lumina tremurătoare, văzu arătarea pe care o visase de atâtea ori în mirosul closetelor. Moroiul descompus îl privea din găvanele goale, mestecând fâșii de carne cu dinții neaco periți de buze. Străfulgerarea de-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]