758 matches
-
descoperiri, am scos o bilă... Pe ea scria greguería, la singular, dar eu am plantat acea bilă și m-am ales cu o grădină de greguerías. Am păstrat cuvântul pentru sunetul lui frumos și pentru secretele sexului lui. / Greguería, hărmălaie, larmă nedeslușită (în dicționarele de pe vremuri însemna larma făcută de puceluși atunci când se țin după mama lor.) / Ceea ce strigă ființele în mod nedeslușit din inconștiența lor, ceea ce strigă lucrurile. Eu voiam să spun, eu mă gândisem... amintindu-mi de Arno din
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
scria greguería, la singular, dar eu am plantat acea bilă și m-am ales cu o grădină de greguerías. Am păstrat cuvântul pentru sunetul lui frumos și pentru secretele sexului lui. / Greguería, hărmălaie, larmă nedeslușită (în dicționarele de pe vremuri însemna larma făcută de puceluși atunci când se țin după mama lor.) / Ceea ce strigă ființele în mod nedeslușit din inconștiența lor, ceea ce strigă lucrurile. Eu voiam să spun, eu mă gândisem... amintindu-mi de Arno din Florența în fața acelei pensiuni în care am
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
vieții. Nu știu care va fi deznodămîntul tribulațiilor lui Dan Iacob. Se poate să-și găsească orizontul și atunci va sfîrși în tăcere, potrivit proverbului oriental: „ulciorul face zgomot pînă se umple“, asta însemnînd că cea mai mare parte a culturii e larmă încinsă de vanități sterpe. Sau poate să nu-și găsească orizontul, și atunci va continua să scrie așa cum o face acum. Oricum, Această lume nu e o concluzie arată că Dan Iacob își poate păstra echilibrul chiar și atunci cînd
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
sau oamenii. Scriam în Istorie: „Nemișcarea și liniștea sunt o intuiție remarcabilă a romancierului (realist): sunt ca o pauză în marele spectacol al lumii ... Câteva clipe timpul vieții e suspendat: începe timpul ficțiunii.” Acestui interval insonor îi pune capăt abia larma de la cârciumă. Satul începe deodată să freamăte. Drumul nu ne-a condus pașii doar în satul Pripas, dar și în universul imaginar al romanului. Toate romanele realiste cunosc un astfel de spațiu inaugural, chiar dacă el nu este întotdeauna la fel de perceptibil
Două estetici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3499_a_4824]
-
științifice, 1893). Lectura poeziei ca mesaj exclusiv ideatic îi oferă lui Gherea o scară de valori complet răsturnată. Alecsandri, lăudat pentru activitatea lui politică de tinerețe, se vede asupra cenzurat din rațiuni tematice: "Acum în urmă s-a făcut mare larmă în jurul a două drame ale bardului de la Mircești: Horațiu (sic!) și Ovidiu; aici întrebăm numai: oare n-a putut poetul nostru să găsească teme din viața contimporană, de ce a alergat tocmai la romanii cei vechi? Ce interes mare de viață
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
Se pretinde, din ce în ce mai insistent în ultimul timp, epurația unor personalități literare și artistice. Dacă ar fi un simplu glas izolat, stârnit din naive și inofensive ambiții de ucenic, l-am trece cu vederea; însă fenomenul s-a generalizat, devenind o larmă ordinară, care a invadat incolora pagină a II-a a întregii noastre prese. Uneori în coloane întregi, semnate de nume fără nici o rezonanță; de cele mai multe ori însă în mici note, perfide ca unda mării, sunt atacați vulgar unii dintre fruntașii
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
sunt bărbați ce pentru-a doua oară Nu jinduiesc ei straiul de soldați. Iar voi visați în oarbă prăvălire Urgia izbucnită din atom, Pe sate, peste-aceste cimitire, Morții nici morți să nu cunoască somn. Visați mari pălării de foc și larmă Peste orașe, case, curți și porți, Ca viii somnul morții să adoarmă, Să nu cunoască totuși somn nici morți! Vi-i visul sarbăd! Dacă morți-acum Se odihnesc sub bălării roșcate, Sub glii ce-n primăverile cu fum Tot verzi rămân
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
ci pierderea sufletului său propriu pentru pierderea oilor 35. Cu calitățile sale, Ioan entuziasma și atrăgea la sine, umplea bisericile, zidea sufletește, fiind în vremea sa tot ce a avut mai bun Biserica, tot ce avea mai bun lumea. Peste larma vulgară, peste mizeriile, mașinațiile de culise, clientelismele, platitudinile și turpitudinile timpului, peste simțita delăsare morală, se ridică figura lui impunătoare, eroică și sublimă. În lumea lui el a reprezentat idealul moral creștin și a săvârșit o operă măreață și salutară
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
s-a pomenit înăuntrul unui suflet unde nu doar că totul îi era străin, dar unde se minuna de multe lucruri, așa cum un prim călător se poate minuna de obiceiurile dintr-o țară îndepărtată: bazarul de la răsăritul soarelui, copiii despuiați, larma, mărimea monstruoasă a fructelor”. Vladimir Nabokov, Darul, traducere de Veronica D. Niculescu, Editura Polirom, 2013
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
creierul meu violența sentimentului în amorf sfredel în memoria de carne a abatoarelor infestată cu spirocheta trădării și strungurile din fiola de heroină mă insinuez big-bang în haosul presimțit primordial vomitînd constelații moarte văduvă frumoasă lîngă mine în pat jubilație larma golurilor inima mea descojită iezii trec cu gîtul tăiat muzică în dezintegrări mergi îngropată pînă la brîu în falduri de stronțiu necopt știutul pe chipul reinventatului înfometatului din lup derulează oniric celuloidul tot ce știam e atît de ciudat acum
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
-și cumpere tinerii: de pe acele meleaguri unde femeile mai au încă primitivul obicei de a naște. Urmașului nostru i se vor implanta dinți de cum va aborda mersul în două picioare, în urechi va găzdui amplificatoare, spre a nu-i scăpa larma produsă de căderea unui ac pe covor, pe inimă va avea împuternicitori de bătaie, în creieri senzori receptori. Va vorbi trei limbi, va putea ține singur un pahar în mână și va putea chiar să și meargă. Va petrece o
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
mai importante decât iubirea, dar tălpile n-au mai luat nici o formă, nici o culoare, pământul nu le-a mai descântat. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Dureri mult mai clintite decât iubirea, dar gleznele mele, în larma bătăliei, au bănuit tăișul spadei de argint. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
an, ne reunim, absolvenții seriei 1946 ai Colegiului Sfântul Sava, la o agapă - câteodată strigăm catalogul în clasă. Tin minte: coridoarele de ciment ale școlii erau neschimbate, precum nici aspectul vechii clădiri, nu cine știe ce reușită arhitectonic. Era recreație și nu larma generală ne-a siderat, cât amestecul de parfumuri prin aer plutind, emanat de sutele de fete, vizibil mai numeroase decât băieții, june în jupe scurte, elegante ținute, originale aranjamente, dând ternelor coridoare mai degrabă aspectul unui bar, al unui local
Școala și lumea ei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10751_a_12076]
-
cunoști răul până în străfundurile sale cele mai adânci, poți, prin reconversie, să atingi culmile binelui; că de nu, mediocritatea te paște...) Puțin după aceea, se auzi în curte glasul lui Alcibiade, zurbagiul, care făcea gălăgie, ca omul cu chef. Când larma se domoli, cei de față observară cu mirare că acum el, care ținea la Agaton, slăbiciunea lui, venea braț la braț spre ei cu un tânăr necunoscut, amândoi chercheliți, plini de panglici colorate și purtând pe capete coronițe cu flori
Eros ori Ura (5) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10847_a_12172]
-
entendre/ l'orage de ses dires:/ dans mon cocon heureux,/ je nageais, insouciant/ des foudres qui léchaient/ ma monade invincibile./ Puis un coup de maillet/ arręta la sentence./ Tout mon cosmos vibra,/ se fęla, se brisa.// Ensuite je fus banni - / larme - au sein du monde". (Amnios) Fără a fi în mod explicit filosofică, poezia lui Ilie Constantin oferă consistente teme de meditație. Chiar dacă, prin prozodia impecabilă și grija pentru detaliile tehnice, multe dintre versuri trimit cu gândul la o vârstă clasică
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
nu pot fi găsite altundeva, atâtea judecăți de valoare, descoperiri de istorie literară, contribuții bio-bibliografice ș.a., încât nu poți, fiind implicat în acest proiect ce trebuie dus la bun (sau aproape bun) sfârșit, să stai nepăsător deoparte și să asculți larma de învinuiri, de probozeli, de injurii, tot scandalul care, cu tărie crescândă, s-a declanșat. Așteptam, în candoarea noastră nelecuită, o discuție mai calmă, mai - sper să nu deranjeze cuvântul - constructivă". Într-adevăr, multe comentarii ,pătimașe, țâfnoase, chichiricioase - au tins
Dicționarul-tezaur al literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10824_a_12149]
-
să apară simptome noi sau se pot dezvolta complicații neașteptate. Primele 24 de ore după traumatism sunt importante din acest punct de vedere. Din acest motiv va trebui, cel puțin în acest interval de timp..." Atenția cititorului e distrasă de larma vehiculelor îmbulzite la intersecție. Un autobuz 601 are deschisă ușa șoferului. - Mă luați și pe mine? Sînt rănit... Vin de la spital. Șoferul zîmbește amabil și deschide ușa destinată pasagerilor: - Urcați, domnule Cazimir Ionescu.
TCC by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10353_a_11678]
-
Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1986 din 08 iunie 2016 Toate Articolele Autorului mi-a valsat în dimineața asta cocoșul dalbelor cântări apoi eu mi-am deschis fereastra și am umplut albastru îndepărtate zări eu cred în larma din cuvinte adulmec ploi răsar fierbinte poteci și trecători și fulgere de ploi tu drag sonet... iubite de o viață să nu mai pleci sonet al meu eu mă așez e locul meu grădina mea și înverzit ... careu Referință Bibliografică
SONETE CU RĂSUNETE 7 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385299_a_386628]
-
din tub, înfrățite sau exaltându-se reciproc, trebuind să creeze armonia, pentru ca întinse cu penelul pe pânze să dea pacea, că se impune un mod ponderat de vorbire despre aceste picturi de către cei din apropierea artistului, măcar un pic mai puțină larmă, pentru că multa vorbă distruge contemplația și tulbură impresia, că orientarea listei de invitați trebuie să nu excludă pe cei cu afinități în domeniul artelor plastice pentru că un vernisaj nu este un spectacol, că e obligatorie o continuare a învățării, o
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
-
agitației sau poate a unei glezne scrântite, nu reușea să se țină pe picioare. - Ce e cu gălăgia asta? Potoli- ți-vă! - Faceți liniște! Nu se poate dormi! Ceilalți clienți au început să protesteze în cor, creând și mai multă larmă. Doar în spatele ușii cu numărul 202 era o tăcere deplină. De unde mă aflam eu, bărbatul nu se vedea. Încă nu suflase nici un cuvânt. Doar direcția în care femeia privea cu furie și obiectele care veneau zburând dintr-acolo îi trădau
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > LINIȘTE, VĂ ROG... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1947 din 30 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sâmbătă, 30 Aprilie 2016 Din Săptămâna Patimilor Liniște, vă rog, Lumina doarme, A obosit de larmă și de chin, Lăsați să tacă scrâșnetul din arme, În pacea lor durută să mă-nchin! Lăsați-mi bucuria de pe față, Și-așa e plină lumea de noroi, Cât de curând se va trezi la viață Cel biciuit pe crucea
LINIȘTE, VĂ ROG... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384957_a_386286]
-
în mișcare, a fost primit cu aplauze. Purta victorios o cutie, din care a scos la vedere o pereche de pantofi eleganți, cumpărați pentru progenitura cea mare a familiei. Încă un motiv în plus, dacă mai era nevoie în acea larmă iscată, ca Lidia să ne încânte cu vocea și chitara până la următoarea haltă, ce mi s-a părut că a fost foarte apropiată în timp. Ei bine, aici ni s-a limitat vizita la numai 20 de minute! Doamna Rodica
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
și alți prieteni din „Universul prieteniei”. Cei doi poeți se îndreptau către pensiunea „Dor de Bucovina”. Ne-am despărțit și ne-am continuat drumul spre zona centrală a urbei. Pe măsură ce ne apropiam de aceasta, numărul persoanelor întâlnite se mărea și larma creștea în intensitate. Majoritatea celor întâlniți erau îmbrăcați în costume naționale. Am avut impresia că aceștia erau numai localnici. Mai târziu am aflat că aproape toți participanții la festivalul amintit, sosiți din întreg ținutul bucovinean, purtau costumul tradițional al locului
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
se întâmplă, după alți zece pași, când am și văzut frumoasa terasă de la intrare. Erau ocupate toate locurile de pe bănci, plus vreo trei scaune, cu femei și bărbați, care se întreceau în glume și bancuri. Am fost întâmpinați cu mare larmă, într-o atmosferă plină de veselie, cu zâmbete prietenești, exclamații și chiar cu vorbe de duh la adresa noastră. Atunci am cunoscut și alți membri ai grupului: Liliana Todirașcu, Carmen Prepeliță și mama sa, Mariana și Ali Bendou, Cristian Harnău, Lidia
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
mese. Știam că este înapoia terasei, că cele două ferestre din acel zid despărțitor îi aparțin, dar nu o văzusem în interior. Perdelele bogate în falduri și florile de pe pervaz nu ne-au permis. Am intrat în atmosfera încărcată de larma copilăroasă a prietenilor noștri și ne-am croit drum spre masa cea mai îndepărtată, singura la care erau locuri libere. Erau trei mese lungi, grele, din lemn masiv la fel ca și scaunele, așezate la perete în acea sală cu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]