329 matches
-
pot găsi și altele. 3 Dar pentru că mai înainte spuneam că rana Fiarei dintâi a fost vindecată și ea va face chipul cioplit să vorbească, cu alte cuvinte, s‑a înzdrăvenit, este limpede pentru toți că [textul se referă] la latinii care stăpânesc și acum, în zilele noastre. Dacă transferăm numele lor în numele unei singure persoane, obținem LATEINOS. Așa încât nu trebuie nici să anunțăm cum că acesta [Imperiul roman] este cu adevărat [Anticristul], nici să ignorăm că el se poate numi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
existau texte în engleză, dar toate erau omiletice, didactice sau utilitare și nu erau înclinate să pună la îndoială presupunerile ideologice (J. Bennet 347). Acest lucru se schimbă însă începând cu secolul al XV-lea: "Bărbații care nu datorau nimic latinii sau francezei încercau mereu să-și aștearnă gândurile pe hârtie într-un mod clar și lipsit de înflorituri. Singurul lor efort era de a-și exprima ideile într-un mod direct" (H. Bennett 180). Ghildele, de exemplu, au evitat latina
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de a-l pune pe gânduri pe un sceptic Moromete al zilelor noastre? Va pătrunde Cuvântul lui Dumnezeu în satele aceluiași Teleorman, lipsite poate de ecou literar, dar încă pâlpâind a viață? Tradiția ne spune că seniorii teologiei, socotită de latinii scolastici „regina științelor”, s-ar cuveni să fie buni meșteri de poduri și luntrii. Cheagul teologiei crește, la urma urmei, din comunicarea cu alteritatea. Este inadmisibil, atunci, ca provocările diverselor științe contemporane - de la filozofie, antropologie, psihologie, istorie ori sociologie până la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
păstra independența pînă în 1461, practicînd un comerț activ și extinzîndu-și autoritatea de la Sinope și pînă la Caucaz, ca și asupra mai multor orașe comerciale în Crimcca, Cherson și pînă la malurile Mării Azov. În partea europeană a ex-Imperiului Bizantin, latinii, decimați de atacurile bulgarilor, n-au putut împiedica formarea unui alt principat grec, în Epir. Aflat în fruntea sa, despotul Mihai Anghelos, care menține vechile instituții, se declară independent de Imperiul din Niccea, instalîndu-și capitala la Arta și sprijinindu-se
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
religioasă cu centrul la Vranije de la marginea estică a regiunii Kosovo. Populația vlahă de aici a fost întărită numeric în sec. X-XI prin elementul vlah coborât din părțile nord dunărene. În urma unui război victorios, la 1330 apar primele date despre latinii din Kosovo. După înfrângerea de la Kosova la care a participat și oastea Țării Românești sub domnia lui Mircea cel Bătrân a avut loc prima migrație a aromânilor din această regiune. Cei rămași s-au constituit în cete care au luptat
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
pământ (humus) și trebuia să se reîntoarcă în huma din care s-a ivit. Era vorba de un rit de înmormântare, moștenit (sau învățat) de la etrusci, care repudia practicile străvechi ale abandonării cadavrelor sau ale incinerării defuncților. Se pare că latinii și etruscii îi considerau „barbari” și „fiare” pe cei care nu-și înhumau morții. Humanus, „uman”, era numai cel care avea grija „închiderii ciclului vieții” izvorâte din humă. Viața era o „cursă circulară” între naștere și moarte. O astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Sensul jignitor și peiorativ s-a păstrat până în zilele noastre în Oltenia. Nici o injurie nu poate fi mai mare pentru un țăran din Dobridor (Dolj) decât cea care îi contestă hărnicia și demnitatea: „Bă, tu ești un simplu c...!”. 6. Latinii aveau silabe lungi și silabe scurte. Silabele lungi se pronunțau cu o durată de două ori mai mare decât cele scurte. În aceasta consta accentuarea. Numai cuvintele monosilabice permit accentuarea pe prima silabă - ceea ce nu este cazul lui curriculum, care
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Porphyrius, Vita Pythagorae; Iamblichos, Vita Pythagorae; Clement din Alexandria, Stromate; Aulus Gellius, Nopțile atice; Platon, Statul; Aristotel, Metafizica; Diogene Laerțiu, Despre viețile și doctrinele filosofilor ș.a. Fragmentele pitagoreicilor - între care se disting textul-doctrină Hieros Logos (I(erov" lovgo" = „Discursul sacru”; latinii au numit textul Carmen aureum, „Versurile de aur”) - au fost incluse de Diels-Kranz în vestita lor culegere Die Vorsokratiker (vezi vol. I). Textele identificate de Diels-Kranz au fost traduse de Mihai Nasta și introduse în culegerea coordonată de A. Piatkowski
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu a fost numită “judecată” în tradiția aristotelico-boeciană, anume a doua operație a spiritului între concept și raționament; ea constă în compunerea conceptelor care se exprimă în fraza declarativă. Cealaltă este judicium de origine juridică pe care nici grecii, nici latinii nu au identificat-o complet cu cea de-a doua operația a spiritului. Judicium este actul judecătorului ce determină ceea ce există raportîndu-se la o regulă. În concepția juridică, importanța judecătorului ce încarnează justiția vie este notată (scrisă); în plus, sentința
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
o dezbatere religioasă a Apusului, cea dintre janseniști și reformați. A fost chiar învinuit de cel ce conducea „combaterea” din partea reformaților, pastorul calvinist Jean Claude, că ar fi nutrit simpatii catolice, fiind un duplicitar („grec cu grecii și latin cu latinii”), un „grec falsificat”, aflat departe de dogma ortodoxă. Se urmărea, desigur, minimalizarea, aneantizarea chiar a mărturiei lui M., căci nimic din atitudinea sau demersurile lui de până atunci (și nici de după aceea) nu îndreptățește o asemenea afirmație. În jurnalul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
samurii sunt mai urâți. Ei fac deodată câte cinci, șase pui vioi și frumoși. Frumusețea lor se desăvârșește odată cu venirea zăpezii și se șterge apoi odată cu topirea ei. Samurul este animalul pe care și grecii și cei din antichitate și latinii îl numeau «lâna de aur» și pentru blana aceea au plecat și argonauții greci pe Marea Neagră și apoi pe râuri în sus, unde au căutat-o și despre care scriu istoricii. Samurii sunt atât de puioși, încât se aseamănă cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
prețuiți și stimați pentru valoarea și munca lor. Ca mine s-a dovedit că au gândit majoritatea românilor. Nu-i acuz pe cei care au plecat, dar nici nu accept ridicarea în slăvi a gestului lor. Românii și în general latinii au un sentiment cu totul special pentru "patria pe care nu poți să ți-o duci pe vârful pantofului". O să mă întrebați: "Care patrie, domnule?" O să vă răspund ca Tudor Vladimirescu: Patria e norodul și nu tagma jefuitorilor", fie ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
se mărite cu un cavaler viteaz și puternic, așa ca tine. Asta ar fi soluția cea mai elegantă, un cavaler care să intre În familie și să dobândească demnități și domenii, chiar și dreptul de moștenire. Viața e scurtă, spun latinii. Nici prinții nu fac excepție. și cine ar rămâne apoi să domnească... Fiindcă alți moștenitori nu există, chiar dacă Adelheid e o fiică nelegitimă. Alta nu există și nici nu trebuie să existe. M-am exprimat destul de clar? — Monseniore, ești un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu Tradiția oficială, acceptată sau impusă de Biserică, respingând din oficiu orice teologie creatoare, dinamică, riscantă (Origen, Evagrie etc.). În același timp, el nu face decât foarte puține aluzii la Părinții latini (din care, evident, nu a făcut nici o traducere). Latinii nu-l interesează! Singura excepție, după câte știu, este Laurențiu de Novae, un sfânt „proto-român” din secolul al VI-lea sau al VII-lea, căruia i-a consacrat o introducere din rațiuni... patriotice. Tradiția de care se simte atașat este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
tinerii care aleargă, vrăjiți, după Manga sau filme pentru a se informa... Dincolo de acest văl se află o inimă care, ca orice inimă, iubește. Numai că niponii sunt orientali, ceea ce le dă profunzime și interiorizarea sentimentelor... Nu sunt expansivi precum latinii, să zicem. Adolescenții și tinerii sunt mai deschiși decât părinții și bunicii lor. Lucrul acesta depinde și de familia din care provin. Ei își fac prieteni printre fete, colege de clasă sau facultate, au simpatii în care pun sentimente, își
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
prețuiți și stimați pentru valoarea și munca lor. Ca mine s-a dovedit că au gândit majoritatea românilor. Nu-i acuz pe cei care au plecat, dar nici nu accept ridicarea în slăvi a gestului lor. Românii și în general latinii au un sentiment cu totul special pentru "patria pe care nu poți să ți-o duci pe vârful pantofului". O să mă întrebați: "Care patrie, domnule?" O să vă răspund ca Bălcescu: Patria e norodul și nu tagma jefuitorilor", fie ei jefuitorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
răspunsul pentru că el ar implica un demers comparatistic care să pună în relație lumea româ- nească cu o alta care împărtășește aceeași condiție peri- ferică în raport cu un Centru omologat. Mircea Eliade era preocupat de un astfel de demers în Românii, latinii Orien‑ tului (1943) prin comparație cu Portugalia. Și Andrei Pleșu identifica grotescul și caricatura drept componente ale unei stilistici identitare, ale unui raport problematic cu Sinele, iar această identificare deformatoare era pusă sugestiv sub semnul unui narcisism à rebours. „Suntem
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care am încercat să-l dau: suntem singurii care și-au păstrat statul din vechime; această păstrare a dus la negociere, la tranzacționalism. Ceilalți au luptat sau au emigrat. Noi suntem cum suntem: un popor nu doar deștept, cum sunt latinii, ci și inteligent, însă, spuneam, superficial. În plus, am sentimentul că, pe parcursul timpului, ne cam transformăm din popor în populație. Or populația este o formulă superioară tribului. Mi-e teamă că se va întâmpla acest lucru cu noi. Nu vom
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
palestiniene face concurență aspirației la victoria prin număr. Evreii ultraortodocși urcă pe podium cu cel mai înalt nivel de natalitate din lume: 7,6 copii de fiecare femeie. Quirinius ia notă. El este pretutindeni. Câte divizii au grecii ortodocși? Dar latinii? Armenii? Melkiții? Există un prag numeric, cinci la sută, poate, dincoace de care o comunitate constituită riscă să se piardă în natură, în metropole sau în alte țări. Supraviețuirea și calitatea unei culturi sunt și ele probleme de calitate relativă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vrea să celebreze slujba în arabă, deși ca fost arhiereu în Qatar, vorbește foarte bine această limbă. În vreme ce enoriașii săi nu vorbesc greaca. Nu-i oarecum stânjenitor pentru a comunica? "Ascultați, la ce ar servi oare să-mi ascund identitatea? Latinii își fac iluzii atunci când se pretind arabi. Iar arabii creștini degeaba susțin contrariul, îi vor trata întotdeauna ca pe niște cetățeni de mâna a doua, ca pe niște oameni care fac joc dublu. Noi, cel puțin, nu suscităm bănuieli. Și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de anvergură. De fapt, filiera cezaro-papistă a cam forțat nota în privința săbiei și a sfeștocului pentru agheazmă ("Grecia înseamnă ortodoxie"). Ceea ce n-a împiedicat bisericile sârbă și greacă să ia apărarea evreilor împotriva naziștilor, mai eficient decât au făcut-o latinii. Fuziunea credinței cu etnia: zadarnic a fost condamnat riscul pierderii neamului (phyletism, de la phulon, "trib") ca fiind o erezie, ADN-ul bizantin nu se șterge într-o zi. Ceea ce numim astăzi religie, nu era oare, la origine, numele nobil al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acest text: "Comunitățile creștine își vor exercita fiecare cultul său, așa cum s-a făcut și până acum în grota Nașterii Domnului care se află în interiorul marii biserici de la Betleem, și fiecare își va păstra rangul. Așa cum a rămas stabilit dintotdeauna, latinii vor deține și cheile porților dinspre nord și dinspre sud ale acestei grote și ale ușilor bisercii, iar această cutumă va fi dusă mai departe. Iar niciunei comunități nu i se va permite să facă nici cea mai mică schimbare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
îndreptatu și pre latini după numele său i au numit”. Pricina pentru care Latinus și cei de după dânsul au avut-o pentru a constitui din latina populară pe cea gramaticească a izvorât din contactul cu grecii după căderea Troii: „După ce latinii mai de aproape s-au însoțit și s-au amestecat cu grecii au prins a urma grecilor și a se dare după știință, și ca să fie limba lor de ajuns spre primirea și lățirea științei lor au început după forma
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acestea, nici limba lor auzită până la începutul sutei a șasea de la Christos. În timpul acela veniră mulțime nenumărată de preste muntele Carpatu, care desparte Ungaria de Polonia sau de țara leșească, și de preste râul Albis, până unde se întinde Germania”. Latinii, continuă Maior, nu au putut lua cuvinte de la o gintă necunoscută și din vorbă neauzită, „cuvintele acele care slovenii le au în limba lor și sunt și în limba latină le-au luat slovenii de la latini sau romani”. S-a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
expresii ca sub diuo caelo „sub luminosul cer”, de unde dius „cel luminos”, atestat ca formă arhaică pentru deos, concluzia fiind că „ziua luminoasă (le jour lumineux) și cerul (le ciel) se confundă cu Dumnezeu (le Dieu), cum deja o simțeau latinii” (DELL, cuv. deus și dius). Mistificarea etimologiei lui Zeus s-a produs prin izolarea formei cu dz din paradigmă, care era în întregime cu d: Δεύς, gen. Διός, dat. Διΐ și Δί, ac. Δία, ca și paradigma latinului Deus. Tot
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]