1,578 matches
-
și engleză pare produsă de scrierea frecventă fără diacritice) ridică două probleme: opțiunea pentru termenul arenă și structura sintactică nefirească. Prima e mai puțin gravă: substantivul arenă se referă la spațiul de întrecere și spectacol al unui amfiteatru antic (termenul latinesc arena „nisip” a dat în română și regionalismul arină), al unui teren de sport sau al unui circ. Asocierea cu „arena circului” nu este totuși obligatorie; există de mult, în Parcul Carol, Arenele Romane, spațiu consacrat mai ales spectacolelor, iar
„Național Arena” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5333_a_6658]
-
și a socoti erau foarte bine instalate în limbă, neologismul și-a limitat uzul la sensurile secundare, figurate. E impresionant locul pe care Dicționarul limbii române al lui Laurian și Massim (1971) l-au acordat verbului a computa (adaptare a latinescului computare, incluzând forma și sensurile de împrumut în sfera termenului moștenit a cumpăta) și familiei sale lexicale. (În cele ce urmează, transpun ortografia latinistă într-una mai apropiată de uzul actual, pentru a nu crea bariere inutile înțelesului și efecte
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
ei numai doi, nu s-au putut face auziți de colegii lor de alte specialități, care au decis, cu o competență discutabilă, modificarea ortografiei, pornind de la ideea că nu e o dovadă de românism să scriem pîine de vreme ce vine din latinescul panem, dar uitând să ne spună de ce trebuie să scriem râu care vine de la rivus. Și, neglijență!, nereabilitând apostroful atât de deosebit de cratima noastră din toate împrejurările.). Dar nu pricepem în ruptul capului ignorarea atâtor scriitori români contemporani și membri
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/6568_a_7893]
-
pe la 1896, într-un sat din zona Aradului, Hermina își începe descrierea cu aceste fraze: „În vremea aceea, {eitinul era o comună mare, curat românească. Erau două prăvălii evreiești, poștă și un hornar.” Un exemplu de concentrare și expresivitate curat latinești! În fine, acest autoportret „prin reflexie” ne arată cu ce personaj și cu ce lume aveam de-a face: „Eu ce am moștenit de la străbuni? Bunicul Aron Ciorogariu era veșnic cu cartea în mână. Pedant. Foarte curat. Număra banii, îi
Literatura de scrin by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6571_a_7896]
-
textelor lor este spontană și necăutată. Însă analogiile se opresc aici. Vasilie Moldovan e, spre deosebire de Lăcusteanu, un om cultivat. Revoluția din 1848 îl surprinde în anul al III-lea al Seminarului de la Blaj, pregătit pentru o carieră ecleziastică. Știe carte latinească, după cum o demonstrează textul Memoriilor, dar și istorie, filosofie, literatură. Spre deosebire de Lăcusteanu, care este vizibil egocentric și contra-revoluționar, Moldovan este revoluționar și, ca majoritatea colegilor săi blăjeni, exhibă un frumos patos al devoțiunii. Luciditatea colonelului muntean cade adesea într-un
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
precum râvna studiului, sau gloria deșartă. Cartea a treia, Despre prelatură (în care Blaquerna ajunge episcop) și cea de a patra, Despre demnitatea pontificală (în care Blaquerna, ajuns Papă, face rânduială la Curtea Pontificală) contină lămurirea celor ascunse sub nume latinești precum „Domine Deus, rex celestis, Deus pater omnipotens”, „Domine, fili unigenite, Jesu Criste” ș.a. , dar și clarificarea felului în care e împărțită lumea de jos. Și din acest punct de vedere Ramon Llull urmează modelul istoriografiilor arabe ale epocii, vorbind
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
cu coada între vine; Momus a râs, sărmanul, a râs pân-a pocnit, astfel că toți olimpienii sunt în doliu (80-81). Pentru călătorul erudit zeii sunt încă prezenți în viața cotidiană, dar ei constituie doar o sursă a comicului. Expresii latinești uzuale - pleno ventre (109), ad inferos (214), in ictu oculi (238), in propatulo (247) - apar frecvent în opera lui Hogaș, ca indiciu al formației clasice a autorului. O sintagmă referitoare la creația cuplului primordial, preluată din epitoma istoriei sacre scrisă
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
a clădit o cetate și o biserică); Buzău - cel mai probabil de la cuvântul autohton “buză”; Caraș-Severin - de la râul Caraș (de la cuvântul sârbo-croat Kraš - zonă calcaroasă); Călărași - din cuvântul călăraș - corp militar auxiliar în evul mediu, în Țara Românească; Cluj - din latinescul Clusium (castru medieval), nume dat de coloniștii germani (Klausenburg); Constanța - de la orașul Constanța (care a fost denumit Constantiana de împăratul bizantin Constantin cel Mare); Covasna - din cuvântul slavon “cvaz” (acrișor, referitor la gustul apelor minerale din zonă); Dâmbovița - posibil după
De unde vine numele județului în care locuiești by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46115_a_47440]
-
vremea dacilor sub numele de Alutus; Prahova - după râul Prahova, denumire de origine slavonă (prah - cataractă de apă); Satu Mare - de la Sătmar, nume venind de la Zothmar, căpetenia coloniștilor germani aduși de regina Gisella în sec. al XI-lea; Sălaj - probabil din latinescul “silva” (pădure); Sibiu - de la numele râului Cibin (din latinescul Cibiensis - Cibinium); Suceava - probabil de râul Suceava, a cărui denumire vine de la arbuștii de soc; Teleorman - denumire de origine cumană (“deliorman” - “pădure nebună”); Timiș - după râul Timiș, denumit Tibisis de romani
De unde vine numele județului în care locuiești by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46115_a_47440]
-
Prahova, denumire de origine slavonă (prah - cataractă de apă); Satu Mare - de la Sătmar, nume venind de la Zothmar, căpetenia coloniștilor germani aduși de regina Gisella în sec. al XI-lea; Sălaj - probabil din latinescul “silva” (pădure); Sibiu - de la numele râului Cibin (din latinescul Cibiensis - Cibinium); Suceava - probabil de râul Suceava, a cărui denumire vine de la arbuștii de soc; Teleorman - denumire de origine cumană (“deliorman” - “pădure nebună”); Timiș - după râul Timiș, denumit Tibisis de romani; Tulcea - denumire compusă din “tul” (etimologie necunoscută) și turcescul
De unde vine numele județului în care locuiești by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46115_a_47440]
-
din “tul” (etimologie necunoscută) și turcescul “cay” (râu, apă curgătoare); Vaslui - nume derivat din “vas” (care în cumană este posibil să fi însemnat “zonă împădurită”) și turcescul “uj” (râu, apă curgătoare); Vâlcea - fie din cuvântul slav “vâlk” (lup), fie din latinescul “vallicella” (vale îngustă); Vrancea - foarte probabil de la “frânc”, care în româna veche însemna “occidental”.
De unde vine numele județului în care locuiești by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46115_a_47440]
-
plac, formând, informând, deformând sau chiar ignorând „obiectul” de reflectat. O (parțial, ludică) incursiune etimologică ar putea conduce la o clasificare a prozei în funcție de maniera „ceptivă”, adică de modurile de construcție, stil, atitudine în actul „prinderii” lumii. „Cepția” derivă din latinescul capio, capere, cepi, captum, cu sensul de „a lua”, „a-și însuși”, „a prinde”. La rândul său, acesta, spun dicționarele, își are originea în ebraicul cap(h), „căușul mâinii”, cu sensuri complementare de „a lua în/a pune stăpânire”. În
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
feminin, prin asimilarea finalei -ic cu un sufix deja existent și care avea și corespondentul feminin -ică. De altfel, denumirile pisicii sunt în română un bun exemplu al numeroaselor straturi etimologice și al dificultății de a le separa: cătușă continuă latinescul cattus, catta, prin diminutivare, dar și-a pierdut sensul inițial, păstrându-l doar pe cel metaforic (de instrument de fixare a membrelor); mâță este probabil un element de substrat (cu corespondent în albaneză), dar forme asemănătoare există și în limbi
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
element de substrat (cu corespondent în albaneză), dar forme asemănătoare există și în limbi slave (balcanice) și chiar romanice; cotoi e derivat de la un împrumut din slavă (kot), dar i s-a presupus și o eventuală suprapunere cu vechiul termen latinesc. Nu e de mirare că denumirile unui animal atât de misterios și de fascinant au etimologii complicate, cu ecouri arhaice și orientale.
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
În acest întreg cerc de emigranți nu există probabil nici măcar un înger cu aripile albe ca zăpada”. Memorabilă, afirmația este reluată de „Neue Zürcher Zeitung” în articolul consacrat „cazului Pastior” sub titlul „Aripi pătate”. Cîteva zile mai tîrziu „Der Spiegel”, parafrazînd latinescul Et tu, Brute, titra „Și tu, prietenul meu” un comentariu al dezamăgitoarei descoperiri făcute în arhivele CNSAS, formulînd o altă întrebare, retorică de fapt, ce transgresează cazul Pastior și vizează soarta scrierilor unor autori compromiși moral prin colaborarea cu regimuri
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]
-
o constituie absența transliterării textului latin. Facsimilul este, desigur, binevenit și reprezintă o tradiție a școlii editoriale românești, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea (vezi edițiile lui Ioan Bogdan și ale școlii sale). Însă, ca să fim sinceri, transliterarea textului latinesc era obligatorie, fie și numai pentru că facismilul, oricâte eforturi au făcut editorii, este greu de citit ca atare. De asemenea, deși traducerea și studiul introductiv sunt bune, ediția suferă din pricina mult prea multelor (și gravelor) greșeli de tipar și chiar
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
pastorale, Maria Vișan, instinctiv, își hărăzise fiul muncii cârnpului . Strâns legat de substantivul grecesc „georgós”, „Gheorghe” are sensul de „țăran, agricultor, lucrător al pământului.” Sub înrâurirea modelelor apusene, în veacul al XIX-lea, „Gheorghe” s-a transbordat în „Giorgiu” , după latinescul „Giorgius”. Datori Școlii Ardelene, modernizarea a fost mai accentuată în Transilvania, unde „badea Gheorghe Coșbuc” își scria prenumele cu majuscula „G.” Tânărului Călinescu nu i-a plăcut prenumele ales de mamă. Nici părinților adoptivi. În familie era chemat „Georgică”. În
Strigăt în pustiu by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/5692_a_7017]
-
1946, p. 6, col. 1-2, sus. 6. Lumea. Săptămânal literar, artistic, social. Apare în București (23 septembrie 1945 - 16 iunie 1946). 7. Epistola este însoțită de manuscrisele: Cina, Copacul, Invocație, Solilocviu și Stingere. 8. Forma corectă este abstinența. Provine din latinescul abstinentia. 9. G. Mărgărit - Tânguire. Conține cinci strofe, dactilografiate, a câte patru versuri fiecare.
Noi contribuții la bibliografia lui George Mărgărit by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6151_a_7476]
-
materialitatea sufletului (III, pp. 203-205) citate în original (p. 182). Cugetă la operația lucrețiană a spiritualizării lucrurilor prin transformarea materiei într-o materie mai subtilă (p. 227). Când descoperă că pomii au înflorit peste noapte, îi vin în minte versurile latinești de la începutul imnului către Venus (p. 346). Apreciază că Lucrețiu privește lucrurile de sus, din montgolfier, și percepe astfel doar suprafața lor, un joc de lumini și umbre în plan, fără alte dimensiuni, pe când Homer le vede de la propriul lor
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
La 1900, cunoscători de latină erau mulți, nu numai în Ardeal, iar prezența masivă în text a citatelor latine avea, între altele, și menirea de a sugera atmosfera pe care episcopul-cărturar a instaurat-o la Blaj. Una de severă carte latinească și de regăsire a rădăcinilor naționale. Editorii au preferat, prin urmare, să grupeze traducerile românești ale textelor latine la finalul ediției, într-un capitol intitulat Note. Traduceri, nici cel mai mic citat nerămânând netradus în română. De același tratament beneficiază
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
degrabă un antierou, fiindcă dă de necazuri la tot pasul, nu are intuiții de vreun fel, nu e nici înzestrat cu vreo calitate fizică ieșită din comun sau cu o cultură generală uluitoare care să-i permită să dezlege enigmele latinești ale unei cărți vechi de sute de ani. Pare un soi de Harap-Alb barcelonez, care nu excelează la nimic, dar are noroc de prieteni buni și ajutoare de nădejde în stare să facă toată treaba pentru el - Bety se ocupă
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
factură scolastică, unde anunțarea temei se face cu divizarea ei în probleme, semnificații și definiții, după care miezul volumului stă în cercetarea problemelor anunțate, cu intercalarea unor alegorii care pun răbdarea cititorului la grea încercare. Dacă nu ar fi originalul latinesc, pe care îl poți parcurge avînd mereu în dreapta varianta românească, dacă nu a fi, așadar, posibilitatea de a-ți plimba privirea pe litera unui text milenar, farmecul cărții s-ar risipi pînă la inexistență. În totul, tomul indispune prin perorația
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
intimitate, spre a fi îmbrăcat în argumente, temeiuri ale rațiunii, consecințe morale, exemple etc. Din acest motiv, relicva aceasta scolastică, ajunsă pînă la noi sub forma a 41 de manuscrise păstrate în felurite biblioteci occidentale, rezistă prin latura de vestigiu latinesc al originalului, altminteri stufoșenia omiletică este exasperantă. În secolul al XII-lea, moravurile făceau ca plăcerea provocată de cazuistica iubirii să concure voluptatea dată de practicarea ei. La medievali, pasiunea de a discuta amorul este scop în sine, un deliciu
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
înclinații mistice. Cînd un teolog face apologia intelectului, mintea lui se află la mii de kilometri de tenta mistică. Unde apare conceptul, acolo moare mistica. Cine are răgazul să parcurgă în paralel textele ediției bilingve, urmărind metamorfoza pe care accentele latinești o suferă odată cu trecerea în tipar românesc, va constata schimbarea izbitoare a temperaturii estetice. Deși neoromanică, româna are căldura senzuală a stihiei slave, de aici însuflețirea aproape viscerală pe care o capătă sunetele cristaline, de boltă luminoasă, a vocabulelor latinești
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
latinești o suferă odată cu trecerea în tipar românesc, va constata schimbarea izbitoare a temperaturii estetice. Deși neoromanică, româna are căldura senzuală a stihiei slave, de aici însuflețirea aproape viscerală pe care o capătă sunetele cristaline, de boltă luminoasă, a vocabulelor latinești. E uimitor contrastul dintre ecoul de mausoleu al originalului și colcăiala de șerpi a românei. Noțiunea latinească își îndulcește muchiile, iar cristalul se topește și curge. „Scilicet ab aestu carnalium desideriorum refrigeratio“ devine „și anume răcorirea văpăii dorințelor carnale“ (p.
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]