340 matches
-
de pe acum te poți considera unul dintre ei, Mulțumesc, părinte! Mă întreabă despre rezultatele mele de la facultate, despre profesori, îi răspund reținut, măsurat, pare mulțumit de relatările mele, dă ușor din cap surâzând, în locul în care stă el acum pe lavița de lemn de sub fereastră stătea adeseori părintele Ioan când eu pe același scaun de la masă îi mărturiseam despre neînsemnatele mele păcate copilărești, în rest în camera aceasta totul e modificat, vechiul dulap l-am văzut la intrare, scos pe corridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fi auzit ceea ce i-am spus, de parcă nici n-ar mai avea cunoștință de prezența mea acolo, un bec simplu, golaș arde în tavan, de dincolo de ușă se aud de afară greierii în noapte, părintele pe locul lui preferat, pe lavița de sub fereastră acoperită cu același pled vârstat, își ține mâinile îmbinate în poala sutanei negre și-și ridică fața suptă spre mine, Își dau trei zile de post și încearcă să fii cât mai singur, să nu vorbești cu nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zvârcolesc neputincios în așternutul meu de iarbă și crengi și afară licăre primii zori, se crapă de ziuă, mă ridic și ies în aerul tare al dimineții, în același loc ca și aseară, mă așez pe piatra alungită ca o laviță de la intrarea în peșteră, mă sprijin cu spatele de stâncă și încerc să-mi obișnuiesc ochii cu umbrele umede de boarea alburie a dimineții, pe cer dispar rând pe rând stelele și nu-mi mai dezlipesc ochii de bolta cerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se iluminară din interior, căpătând acea duioasă inflexiune a tatălui ce-și strânge la piept fiul rătăcit și reîntors la autoritatea părintească, Nu, părinte! nu mai e nevoie! și zâmbetul meu nevinovat îl aduce pe părintele Ioan lângă mine pe lavița de sub fereastră, Nu știu dacă ai auzit vreodată povestea adevărată a mănăstirii noastre, începe părintele și lumina duioasă din privirea lui încă mai stăruie, ridic din umeri neștiutor, Nu-i chiar atât de veche mănăstirea noastră, continuă părintele rar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în toată odioasa mea splendoare, un monstru de egoism, orgoliu și trufie și-n fața părintelui Ioan tot nu încerci să te căiești, Părintele Ioan mă privește blând, cu o bunătate care stoarce din mine tot răul, stăm afară pe laviță, în soarele ce-și începe coborâșul de seară, pe Daniel l-a trimis în odaia lui să citească, M-a trimis în odaia mea să citesc dintr-o carte de rugăciuni, dar eu îmi ridicam ochii pe fereastra îngustă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a trimis în odaia lui să citească, M-a trimis în odaia mea să citesc dintr-o carte de rugăciuni, dar eu îmi ridicam ochii pe fereastra îngustă de deasupra mesei mele de lemn, fereastra dă în curtea mănăstirii spre lavița pe care stau părintele Ioan și Theo, din plecarea grăbită a lui Janos și văzându-l pe meșterul Luca întins pe bancheta din spate cu ochii lui albaștri dați peste cap am înțeles și eu, în toată frăgezimea vârstei, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fratele Rafael i-a spus în șoaptă fratelui Nicodim, Ăsta nu-i lucru curat, să cadă în biserică, cartea mea de rugăciuni rămâne deschisă pe masă, eu cu ochii pe fereastra joasă la părintele Ioan și la Theo care pe laviță, Pe Daniel l-a trimis în odaia lui să citească, și eu îi pusesem întrebarea gravă părintelui Ioan, crezi, părinte, că fapta mea nebunească l-a supărat într-atât, Nu, fiul meu, meșterul Luca nu mai e tânăr, duminică seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vorbesc părintelui Ioan de fântânarul orb, de apa de ochi, de bucuria de a mă lipsi de bunătatea lui Dumnezeu, de răul provocat de prea multă iubire, Nu știam eu, Daniel, uitându-mă prin fereastra închisă din cauza muștelor, afară, spre lavița pe care stăteau părintele Ioan și Theo, nu știam eu atunci ce cuvinte se rosteau între ei, îl vedeam doar pe Theo vorbind, în felul lui pătimaș, înflăcărat și la cuvintele lui nu participau doar buzele materializând înlănțuirea sonoră, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
clipe părintele înainte de a vorbi, era felul lui de a tăcea înainte de a se apropia de tine cu cuvântul, mâinile împreunate așezate în poala sutanei, chipul său uscățiv împodobit cu o barbă rară, căruntă, îl văd și acum acolo pe laviță, lângă Theo, Theo așteptând, 28 septembrie, s-a întors astăzi Janos la mănăstire, meșterul Luca se simte mai bine, intenționează ca imediat ce se reface să vină să picteze, vrea să termine altarul până dă frigul, vestea mă bucură și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pasta Colgate, săpun, hârtie igienică, Dumnezeule, și dintr-o dată mi-e rușine de toate aceste obiecte străine de odaia asta simplă spoită în albastru, cu tavanul de lemn înnegrit de ani, cuvertura vărgată pe pat, perna albă cu colțurile brodate, lavița de lemn cu spătar incrustat, lampa cu pe trol agățată în tavan, deși odaia are lumină electrică și-mi văd mai departe de despachetat cu un sentiment tulbure în suflet, filtrul mic de cafea, numai pentru o persoană, adus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meșterul Luca despre tradiție și toate celelalte, umilește-te, iar în însemnările lui și ale meșterului Vasile nu se vorbea decât despre modestie și umilință, N-ar fi trebuit să accept niciodată lucrarea asta! în zadar întorci mereu capul spre lavița din colțul odăii, nu-i nimeni acolo și nici n-o să fie, ești singur în toată încăperea și El n-o să apară la dorința ta! Ce tot vorbești acolo?! nu știu la ce te referi, La gândul tenebros ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ascunde de tine însuți, recunoaște cu glas tare de ce nu ești în stare să pictezi în biserică! Asta vreau să înțeleg! Răspunsul e în tine, dar încă nu-l vezi! Mă uit iarăși spre colțul odăii, la locul gol de pe la laviță, Degeaba, dragul meu, El nu va veni! Nu-mi spune mie, dragul meu! Nu vei semna nici un pact cu diavolul sau Doamne ferește, nu trebuie să-i spun numele cu voce tare, mai ales într-un asemenea loc sfânt, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu! Nu vei semna nici un pact cu diavolul sau Doamne ferește, nu trebuie să-i spun numele cu voce tare, mai ales într-un asemenea loc sfânt, nu-ți vei vinde sufletul și nu te vei pierde, nu-i nimeni pe lavița din colțul odăii de pe care cu grijă ai adunat în seara asta toate cartoanele, ca să-i faci loc, în caz că va veni, zadarnic îl aștepți și dacă vei scrie în acest caiet, de dragul literaturii, că te-a vizitat și ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
imaginație tot felul de scene care mai de care mai fanteziste, ai face bine să desenezi, nu pierde vremea cu scrisul, tu trebuie să ții în mână pensula, nu stiloul, lasă stiloul pentru altcineva și nu te mai uita spre lavița aceea, ia-ți o coală de hârtie și, Pași în tindă, E-adevărat, nu minte, se aud pași ușori în pridvor, urcă treptele de piatră, mâna pe clanță, amândoi tulburați, îi bate inima că i-o aud până aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cutezat să vin eu la tine, dacă tu mă ocolești, Tac la mustrarea lui și-i arăt prin gestul larg al mâinii patul tare de lemn acoperit cu o pătură decolorată de prea desele spălări, Dar el se întoarce spre lavița de lemn din colțul odăii și se așază cu mișcări încete, e cald în încăpere, nu îndrăznisem să deschid fereastra din pricina gângăniilor atrase de lumina becului meu, îi propun părintelui să las ușa deschisă și să stingem lumina din odaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ce mă adusese și asistenta mi-o pusese sub pernă, ca să nu se piardă, N-am înțeles atunci de ce și ce era cu cartea aceea pe care nici măcar n-o puteam citi, am păstrat-o totuși, Părintele Ioan stă pe lavița din colțul odăii mele, nu mă uit la el de teama propriei mele fantezii, umbra lui în haloul de lumină al lunii s-a oprit la picioarele mele, dacă aș face o mișcare, Cum m-am refăcut m-am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încântat de ninsoare, nu știu cum vom ajunge mâine la școală, îmi cobor sania din pod, râde el către ninsoare, îmi fac pârtie, Unde, Daniel? De sus de la toacă până-n poarta bisericii celei vechi, Daniel învață pentru mâine la geografie, stă pe laviță cu picioarele întinse spre foc, a venit cu cartea de geografie să mă întrebe ceva și aici a rămas, Cum se numea podișul acela de care ne-ai vorbit la oră și unde stau oameni de altă religie, budiști, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
li se încrucișeau și se schimonoseau la față, dacă nu-s duși la timp la descântat pot rămâne pe viață sluți sau mor, Cu un băț de lemn cu care zgândăre focul femeia face semne hieroglifice lângă vatră, eu pe lavița de după masă aștept ca ea să-mi dezlege această taină ce mă urmărește din copilărie, Spune-mi descântul, o rog cape Dumnezeu, Ți-l spun, dar să știi că nu-i acela, De unde știi? Pentru că nici un descânt pe lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aflu și am nevoie de Daniel să mă poarte ca pe un neputincios până la izvor, așteptăm apa să vină, stropii reci în cascadă, ce cad cu forță pe umerii mei, restabilesc realitatea lumii, pun biserica cea veche pe vârful dealului, lavița de lemn unde mă așteaptă Daniel cu cearceaful o lasă la locul ei sub ulmul bătrân, cerul îl readuc stropii de apă la locul lui pe cer și nu pe bolta bisericii și, abia atunci ochii mei încep să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cer ceva de mâncare fratelui Rafael, am sărit peste masa de prânz, grăbit să ajung cât mai repede, alături, lângă casa bătrânească de oaspeți, pe o pătură întinsă la soare, o femeie, un bărbat și doi copii, mănâncă, îmi trag lavița de pe prispă mai aproape înspre ei și ascult, să-ți mai curețe mama un ou? fetița se răsfață până să răspundă nu, vreau apă, cere băiatul, și tatăl se întinde spre bidonul de plastic acoperit cu o haină, copilul primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-o într-acolo și o găseam fie la radio vacanța, fie la salvamar, fie cu niște copii făcând castele de nisip, pretutindeni era în largul ei, parcă pentru întâia oară se uită preoteasa la mine și mă descoperă aici, pe lavița de sub vie, unde stăm și vorbim, ea povestește despre Diana, știi că îți stă bine cum te-a tuns, oare știe ceva?! eu îmi plec privirea undeva în pământ între vârfurile pantofilor prăfuiți de drum, Doamne, și ce-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se conjugă, se cheamă și se susțin linii segmente, trasee direcții, forme rotunde sau prismatice bine definite, clare. Privind natura moartă cu joben, vom descifra regulile de organizare compozițională vizibile și în alte lucrări. Recuzita însumează planul orizontal al unei lavițe acoperite cu o țesătură dungată cu alternanțe de zone cu ornamente geometrice dar și figurale peste care, un baston din bambus, orientat oblic spre dreapta, traversează cadrul marcând, pe laturile mici ale dreptunghiului pânzei, împărțirea acestora după raporturile secțiunii de
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
și, uneori, animalelor, de care oamenii profitau și spre a se încălzi. Clădirile-anexă (hambare, grajduri etc.) sînt caracteristice inițial doar reședințelor boierești. Din majoritatea caselor țărănești, mobilierul lipsea. Oamenii dormeau pe paie sau pe blănuri. Se mînca, stîndu-se pe jos. Lavițele, lăzile, mesele, scaunele se răspîndesc din mediile superioare ale societății spre cele de jos și din Transilvania spre regiunile extracarpatice, dar foarte, foarte lent. Mîncarea era compusă din cereale (mult grîu, mei, orz, foarte puțină linte sau secară, iar porumb
Cum trăiau românii în Evul Mediu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17083_a_18408]
-
pot vedea: desfășurarea vălului vremii, semn, potrivit tradiției, că a venit sfârșitul lumii; mai jos, judecătorul suprem Iisus, alături de maica Sa și Sfântul Ioan, care se roagă să fie îngăduitor; de o parte și de alta, sfinții stau așezați pe lavițe moldovenești, iar la picioarele lui Iisus se desfășoară focul Gheenei colorat în roșu aprins, în care plutesc sufletele păcătoase care nu au putut fi salvate de îngerii ce dau o luptă îndârjită cu diavolii și care prezintă păcatele păcătoșilor scrise
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
culcare. A desfăcut fermoarul și a intrat în cort. El s-a trezit și a început să mormăie. Focul se stinsese și era o noapte fără lună. Întunericul era acum nepătruns. Am intrat în colibă și m-am trântit pe laviță, dar n-am putut să dorm. Zgomotele nopții, ușoare și profunde totodată, dar mai ales amintirea acelei hardughii uriașe, care coborâse din cer, mă țineau într-o moțăială pe care neliniștea o împiedica să se prefacă în somn. Când o
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]