165 matches
-
îngrijește, împreună cu filosoful Aristotel, de educația lui Alexandru, moștenitorul regelui macedonean Filip. După moartea lui Filip, tânărul Alexandru urcă pe tron. În prima parte a cărții sunt povestite expedițiile lui Alexandru, dornic să cucerească lumea, în Solun, Antina, Râm, Țara Leșească, Eghipet, Persida și India. Victoria asupra trufașului Darie, cucerirea Persidei, războiul cu Por, împăratul Indiei, sunt cele mai însemnate isprăvi ale eroului. În partea a doua a narațiunii, Alexandru apare ca un înțelept care vorbește în maxime. Unele variante cuprind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285243_a_286572]
-
Doamnele, / În prundul mării, / Doamnele, / Născut-au, crescut-au, / Doi, trei păltiori, / Nalți și gălbiori, / Sus e frunza deasă, / Jos d` umbriț-aleasă; Sus, frunza-i măruntă, / Jos d-umbra rotundă. / Sub d-umbrița lor, / Cine se d-umbrește? / Cele oști leșești, / Sunt și românești. / Cele oști leșești / Ele domn că-și are. / Cele românești, / Ele domn că n-are. / Și ce-au mai umblat, / Și ce-au trepădat, / Până ce-au aflat / D-un tânăr cocon, / Pe nume Ion. Întâi că-l
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-au, crescut-au, / Doi, trei păltiori, / Nalți și gălbiori, / Sus e frunza deasă, / Jos d` umbriț-aleasă; Sus, frunza-i măruntă, / Jos d-umbra rotundă. / Sub d-umbrița lor, / Cine se d-umbrește? / Cele oști leșești, / Sunt și românești. / Cele oști leșești / Ele domn că-și are. / Cele românești, / Ele domn că n-are. / Și ce-au mai umblat, / Și ce-au trepădat, / Până ce-au aflat / D-un tânăr cocon, / Pe nume Ion. Întâi că-l cerură, / Dă-ni-l, taică, dă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
legată de rană de sabie, făcută de Timuș, umbla ca fără sine." Observația generală se sublimează în aforisme, în cea mai mare parte scoase din Biblie: "Neștiutoare firea omenească de lucruri ce vor să fie pre urmă..."; Zice un cuvânt leșesc: sula de aur zidul pătrunde"; "...Zice Isus Sirah: Vai de acea cetate unde este domnul tînăr!"; "...Zice moldoveanul: Nu sunt în toate zilele Paștile"; "nasc și în Moldova oameni". Nicolae Costin († 1712), fiul lui Miron, suferă de pedanterie, și predoslovia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
serviciu de porțelan. Această latură picturală place. G. Călinescu o socotește partea cea mai viabilă a poeziei. Imaginația e, Într-adevăr, mai strînsă, ochiul vede mai bine detaliul. Iată și un fragment din Dumbrava roșie În care sînt descrise armurile leșești: „Ei merg, bătînd din pinteni!... Zburdalnica lor ceată Străluce de departe În haine poleite: Dulămi cu flori de aur la pept Împodobite Și-ncinse cu paftale de peatră nestimată. Ciapce purtînd un vultur și pene la mijloc, Încălțăminte roșii de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Într-un limbaj care epuizează nuanțele trufiei și ale grandorii: falnic, gigantic, imnător, un uragan de glasuri ce clocotea prin lume, trufaș, semeț, ușor... Cele opt părți ale poemului au o desfășurare epică prin alternanță. După visul nesăbuit al craiului leșesc urmează prezentarea oștilor, cu insistență asupra simbolismului genealogiei („Toporski veteranul ce poartă barbă albă”, „Zeiusko neîmpăcatul”, „Biela cel nalt”, Gorow și Zablatovski...). Strălucirea personalității este completată de strălucirea armurii. Alecsandri exagerează aceste semne exterioare ale trufiei pentru a pune, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a pune, prin contrast, În valoare eroismul simplu al taberei românești. Eminescu nu procedează altfel În același fel În Scrisoarea a III-a. Urmează al doilea termen al ecuației (Țara În picioare), apoi poemul se Întoarce din nou la tabăra leșească, revine la tabăra română și rămîne aici două cînturi (al V-lea fiind dedicat lui Ștefan și celebrului său discurs), pentru ca În următoarele două (Asaltul și Lupta), cînd ritmul evocării se iuțește, privirea să treacă mai repede de la teză la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
elucidează legenda și exprimă fără ocoluri morala poemului printr-un nou discurs (redus, aforistic) al lui Ștefan: „Așa scrie românul a sale fapte mari, Cu feru-n brazdă neagră!... Românul astăzi are Pămîntul său drept carte și pluguri cărturari...” Simbolismului genealogic leșesc Îi corespunde un simbolism al nobleței moldave: Coman de la Comana „un uriaș de munte”, Balaur de la Galu, Ciolpan din Pipirig (care) „rid și de frigul morții cum rîd de-al iernii frig”, Velcea „bastard lui Serpe”... O noblețe a vitejiei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
munte”, Balaur de la Galu, Ciolpan din Pipirig (care) „rid și de frigul morții cum rîd de-al iernii frig”, Velcea „bastard lui Serpe”... O noblețe a vitejiei și a simplității. Simetria Între tabere este aproape perfectă: lui Toporski, veteranul armiei leșești, Îi corespunde bătrînul CÎrjă, Înconjurat, ca și cel dinainte, de feciori și gineri... Ca să ridice pe unul, poetul nu coboară pe celălalt. Românul elogiază pe leah, leahul numește pe român „leu năpraznic”, „minte Înțeleaptă”... Bătrînii Înțelepți se dau la o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Există, apoi, o dialectică a semnelor prevestitoare ca În epopeile homerice. Fatalitatea se anunță la Începutul poemului prin strigătul cobitor al buhei. Un glas profețitor se aude și În cîntul al III-lea (acela ce Înfățișează banchetul teribil din tabăra leșească): e un glas din umbra neagră, adus de vîntul nopții care „vîjÎiește” lugubru (Încă o antiteză la veselia ospățului!): „Orbi, orbi! la masa morții voi vă mîncați comîndul!” Același glas „pierdut În umbră” mai strigă o dată: „Orbi, orbi! moartea v-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
angajează o retorică specifică, un mod de a defini liric o personalitate. Conceptul se bazează pe ideea de datorie, iar datoria este pusă sub semnul a două autorități: autoritatea divină și puterea pămîntească. Ostașii lui Ștefan dau năvală În tabăra leșească strigînd: „Din cer ne vede Domnul, și Ștefan ne privește.” Conceptul moral de eroism este Întrupat de Ștefan și pentru Înfățișarea lui poetul Îmbracă veșmintele festive ale retoricii. Apariția lui Ștefan În tabără este salutată ca o lumină izbucnită din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
clerul avea mare nume de învățătură și de evlavie"1, iar aiurea, dîndu-și seamă totodată și de influența salutară a Apusului și parcă voind să afirme că progresul românismului e concomitent cu influența apuseană, zice: "De la Costinești, crescuți în țeara leșească, și până la noi, tot drumurile Apusului sunt bătute de pruncii ro-mîni"2, ceea ce e o justificare a celor spuse de noi, că 1 Cugetări, "Romînia literară", p. 201. 2 Amintiri, "Romînia literară", p. 313. influențele salutare au venit din Apus
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
transformarea istoriei în mit și la supradimensionarea legendară a personajului central, strămoșul. Ce Sțitia coprinde loc mult, nu numai al nostru, ce închide și Ardealul și Țara Muntenească și câmpii preste Nistru, de coprinde o parte mare și din Țara Leșească... (Ureche 8) Aceasta ar fi patria primordială din mitologia medievalității românești. O teratologie proiectată la început timid într-o lumină sacră, pentru că arhetipul nu are dimensiunile uriașe din cosmogoniile grecești sau orientale, ci limitele geografice ale unui teritoriu real. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
la inimă"45, ceea ce constituie o admirabilă metaforă, dar și o realitate științifică. Inima era, pentru moldoveni, identică cu sufletul: inimă rea, sau chiar astfel ca o licență literară "Ștefan Vodă, lăsând inima cea neprietenească, s-au împăcat cu craiul leșesc" și "cu ce inimă și sfat au făcut acea casă"46. Cealaltă ipostază a psihozei maniaco-depresive, mania, era, se pare, mai puțin cunoscută, în orice caz mai puțin diferențiată. Probabil că descrierea stării de excitație a ambasadorului Feriol (reprodusă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
-i zăcea la inimă”, ceea ce constituie o admirabilă metaforă, dar și o realitate științifică. Inima era pentru moldoveni identică cu sufletul: inimă real, sau chiar ca o licență literară: „Ștefan Vodă, lăsând inima cea neprietenească, s-au Împăcat cu craiul leșesc” și „cu ce inimă și cu ce sfat au făcut acea casă” (Neculce). Cealaltă ipostază a pishozei maniaco-depresive, mania, era, se pare, puțin diferențiată. Probabil că descrierea stării de excitație a ambasadorului Feriol (reprodusă mai sus) era o excitație maniacală
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]