414 matches
-
fel sau altul, în Apus, Doamnele noastre nu se sfiau să adopte veșmintele acelor locuri. Ele se adaptau firesc la codul vestimentar al „celorlalți” - cum a făcut Doamna lui Grigore I Ghica, aflată la Veneția (căci - zice cronicarul - „când fu leatul 7173, iar Gligorașco temându-se de turci să nu-l prinză pentru vina lui ce au făcut de au fugit cu oștile de la Leva, el s-au sculat cu doamnă-sa dănpreună de au fugit în Ardeal și au trecut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
întoarsă acasă, în 1672 (soțul ei - care, semnificativ, într-o stampă contemporană lucrată de Cornelius Meyssens, apare cu părul pieptănat cu cărare pe mijloc și îmbrăcat în armură; inscripția: „Giovanni Gregorio Gika, principe di Valachia. Anno 1663” - redobândise tronul la „leat 7180”, iertat de turci), mai sus pomenita Doamnă a „lepădat hainele acelea [care erau «foarte frumoaseț - nu se peste abține cronicarul să constate] și au luat românești”327. A reintrat, adică, sub presiunea circumstanțelor, în normele codului și ale cutumei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Universității din Graz351. I-a urmat pe Cantacuzini în Moldova, în 1658 („solidaritatea cu stăpânii”), iar mai târziu același atașament îi va procura un „stagiu” la ocnă, despre care vorbește în cronică („Iar când au fost la iulie 15 dni, leatul 7180, făcură sfat drăcesc de trimiseră la vel ocnă prin Gheorghe dvornicul, socrul lui Matei aga, și pre Ghiețea clucerul, socrul lui Șărban spătarul, și pre Stoica logofătul Ludescul, care au fost slugă bătrână la casa răposatului Costandin postelnicul...”). Stoica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dat fiicei noastre (cutăriia). Precum scrie în jos anume să fie întru cea mai de pe urmă înștiințarea și încredințarea la cea ce s-ar cuveni întărită cu iscălitura noastră și cu a mărturiilor ce s-au întâmplat la această tocmeală. Leat, (Op. cit., p. 394). 288. Ar putea fi comparată, de pildă, secțiunea bijuteriilor din dota primită de o jupâneasă Maria, la nunta ei din 1571, cu David postelnicul - o „boartă de 1000 aspri și cercei de 1000 de aspri și inele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au înfrumusețat atăt pe dinlăuntru cu frumoase icoane și podoabe, căt și pe dinafară precum se véde, întru slava marelui și atotțiitoriului Dumnezeu și întru pomenirea a lui, a părinților și a moșilor lui, săvârșindu-se de lucrulŭ ei la leat 7223 avgust 20” 48. Cuvintele pomeană, pomană, pomenire apar aproape cu regularitate în inscripțiile ctitorești, marcând grupa pentru amintire,pentru neuitare, pentru fixarea unei fapte și a unui nume în memoria comunității. în limba română veche, pomeană, pomană (din vsl
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nouă ce se chiamă Bârnova, în anul 7174 [1665], luna lui septembrie, 11 zile, 2 ceasuri”79; „Și s-au pus această piiatră de dumneaei jupâneasa Stanca Cantacuzini [la Mănăstirea Brâncoveni], care au fost jupâneasă Papei postélnicul, moța iunie, dni, leat 7176 [1668]”80 „ Această piatră a făcut-o și împodobit-o Safta dumisale jupânului ei Ioan [...] Vistier, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Constantin Marele Vornic [în loc de Constantin Cantemir - Nicolae Iorga] [...] 7196 [1688] (la Mănăstirea Dobrovăț)81. „Această
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
istorisește cum „li s-au întâmplat perire” celor doi: „întăi Papei post. în zilele lui Constantin Șerban voevod, pe vréme ce s-au rădicat dorobanțŭ, călărașii hoțéște asupra domnu-său și a neamului boeresc, atuncea au ucis pre Papa postelnicu, fiind leat 7163[1655]”, „iară pe tată-său Preda vornicul, l-au ucis Mihnea Vodă cel Rău, în casele domnești de la Târgoviște, nefiind vinovat nimic” (Nicolae Iorga, op. cit., vol. II, p. 74). Moartea bunicului său, ucis de slujitorii răsculați, era amintită („pomenirea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Papa post(elnic), părintele mai sus pomenitului domnŭ, că într-acestași loc au perit în zilele lui Costandin vod(ă) Șerban, ce au stătut domnŭ în urma lu Matei vodă, când s-au rădicat dărăbanții asupra domnului și a boierilor țării, la leat 7163; și stricându-se crucea de lemn, s-au rădicat această de piatră, la iulie 20 leat 7221 [1713]” (Inscripții medievale ale României. Orașul București, p. 471, inscripția nr. 565). 81. Nicolae Iorga, op. cit., vol. II, p. 209. 82. Nicolae
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vod(ă) Șerban, ce au stătut domnŭ în urma lu Matei vodă, când s-au rădicat dărăbanții asupra domnului și a boierilor țării, la leat 7163; și stricându-se crucea de lemn, s-au rădicat această de piatră, la iulie 20 leat 7221 [1713]” (Inscripții medievale ale României. Orașul București, p. 471, inscripția nr. 565). 81. Nicolae Iorga, op. cit., vol. II, p. 209. 82. Nicolae Iorga, op. cit., vol. I, p. 43. 83. DRH A. Moldova, vol XXII, doc. nr. 433. 84. în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
făr de prihană, Cu pace și cu pohvală, Iar trupul său cel de om Cu cinste ca de un Domn Aicea s-au astrucat Și îngropării s-au dat La a sa domnească zidire Spre vécinică pomenire” (August 26 d, leat 7260 [1752]) (Vezi Nicolae Iorga, Inscripții ..., vol. I, fasc1, p. 70-71). 93. Vezi Georges Duby, Doamnele din veacul al XII-lea, [vers. rom], București, Editura Meridiane, 2000, p. 109-110. 94. După Nicolae Iorga, Inscripții din bisericile României, vol. I, fasc
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
adesea și „zapise”), diferite nu doar în funcție de destinatari, ci și de obișnuința „scriitorilor” (foarte rar astfel de texte sunt olografe; frecvent ele sunt puse pe hârtie de preoți, [„Și am scris eu, popa Dragomir ot Cozleci, luna septemvrie, 18 dni, leat 7167” - aflăm către sfârșitul diatei din 1658 a vornicului Iordache; ori: „Și am scris eu, popa Petriman. Și pentru credința am pus și pecétea și iscola mai jos” - declara cel care consemnase ultimele dorințe, în 1661, ale cămărașului Sima] care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au dat la Sf. Gheorghe cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului Domn Constantin Brâncoveanul Basarab Voievod și iaste făcută de Doamna Măriei Sale, Maria, care și Măria Sa nădăjduiaște în Domnul, iarăși să i se odihnească oasele. Iulie în 12 zile, leat 7228” [1720]. în 1717, încă, Doamna Marica a făcut un act - în prezența fiicelor și a ginerilor - prin care - „văzând pre dumnealor că au rămas la mare lipsă și sărăcie” și nevoind să-i „lase obidiți și îngreunați cu datoria
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de năprasnă, neștiind Constantin postelnicul nimic, au trimis noaptea de l-au luat de la casa lui den București, de l-au dus la sfănta mănăstire Sneagoval, și acolo l-au omorât, în ziua de Sfetii Ignatie bogodovul, meșița de chemorie, leat 7172. Pristăvindu-să, datu-ș-au sufletul în măna lui Dumnezeu, ca un creștin bun... „, zi a sfârșitului, zi a încremenirii, impusă de cronicar și prin solemnitatea cronologizării: „Și fără véste, din așternut l-au luat și l-au dus la Sfânta mănăstire
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zi a încremenirii, impusă de cronicar și prin solemnitatea cronologizării: „Și fără véste, din așternut l-au luat și l-au dus la Sfânta mănăstire ot Snagov. Era sâmbătă spre duminică, dechemvrie 20 deni, în ziua de Sfeti Ignatie bogonoseț, leatul 7172. Și acolo au stătut la dumnezeiască liturghie tot în genunche la sfintele icoane. Fiind gata, s-au pricestuit trupului și sângelui Domnului nostru Isus Hristos. Iar cînd au fost seara, pre la cină, l-au omorât în trapezăriia mănăstirii”. Faima
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Elina avea deci 70 de ani. Va mai trăi șase ani și se va stinge în casa ei de pe Podul Cilibiului, la 2 martie 1687 - „După aceasta [pelerinajul la Locurile Sfinte, - n.m., D.H.M.] nu multă vréme trecând, când au fost leatul 7195, mart 2 dni, prestavitu-sau și doamna Elena cătră Dumnezeu” (Letopisețul Cantacuzinesc 536) -, înconjurată de rude și avându-i alături pe Ștefan ieromonahul (duhovnic și martor la redactarea diatelor; muribunda a cerut cu limbă de moarte ca testamentul din 1682
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
maicii mele Elini [o ipoteză spune că mama lui Constantin Șerban a fost soția preotului din Dobreni - nu știu dacă era văduvă -n.m., D.H.M.] și se-au prestăvit în zilele Io[an] Mathei Voevod msț Avgust 6 dni, vă leat 7150 [1642] și se-au pus această piatră în zilele Io[an] Costantin Voevod, vă leat 7164 [1656]”), văduvele (nespunându-ne câteodată, din inscripții, prea multe despre ele: (trad.) „S-au pristăvit roaba lui Dumnezeu jupanița Dobra, fostă mare băneasă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dobreni - nu știu dacă era văduvă -n.m., D.H.M.] și se-au prestăvit în zilele Io[an] Mathei Voevod msț Avgust 6 dni, vă leat 7150 [1642] și se-au pus această piatră în zilele Io[an] Costantin Voevod, vă leat 7164 [1656]”), văduvele (nespunându-ne câteodată, din inscripții, prea multe despre ele: (trad.) „S-au pristăvit roaba lui Dumnezeu jupanița Dobra, fostă mare băneasă, veșnica ei pomenire...”584 - glăsuiește o piatră funerară fostă la Mănăstirea Bucovăț) își conjurau urmașii, rude
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cel Nou, luminează unde odihnescu oasele fericitului domnu Io[an] Costantin Brâncoveanu Basarab voevodu și iaste făcută de doamna mării sale Mariia, carea și măriia sa nădăjduiește în Domnul, iarăș aici să i să odihnească oasele. Iulie în 12 zile, leat 7228 [1720]”589. Aproape aceleași cuvinte ne comunică dorința similară a Bălașei, fiica lui Constantin Brâncoveanu, văduva marelui ban Manolache Lambrino (cu care o cununase, în 1708, stolnicul Constantin Cantacuzino). Și ea a atârnat o candelă de argint la mormântul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Dumnezeu, Manolache Lambrino ce au fost mare banǔ și iaste făcută de soția dumisale, măriia sa doamna Bălașa Brâncoveanca, care și măriia sa nădăjduiește în Domnul, iarăș aicea să-i od(i)hnească oasele: sept(emvrie) 15 dn(i), leat 7254 [1754]”590. De cele mai multe ori aceste dorințe se împlineau. Maria, sora lui Ștefan cel Mare, „cneaghina” panului Șendrea, în anul 1486, când a murit, și-a aflat odihna la biserica din Dolhești lângă soțul ei, răpus în bătălia de la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
SCRIERI: Arcade, București, 1968; Aperçu sur le livre en Roumanie (în colaborare cu Ion Marinescu), București, 1968; Biblioteca copiilor noștri, București, 1969; Eseu asupra culturii, București, 1969; Invocația soarelui, București, 1971; Escale, București, 1974; Fereastra care tace, București, 1974; Hronicu leatului 7481, Cluj-Napoca, 1975; Simfonie helvetică, București, 1975; Poemele depărtării, Cluj-Napoca, 1977; Cuibul din inimă, București, cu ilustrații de Angi Petrescu-Tipărescu, 1978; Viscol în sânge, Craiova, 1978; Grădinile de aer, București, 1979; Jurnal neterminat, București, 1979; Popasuri străine, București, 1980; Întâlnirea
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
Istoria italienilor, București, 1975; Marie-José Simpson, Doamna din Bagdad, București, 1994 (în colaborare cu George Anania). Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Arcade”, GL, 1968, 18; Vlaicu Bârna, „Arcade”, VR, 1969, 3; Dan Cristea, „Invocația soarelui”, RL, 1971, 26; Aurel Sasu, „Hronicu leatului 7481”, ST, 1976, 6; Fănuș Băileșteanu, „Poemele depărtării”, CNT, 1977, 51; Valentin F. Mihăescu, Atracția pentru povestire, LCF, 1978, 19; Mircea Popa, „Poemele depărtării “, ST, 1978, 3; Vasile Chifor, Povestire și reportaj, T, 1978, 8; Eugenia Tudor-Anton, Seninătatea povestitorului, VR
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
personaje contemporane, precum Scarlat Ghica, generalul Kutuzov, marii boieri Grigore Brâncoveanu, Barbu Văcărescu, Mihalache Manu ș.a. Soarta Țării Românești îi inspiră cele mai multe stihuri, ocazionale sau politice, chiar și pe cele izbutite formal, influențate de metrica populară (Cântec românesc jalnic). În Leatul 1848, poem compus în mai 1850 de un Z. îmbătrânit, depășit de spiritul epocii, revoluția e văzută ca o calamitate ce unește straturile de jos ale societății cu reprezentanți ai elitelor pentru răsturnarea vechilor privilegii. Cronicarul, atent și de astă
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
al savanților celebri în lumea otomană (citează coordonatele cetății Hemedea după „tabelele gheograficești ale lui Uluc-bei gheograful [...] lungimea 83ș și lățimea 35ș”) și al scrierilor de istorie arabă („Acest Tefliz [Tbilisi] l-au fost ars odată Muntevechelul, fiind haliv la leatul turcesc 230, iar de la Hristos 817”). Cronica lui P. dispune de realizări ce depășesc vizibil tiparele din povestirile identificate în letopisețele predecesorilor săi. Construcția narațiunii - fie că este vorba de istorisiri moralizatoare, de pamflete (dușmanii scriitorului sunt nenumărați, ai domnitorului
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
Istoria bisericească după Meletie de Arta. Proiecta o istorie în grecește despre Țara Românească, din care au rămas un Poemation cu versuri despre originea românilor, o cronică a evenimentelor din perioada 1768-1810 și Izbucnirea și urmările zaverei din Valahia la „leatul” 1821. Pe la 1800 începe a scrie în limba română un cronograf de la „facerea lumii” până la 1834, învechit ca metodă, dar influențat de idei iluministe. Folosea ca izvoare Geografia veche și nouă (Veneția, 1728) a lui Meletie de Arta, cronologia sârbească
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
trupul vremii rupt În două,/De la Cernavodă-n Poarta Albă osământul fostelor ulcioare,/tresărindu-și hârbul, veche nalbă. (Ă) Și-or muri, cu lacrima alături,/sărăcia, rănile, oftatulă Doina cui va spune, când o-mpături,/c-au fost toate astea pe la leatul când pornise omul să doboare/lepra neagră-a vechilor zavistii, ca un Făt-Frumos pe-un cal de soare/pe deasupra anticelor triștii? (Ă) Nu răsună În veacuri Herodoții?/ Câte graiuri foamea nu-și uscară, de prin funduri palide de Sciții/până-n
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]