307 matches
-
Vorbește cumpătat, rar și sigur, și cu preciziune față de ultima literă rostită, dând răspunsuri în ziceri încheiate. Metodica bună a dascălului iese la iveală. A mai prezentat formarea a tot felul de figuri din hârtie colorată, făcute în combinație cu lecțiunile de matematică. Apoi desene, chiar libere după vase etc. și colorate, dovedind simț de observație. Iar la scrisul liber, toate literele atât de precis așezate între liniile tablei, încât nici un firicel prea lung sau prea scurt. Toate stau smirnă la
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
tratament de excepție. Când îi vorbește profesorul, Voevodul se scoală respectuos ca și ceilalți camarazi. Programul e acel al liceelor: de la 815 până la 115 cu pauze de câte un sfert de ceas între ore. După amiază urmează sportul și pregătirea lecțiunilor.” Reporterul a vizitat și „sala de gimnastică înzestrată cu aparatele cele mai moderne, apoi sala cu mese de ping-pong, care este jocul favorit al Voievodului.” Se pare că atunci când Mihai, urmându-l pe rege, își muta reședința la Sinaia, întreaga
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mai mult curiozități pentru cine le urmărește", autorul se întreabă, pe bună dreptate: "Dar... mai avem noi, astăzi, acel buchet de savanți care să foiască în Biblioteca Academiei pe lângă manuscrisele eminesciene, care să discute între ei până la epuizare fizică cutare lecțiune eminesciană și apoi, a doua zi, s-o discute iarăși și iarăși?" Nu, cu certitudine, nu mai avem. Îl văd, fără urmă de ironie, pe N. Georgescu în postură de ultim mohican, încheind șirul acestor cărturari, cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
contestării snoabe a însăși creației poetice eminesciene. Recenta contribuție a lui Georgescu, intitulată cu tâlc "Scrisul, ca o taină", demonstrează că, nu de puține ori, buna intenție a editorilor (cu Maiorescu în frunte) a deformat gândul și intenția poetului, determinând lecțiuni devenite tradiționale, de acuratețea cărora acum nimeni nu se mai îndoiește. Supunerea post-festum a unui text poetic regulilor gramatical ulterior împământenite (dar chiar și ale vremii sale), se spune în carte, "riscă să-l scoată din zona vie a vorbirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de apostrofuri?) așișderea, cratima reașezată nu-i de acolo și deformează accentul afectiv prin preferarea celui logic: "...această gramatizare excesivă a textului aduce logica formală în dauna sentimentului, scoate, de fapt, fiorul poetic, lăsând în urmă psihologie..." Georgescu corectează și lecțiuni de neclintit. "sara suflu-n lumînare" devine "sara suflu-n luminare" și se demonstrează că, în vremea lui Eminescu, "luminare" avea un sens complementar, identificabil și-n alte scrieri, convingător citate. Cele mai multe dintre argumentele filologice la care se apelează în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
învățătură prin intuirea de obiecte plăcute; 3) se vor exersa, conform cu etatea, la învățarea citirii, la scrierea pe placă, la calcul oral, la desenul liniar, la cunoștințe uzuale, la cânturi și la exerciții morale și corporale și altele asemenea", "iar lecțiunile și exercițiile morale precizează Fătu nu vor ține mai mult de 15 minute și vor fi întotdeauna întrerupte cu educații corporale", care "se vor face iarna, în case încălzite; vara, la timp bun în grădină". În privința copiilor de vârstă școlară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
desăvârșita incapacitate și nepăsare morală a direcțiunii. Într-o zi îmi vine de-acasă o ladă cu de-ale mâncării, mai ales lucruri dulci. Elevii au simțit și i-au pus gând rău. Alături de sala de meditație unde ne preparam lecțiunile era odaia cuferelor. În această cameră erau așezate toate cuferele elevilor și tot această cameră era fumătorul școalei. După dejun ca și după masa de seară ne adunam acolo toți cei mai mari și fumam. Dar fiindcă nu toți aveam
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
casa părintească era Marinică. Foarte vestit pe vremuri, când l-am văzut pentru întâia oară era aproape retras din activitate. Era un bătrân cu barba albă, foarte mic de statură, dar încă vioi. S-a încercat să-mi dea câteva lecțiuni de vioară. Deși instrumentul îmi plăcea mult, n aveam aptitudini. Lăutarii epocii erau: Angheluș, celebru muscalagiu 267, Pădureanu bă trânul 268, Ionică Dinicu 269, tatăl lui Grigoraș Dinicu, Ochi Albi 144 bucureștii de altădată 265. Nae Miulescu, devenit între timp
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era datată: „Miercuri 6 septem brie, Paris, Rue de Rennes, 97“ și începea cu informația: „Ducele Decazes este la Vichy și nu vine decât la 15 septembrie...“; avea și un post-scriptum: „Nu uitați Englitera și Italia“. În a doua scrisoare, lecțiunea penultimului alineat era deosebită: „Cu presa am început lucrările“ și nu: „În guvern am început lucrările“. armele invaziunii rusești. Dar ce putea face România cu mica ei oștire de 40 000 oameni? Pe de altă parte, Turcia, cunoscând pericolul, se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
străinătate, unde România era dată drept exemplu ca una din țările cele mai liberale din lume. Ziarul La France, între altele, a scris: „Până acum am avut obiceiul de a ne duce să căutăm termeni de com parațiune, exemple și lecțiuni de bună politică în Anglia și-n America. Astăzi iată un mic popor născut de ieri și poate în ajunul unui război spăi mântător, care vine la rândul său să ne arate cum se guvernează și să umilească patriotismul nostru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din prapastiea în care e gata a cădea și de nu mai e posibil a locui la Dnu Garsou, cel puțin să i se aleagă o gazdă onestă și să meargă în tóte zilele la Dnu Garsou pentru a aface lecțiuni pregătitóre și numai când Dnu Garsou 'mi va scrie că e apt de a trece examen, atuncea voiu trimite taxa. Acest copil e fórte deștept, ast-fel că póte să fie de trebuința țerei; iar de va fi lăsat în
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
și după ce vei reuși îi promit că-i înapoez acei 375 fr. În ziua de 1 Februariu s.n. vei primi 100 fr., care-ți vor fi până la 1 Martie. Nu te lua după vénturi. Du-te la Garsou și începe lecțiunile. Duminică 11 curent plec Bucuresci. Dna Mathilda"51 Dar până pe 1 februarie mai era mult de așteptat. Scrisoarea primită de la mama sa il descumpănise pe fiu. Lipsit de nu mai puțin de 80 de franci din cei 114 recuperați de la
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
37-53; Steinhardt, Critică, 145-149, 200-204; D. I. Suchianu, Alte foste adevăruri viitoare, București, 1983, 58-64; Trandafir, Dinamica, 108-124; Țeposu, Viața, 90-97; Vlad, Lectura rom., 116-128; Adam, Planetariu, 71-77; Ciopraga, Propilee, 128-174; Crohmălniceanu, Cinci prozatori, 5-58; Leonte, Prozatori, I, 8-31; Aurelia Rusu, Lecțiuni și convergențe, București, 1984, 104-199; Craia, Orizontul, 85-110; Rachieru, Vocația, 103-124; Tacciu, Romant. rom., II, 18, 146-148, 151-153, 241-242, 340; Ungureanu, Proza rom., I, 12-57; Anghelescu, Lectura, 168-177; Doina Florea, Mihail Sadoveanu sau Magia rostirii, pref. Const. Ciopraga, București, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
abătut asupra imperiului: secetă, foamete, ciumă. Un alt punct litigios pentru comentatori îl reprezintă versurile 823‑824, în care primul Anticrist este numit simbolic „Cyrus”: exurgit interea sub ipso tempore Cyrus/qui terreat hostes et liberet inde senatum. Martin corectează lecțiunea manuscrisului și propune „Syrus”, afirmând că numele „Cyrus” nu poate avea nici un sens în context. Salvatore susține, în schimb, că soluția lui Martin, departe de a limpezi lucrurile, le complică mai mult. Ipoteza unei origini siriace a primului Anticrist contrazice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
afirmațiile versurilor 829‑830, potrivit cărora acesta ex infero redit și redit ex locis apocryphis. Dacă lucrurile ar sta în felul acesta, opoziția între primul Anticrist, occidental, și al doilea, ab oriente, ar dispărea pur și simplu. Salvatore păstrează deci lecțiunea „Cyrus”, justificând validitatea acesteia astfel: poemul lui Commodian se adresează în primul rând, dar nu exclusiv, păgânilor iudaizanți, adică acelor păgâni care dovedesc o bună cunoaștere a tradiției și istoriei iudaice. În consecință, aceștia trebuie să știe că pentru iudei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
imago, în timp ce Durel îl consideră complement direct al lui eradat (în acest caz ar fi vorba de o formă veche de acuzativ plural în ‑is). Optăm pentru această din urmă soluție, pe care o considerăm mult mai logică. . Adoptăm aici lecțiunea lui Rönsch, acceptată, între alții, și de Salvatore. J.‑M. Poinsotte propune euadat, în loc de eradat, și traduce versul în felul următor: „Cel Atotputernic îngăduie să i se dea viață” (este vorba deci de statuie, și nu de Anticrist). Această ipoteză
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
C. Carlier, autorul unui studiu foarte util, inedit încă, despre „Antéchrist dans l’Apocalypse de Jean théologien”. . Păstrăm forma 〉Φγℜ (Δ≅¬. Ideea că sprâncenele lui Anticrist sunt stufoase „ca un câmp” ne pare firească. Nu există nici un motiv pentru acceptarea lecțiunii (Δ4≅Ηj propusă de F. Macler și reluată de C. Carlier. . Traducere de C. Carlier, ușor modificată. . Vezi lista pasajelor în „Inventarul principalelor referiri la Anticrist în literatura creștină a primelor secole”, Anexa 2. . Prin anumite trăsături ascetice, ei pot
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de mină atunci cînd exploatează un zăcămînt, după ce au îndepărtat sterilii, rocile neutilizate ca mineral care îl acopereau. Să nu uităm în acest caz glosele, adnotările și comentariile care acoperă, la sfîrșitul Evului Mediu, Sfintele Scripturi îngropate sub stivele de lecțiuni și relecțiuni orale din Universități. Orice copie în manuscris ținea mai mult sau mai puțin de exegeză. Fiecare copist modifica, denatura și interpreta originalul. Compoziția tipografică obligă la fixarea o dată pentru totdeauna a unei versiuni canonice, fiindcă făcea iremediabilă și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
reconstituirea a ceea ce am putea numi stilul psihologic sau ideatic. Procedeul este acela al arheologului, care nu numai că nu neglijează contextul, dar îl folosește cu larghețe pentru a-și defini obiectul cercetării. Datorită acestui fapt, editoarea a putut realiza lecțiuni corecte, extrem de dificile pentru cine nu cunoaște ansamblul operei eminesciene [...]. Lecțiunea Aureliei Rusu este exemplară, deoarece se întemeiază și pe descifrarea concepției istorice a lui Eminescu, nu numai pe efortul de decriptare grafologic". Volumul de O sută de documente noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
este acela al arheologului, care nu numai că nu neglijează contextul, dar îl folosește cu larghețe pentru a-și defini obiectul cercetării. Datorită acestui fapt, editoarea a putut realiza lecțiuni corecte, extrem de dificile pentru cine nu cunoaște ansamblul operei eminesciene [...]. Lecțiunea Aureliei Rusu este exemplară, deoarece se întemeiază și pe descifrarea concepției istorice a lui Eminescu, nu numai pe efortul de decriptare grafologic". Volumul de O sută de documente noi despre Mihai Eminescu, pe care îl publică George Muntean în 2001
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Eminescu în oglinzile criticii, 2001). Aprecierile rămân întru totul valabile și de data acesta. Diferențele textuale pe care le evidențiază față de ediția Perpessicius sunt de natură (în marea lor majoritate) a îndrepta o punctuație deficitară, ce apare fie dintr-o lecțiune greșită a manuscrisului eminescian, fie din pricini tipografice etc., demonstrând cât de importantă este prezența sau lipsa unei virgule, de pildă, ori a apostrofului eliminat prin lege în anii '50, într-o poezie căreia îi poate schimba nu doar sensul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ochiului, pentru ca, după luni de căutare, sub fulgerarea unei clipe, să se preschimbe în semne și sensuri". Un asemenea exemplu este comentat în capitolul Doină, Doiniță..., un "răsunet" juvenil perenizat prin Doina. Aici se discută despre căutările pentru lămurirea unei lecțiuni din manuscrisul poeziei, unde apărea cuvântul Pisa, fără nici o legătură cu întregul context. Ce va fi însemnat, pentru editor, acest Pisa?", consemnează Aurelia Rusu. După cercetări insistente se descoperă într-un loc versul: "Piso, rivă înspumată"; de aici încep colaționările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fi publicată, dă prilejul unui studiu asupra celor trei ediții apărute până atunci din scrierile poetului. Se compară - comentatorul dovedind însușiri de istoric literar și editor - textul din ediția Șaraga (1895) cu textul din manuscrisul găsit acum, discutându-se diferențele, lecțiunile greșite etc. Revista reproduce Apari să dai lumină de Mihai Eminescu și articolul Cele una sută și una fabule ale d-lui Sion de P. P. Carp. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289060_a_290389]
-
IoÚdaj S...mwnoj 'Iskariètou, Iuda, fiul lui Simon Iscariotul, citat numai În Ioan 6,71 și 13,2,26. La aceste forme se adaugă și unele variante manuscrise: Skarièq și Skarièthj. De asemenea, Codex Sinaiticus are, la Ioan 6,71, lecțiunea specială: apo Karioutou, „din Kariot”. Trebuie insistat asupra faptului că prima parte a numelui, „Iuda”, nu are, la epoca respectivă, nici urmă de conotație peiorativă. Dimpotrivă! Împreună cu „Isus”, „Iuda” era cel mai frecvent nume dat copiilor evrei de parte bărbătească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Însă, mai mult, m-am implicat în lucrarea din Cartierul Simileasca. Implicarea în lucrarea misionară Mi-a plăcut să mă implic în lucrarea misionară, însă, în perioada comunistă, aceasta mergea foarte greu. În acea perioadă nu aveam nici studii biblice (lecțiuni), pentru că totul era sub controlul securității. Îmi amintesc că imediat cum soseau studiile biblice, luam un exemplar și căutam pe cineva să-l multiplice. Bineînțeles că nu existau xerox-uri ca astăzi. Multiplicarea se făcea la mașina de scris. La
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]