681 matches
-
Simion, de exemplu. Pe calea unui răspuns, ar fi interesant de cercetat de cine s-a despărțit deja Lamparia, dacă a murit. O sete infinită de cuprindere intelectuală a culturii universale, ca la înaintași de calibrul Eminescu, Hasdeu, Eliade, nu lecuiește, desigur, de pesimism. Doar că trebuie să înțelegem bine ce este cu acesta: ""Pesimismul" geniului e optimism...", afirmă Lamparia, după ce ne-a mai spus că geniul e omul normal prin excelență. Pe tărâmul realizărilor toate sunt substanțiale degradări, inclusiv cărțile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
am pregătit să dau la medicină veterinară la Iași. Acolo „am supraviețuit” până la terminarea examenelor și, când am zis că am reușit..., m-a dat afară și mi-a făcut și morală. Pe urmă n-am mai Încercat, m-am lecuit... Acum aveți resentimente față de anumite persoane? Nu față de anumite persoane... față de Întregul sistem. Nu persoane, că ăstea sunt produsele sistemului..., că dacă nu era sistemul, nu erau persoanele... După ’90 ați Încercat să va angajați politic? Am fost membru al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe această ignoranță să ne Întemeiem făptuirea conștientă. - Chiar crezi asta? - Cu siguranță, Adam nu ar fi păcătuit dacă ar fi cunoscut consecințele păcătuirii sale. Dar nici atâtea spirite alese nu ar mai fi căutat, mai apoi, modalitatea de a lecui această vină, propovăduind calea virtuții. Omenirea ar fi lipsită de zestrea ei cea mai de preț, neostoita căutare a adevărului. Singura care o răscumpără În ochii cumpliți ai lui Dumnezeu. Bătrânul izbucni Într-un râs amar. - Ar trebui să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
temniță, prinsoare nu sunt destul de bune pentru traducător? Cererea curățeniei limbei e atât de dreaptă și apoi nici nu ține pe nimenea nimic. Traducătorul n-are decât să se 'ntrebe cum zice românul cutărui sau cutărui lucru pentru a se lecui de galomanie. Preste tot reprezentația a fost din cele mai bune. Cu mijloacele date, inclusiv manierele contractate de cătră actorii noștri, reprezentația n-a putut fi mai bună, va să zică atât actorii Cât și direcția și-au dat toate silințele pentru
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vine azi cu cursa rapidă și mă transfer la Iași, o să-mi pară rău de brună; e așa, ca o patimă; îți dai seama, nu poate fi dragoste, ci mai degrabă viciu; poate că avînd acces la ea, m-aș lecui, ori m-aș îndrăgosti. Eah! La anii noștri, avem timp, avem speranțe. Plec, zice ridicîndu-se vreau să mă bărbieresc, să mă schimb... Să faci curat în garsonieră rîde Mihai. Nu... M-ai înțeles greșit. Cu puștoaica e treabă curată; i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Te mai obsedează? Ori poate că viscolul ăsta ți-a spulberat-o, lăsîndu-te... curat? Dezumflat de tonul calm cu care i se dau replicile, Vlad se reașază: Ieri, cînd i-am telefonat, mi-a zis vreo două de m-a lecuit. Mihai rămîne prăbușit pe bancă, răstignit, brațele întinzîndu-i-se larg pe lîngă calorifer; simte cum se încinge la spate, dar îi place; se lasă pradă începuturilor de gînduri, privește aiurea, surîde nimănui și-abia într-un tîrziu, cînd Vlad s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atâta tristețe încât n-am putut suporta să mă opresc mult timp asupra lui. Nu-i puteam cere lui Georgie să mă consoleze pentru că iubeam pe altcineva, iar vechea dragoste, care acum îmi părea săracă și searbădă, nu mă putea lecui de cea nouă. Am băut mult și m-am culcat pe la nouă căutându-mi în somn uitarea. Acum mă întrebam dacă n-ar fi bine să încerc din nou să dorm. Treaz nu eram bun de nimic. Am tras din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mea, spuse Stella. — Știu sigur că nu-i adevărat. În familie se discuta adeseori despre situația Stellei, despre felul cum îi înghițea lui George toate istericalele și toate infidelitățile, și cum stăruia să-și imagineze că dragostea ei îl va lecui. Continua să spere, căutând mereu să descopere mici semne bune. „E ciudat cât de proastă poate fi o femeie deșteaptă, își spunea Gabriel. Are impresia că dacă se ferește să-l acuze pe George, lucrul ăsta îl va face mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
descopăr. Chestia cu Rozanov e o întrerupere. E un lucru serios, dar, într-un fel, și asta ar putea fi o diversiune. E o situație fortuită, care va lua sfârșit. Rozanov se va întoarce în America și George se va lecui de el. Atunci vom ști. Dacă lucrul pe care-l așteaptă... actul care-l va domoli... s-a petrecut sau nu? Da. Întâi am crezut că spargerea sticlăriei romane a fost acest act. Și? Pe urmă am crezut că uciderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Zii?! Da ori ba?! Atunci, de ce paștele mă-tii de târsânar, nu faci ce ți se spune?! Ăă...?! De ce nu ești politicos? Ia, hai, să mi te iau eu în primire și să te dărăcesc nițel, adiacent, mitocane! Ca să te lecuiesc de benoclat! Consternat, Fratele mai apucă să zărească, drept înainte, ca pe un ecran panoramic, un ochi verde ciclopic, cu pupila verticală, dilatându-se gigantic. Și o gheară încovoiată, apropiindu-se simultan și amenințător, în gross-plan. Ațintindu-i obrazul! Pometul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
naturală de prăștină; mai țineam eu minte oare acel vestit mutat de stupi când izbucniseră albine din toate cutiile, iar remorca era neagră toată de veninoasele insecte? Ei, bine, cu acel Înfricoșător prilej, tata Încercase, prin metode abrupte, să mă lecuiască de teama stupidă ce-o dovedeam față de micile vietăți („În toată nenorocirea aia, pe când nici măcar unul dintre oamenii tocmiți nu Îndrăznea să se apropie de cutiile sparte ale stupilor”, și-a amintit Foiște aproape cu Încântare, „taică-tău lua ghemotoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
afecțiunile civilizației sunt generate de stres ( intră de fapt toate tipurile de dezechilibre anterior amintite) reprezintă însă o evidentă recunoaștere a cauzei subtile (reale) a bolilor în situația, pe care doar medicina sufletului corelată cu medicina trupului poate să le lecuiască, dar mai ales să le prevină (profilaxie). Având în vedere, că toate procesele fiziologice sunt dependente în ultimă instanță de optima penetrare a luminii (radiației electromagnetice) în organismul uman, putem conchide: starea de sănătate este o funcție a transparenței la
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
admiră, dar printre care, totuși, n-ar vrea să se găsească. „Tragedia mea, o spune la un moment dat, este de a fi fost un ambițios. Discern când și când urmele aspirațiilor și nesăbuințelor mele de odinioară. Nu m-am lecuit de tot de propriul meu trecut” (I, 206). În fond, cum să se lecuiască Cioran de sine însuși? În fine, spaima de a nu putea scrie îi provoacă valuri de furie. După ce scrisese despre momentele lui de „epilepsie” și despre
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
spune la un moment dat, este de a fi fost un ambițios. Discern când și când urmele aspirațiilor și nesăbuințelor mele de odinioară. Nu m-am lecuit de tot de propriul meu trecut” (I, 206). În fond, cum să se lecuiască Cioran de sine însuși? În fine, spaima de a nu putea scrie îi provoacă valuri de furie. După ce scrisese despre momentele lui de „epilepsie” și despre pătimașii care sunt niște prizăriți, Cioran aduce în discuție faptul că el însuși nu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
unei astfel de situații, gloria comună i se pare de domeniul derizoriului. În 1961, notează: „Nimic nu seamănă mai mult cu neantul decât gloria la Paris! Nu-mi vine să cred că am râvnit și eu la «asta»! Sunt însă lecuit pe vecie. E singurul progres adevărat cu care pot să mă laud după atâția ani de bâjbâieli, de eșecuri și de dorință” (I, 73). Pagina aceasta e un moment cheie pentru mutația radicală din opțiunile lui Cioran. Căci continuă: „Să
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
din ce în ce mai normal” (idem). E mai degrabă aici cenușa amintirii unei vâlvătăi care-i dădea sens și identitate. Notează la un moment dat: „Mă revolt împotriva grandomaniei altora pentru că nu mai am șansa de a-i simți avantajele. Într-adevăr, sunt lecuit de toate delirurile și, în ascuns, regret amarnic. Pizmuiesc nebunia lumii întregi” (III, 132). Avantajele pozitive Ă ale grandomaniei, gloriei, orgoliului, celebrității, în fine, ale sănătății Ă sunt substituite de Cioran cu avantajele negativității, ale bolii, absenței, morții, anonimatului. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ar putea să se salveze, se dovedește pentru Cioran iluzorie: „Nici măcar «natura» nu poate să m-ajute; dimpotrivă, favorizează crizele mele de urât. Cât e de falsă ideea mea că dacă aș trăi la țară, aș fi cu totul altul, lecuit de obsesiile mele. Adevărul e că tăcerea și singurătatea nu mă pot face să uit neajunsurile mele și că nu există loc pe pământ unde aș putea fi diferit de ceea ce sunt. Fericirea nu-i un remediu pentru melancolie; dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
202). Ce-i drept, Cioran vorbește des despre tragedia aceea a tinereții și despre nesăbuința de odinioară: „Tragedia mea este de a fi fost un ambițios. Discern când și când urmele aspirațiilor și nesăbuințelor mele de odinioară. Nu m-am lecuit de tot de propriul meu trecut” (I, 206). Dar, cum în locul anarhismului de odinioară s-a instalat resemnarea, lui Cioran i-e greu să joace până la capăt postura celui satisfăcut de victoria sa negativă, de refugiul în anonimat, de cultivarea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tocmai dependența, adică „admirația maladivă” sau „venerația morbidă” pentru ceea ce-i dădea impresia forței brute, nesofisticate și a unei angajări constructive. „Admirația maladivă pe care am purtat-o Germaniei mi-a otrăvit viața”, spune el, pentru a continua: „Dacă sunt lecuit de vreo boală, cu siguranță asta e” (III, 207). Într-un loc vorbește despre ambiție ca despre „drojdia omului cel vechi” (III, 299). Altundeva, își spune: „Violent și intolerant din fire, eram făcut pentru acțiune. / Iată, sunt acum douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
arată „calea spre Miradoniz, Castelul enigmă”, Arghezi „a tras veacul neostenit după dânsul / Ca un pescar năvodul prea plin înspre mal / Când se anunță prin clopote tainice cina”, iar Bacovia „a suferit de boli pe care doctorii / nu le pot lecui. / Sărutul Poeziei / i-a strălucit totdeauna pe frunte”. Dicțiunea suferă o modificare importantă în Dați ordin să înflorească magnolia (1977), prin întoarcearea spre fețele actualității, în primul rând spre efectele civilizației mașiniste asupra umanității. Atitudinea devine polemică, demitizantă, iar modelele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
tratamentul are însă nevoie de o femeie pentru a fi aplicat, deci soția trebuie să rămână lângă el. „Am căzut cu rugăminte la Prea Sfinția Sa, ca să mi-o mai dea pe numita soțiia mea încă trei luni de zile ca să mă lecuiesc cu ea“, promițând în scrisoarea de angajament că după această perioadă va renunța și îi va da libertatea, dacă se va dovedi neputincios. După trei luni de zile, Ianache se află în aceeași situație, iar soborul, socotind bine perioada de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
-l înșface. Și l-ar fi sfâșiat, desigur, dacă nu l-ar fi lovit chiar în clipa aceea cu toiagul un păstor care-și mâna oile prin pădure. Atunci băiatul nostru s-a trezit și, în același timp, s-a lecuit de lenevie. N-a mai fost delăsător, s-a apucat de treabă. Cu timpul, oamenii nu i-au mai spus defel „Lasă”. c) Broscuțele A fost odată un grup de broscuțe care voiau să se ia la întrecere, să vadă
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
eroarea în ordinea cunoașterii și urâtul în ordinea estetică, a fost considerat ca un principiu constitutiv al vieții. Dualismul persan și monismul pesimist nu sunt numai erori de interpretare a lumii, dar și recunoașterea indirectă a incapacității omului de a lecui răul, pe care l-a pricinuit. Singur Dumnezeu, autorul lumii, putea să aducă restabilirea mântuitoare, din dragoste nemărginită pentru propria-i operă. Când zicem: creștinismul e a doua creație a lumii nu înțelegem suprimarea radicală a păcatului din lume, operată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fără considerarea omului. Omul e ființă liberă. Și dacă Dumnezeu ar fi suprimat păcatul, lăsându-i totuși libertatea, n ar fi suprimat cu aceasta nimic, fiindcă posibilitatea de a păcătui a rămas mai departe în om. Iar dacă ar fi lecuit păcatul suprimând libertatea omului, aceasta ar fi însemnat o nouă desfigurare a lumii, săvârșită acum de însuși Creatorul ei. În Dumnezeu, lucrul acesta însă e o absurditate. Suprimarea libertății omului ar fi însemnat o modificare în planul creației divine: adică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care pot ușura existența, este modelul codoașei din teatrul roman, necromant și ghicitor, fabricator de filtre, șpițer, cunoscător al firii umane, sacerdot de alcov, știe să asculte de pe pozițiile confidentului, este mercurial cel care duce mesajele la curte, știe a lecui boalele femeiești, este cel care ia sînge cu lanțeta, șpțer, Înțelege alfabetul plantelor, mișcarea stelelor și caracterul oamenilor. Este pragmatic, docil și Întotdeauna pret a porte-ul tuturor. Marian Constandache Obiectele intimismului casnic Oglinda cît și luciul lacului sunt două
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]