4,107 matches
-
arbori stufoși și flori fără mari pretenții: După prânz, ne-am dus în grădină, și ne-am tologit sub un bătrân plop ce ne umbrea cu tufoasele lui ramuri. Daliile îmbrăcate în bogatele lor rochii colorate și gingașii tamarini se legănau la adierea vântului, în vreme ce garoafele, rozetele și micșunelele ne îmbălsămau cu dulcele lor parfum". în Flora română, grădina cu ierburi "locale" devine prilej de îndemn patriotic - și cucerire amoroasă. Onisim Cerențel îi scrie doamnei Florineasca, convingând-o de superioritatea florilor
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
un alb; sunt însă albi, spunea ea, care nu se compară cu negrii, pentru că negrii, chiar în timpul acela, se poartă ca niște copii plîngăcioși, de ți se face milă de ei, de-ți vine să-i iei și să-i legeni, să le dai țîță. Pe cînd ăsta, Costică,... Kostiká... e ca un taur: ți se și face frică de el, și ia în stăpînire femeia, așa, ca pe o capră, văcuță... încît, acest Costică, ducîndu-i-se vestea, îi spune unui doctor
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
așteptarea... Străinul din mine, cu un rânjet de zile mari pe fata scris, vociferează. Pe toate vocile. Îl îmbrâncesc în încăperea cu nimicuri de tot felul și trântesc ușa. Aprind o țigară. Ca să visez iar și scriu mai departe : ... mă leagănă dulce pe brațe visarea și nicăieri, nicăieri nu-i mai bine decât în poeme... Străinul a venit iar. cu un rânjet de zile mari scris pe față, împrăștie buline mari, negre. Apoi, râde. Cu un râs prelung, bolnav. Se duce
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
strâng în poeme singure așteptarea...Străinul din mine,cu un rânjet de zile maripe față scris, vociferează.Pe toate vocile.Îl îmbrâncesc în încăpereacu nimicuri de tot felulși trântesc ușa.Aprind o țigară. Ca să visez iarși scriu mai departe :... mă leagănă dulce pe brațe visareași nicăieri, nicăieri nu-i mai binedecât în poeme...Străinul a venit iar.cu un rânjet de zile mariscris pe față, împrăștie buline mari, negre.Apoi, râde. Cu un râs prelung, bolnav.Se duce singurîn încăperea cu
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
naturii la poalele viselor preacurate. Zborul său rămâne neîntinat, asta fiindcă poetul luptă cu legile efemere, înălțându-se în văzduhul credinței condus de legământuri nepieritoare. Pe umerii săi poartă parfumul vechimii din stele și în ochii săi culorile armoniei se leagănă în convenții neștirbite de vreme. Brațele sale cuprind cu ardoare florile unor veacuri care au răsărit din roua neuitării. La tâmplele sale se împletește o simfonie din cele mai frumoase mistere care plutesc în negura vremii. Migala cu care cioplește
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
nu-i facă mai mult rău decât bine. Era o tânără suplă, înaltă, îmbrăcată într-o ținută sport. Reuși să o scoată prinzându-i mijlocul subțire cu mâna dreaptă și trăgând-o cu ceva dificultate pe fereastra spartă. Mașina se legănă punând viața amândurora în pericol. Putea să-i angreneze pe amândoi în rostogolirea sa spre fundul râpei. Când scoase definitiv victima din mașină, o așeză pe un strat ud de frunze, și verifică dacă mai are puls. Nu-și putea
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
-s împreună, nu-ș veneau deloc în fire, după atât amar de timp, dup-atâta despărțire. luna bate printre cetini și alunecă pe mare, ca fantoma unei umbre, ca o umbră peste zare, stele picură din ceruri și deasupra se desfac, legănând lumini pe boltă în culori de liliac, se-auzeau clipiri de harfe și glas tainic de chitară ce se răspândea himeric peste tot în acea seară, fericiți de-atâta farmec, se credeau încă în vis, în ithaka lor frumoasă , în
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
Mircea desfăcu capsele sutienului, lăsând liberă frumusețea sânilor, ce fremătau de nerăbdare. - Ce frumos miroși! Parcă ai adunat toată mireasma florilor de primăvară de pe câmpie, spuse Mircea explorându-i lobul urechii, coborând apoi pe gât și pe sânii ce se legănau jucăuși în timp ce ea se frământa continuu prin patul larg, mișcându-și cu frenezie într-un ritm alert șoldurile lângă trupul atletic al tânărului. Doamne, ce dor îmi era să ating o femeie frumoasă ca tine, să o mângâi și să
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
și, în seara aceea, aceștia s-au supus cu grație poruncilor de pe scenă și episodul workshop a fost unul dintre cele mai reușite. Scena "Ofelia, du-te la mănăstire" a fost descifrată în cheie psihanalitică, solicitând ajutorul publicului: unii se leagănă cu mâinile ridicate, alții strigă ceva din subconștientul Ofeliei, cei de pe ultimele rânduri descifrează zgomotos supraeul colectiv. E comic și vocea lui Cornișteanu le copleșea pe toate celelalte. în rest, s-a dovedit că nu e nevoie de un efort
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
care transportă un europarlamentar, aceasta are prioritate?” 12.53 Mitzura Arghezi a refuzat să se prezinte ca martoră și este adusă cu duba. Refuză să coboare din dubă. Așa că e adusă cu duba în sala de interogatoriu. Cît s-a legănat duba pe scări, Mitzura a adormit. 12.54 O procuroare sosită mai târziu dă citire unui rechizitoriu lung. Practic, e un citat de 800 de pagini din “În căutarea timpului pierdut” a lui Proust. 12.55 Bătrânica trezită din leșin
Interogatoriul lui Vadim minut cu minut – Live text by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19843_a_21168]
-
Simona Tache Unul dintre cele mai bizare paradoxuri ale poporului meu se naște din relația lui cu ideea de hoție. Pe de o parte, leagănă la pieptu-i puzderie de mari prădători, le dă să sugă euroi direct de la țâța bugetului, iar la felul doi piure de afaceri cu statul, le prinde moțul cu fundă roșie, ca să nu-i deoache, Doamne ferește, coana Justițica și n-are
Românul s-a născut suspect by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19915_a_21240]
-
închipuire iar închipuirea prindea aplomb,/ Venea din toate părțile,/ Își însușea toate vicleniile./ Rațiuni îngîmfate, cauze, consecințe presăra pe drumuri pline de colb./ Rana se bălăngănea cu înțeles în ferestre, printre ciorchini expresivi,/ Spre toamnă,/ Umbra cafenie a sîngelui se legăna printre nuci uriași, printre frunze mustoase,/ Altădată, nu știu cum, avea o mișcare rapidă,/ Se bălăngănea în spatele carelor pline de rod, încărcate cu fîn sau cu snopi” etc. (Vreau altă realitate. Artă, merg pe mîna ta). Desigur că în acest fel „țesătura
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
s-a numit Spiritus mundi care, în viziunea poetului e Mîntuitorul: „Tu cea mai tristă singură și bună/ tu candelă de jertfă visătoare/ tu răsărit apus și înstelare/ tu mugur în explozii de furtună/ tu strană și potir cuminecare/ tu leagăn și colind și nor și lună/ tu țipăt ce pustia încunună/ tu rugăciune la iluminare/ tu harul și prescura din petale/ tu smirnă și ofir din patrafire/ tu roza orchestrîndu-mi cimitire/ tu Ghetsimani și Auralul, iată-l/ multplînsumi suflet exilîndu-l
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
de olane. Orașul însă a dezrădăcinat oamenii, tabla zincată a încorsetat casele și iată care sunt acum consecințele. Pe unde te duci, dai peste oameni cu urechile ciulite de tablă, care nu mai aud foșnetul vîntului ce încrețește apa și leagănă brazii, nu mai aud ropotul ploii susurând în burlane, ci doar șirul vorbelor clevetitoare picură din nourii grei pe pământ. Poetul nu precizează despre ce fel de tablă e vorba: de zinc sau de cupru sau poate de aur. Urechile
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
scapă morbului deconstructiv. E o viziune monstruoasă, un (supra)realism al organelor angajate într-un sîngeros coșmar: „Un monstru cu sîngele meu născuse un fel de răni/ care se sfîșiau între ele/ pentru că nu prea aveau de ales// să mă legăn fără instincte/ să sfîșii și ce mai rămăsese din tine/ să mă baricadez pentru a nu putrezi// nu știu ce-ar fi pînă-n zori/ coșmarul nostru e oricum prea crispat/ sub povara celor inexistenți” (Ia-mi și paltonul să zac
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
Mirosul, senzația de confort și acel ceva care te apropie de generații și generații de strămoși, de naturalul și arheul românesc, un ceva ce nu se poate compara cu nimic, un fluid și o legătură tainică de care Amoraș era legănat și adormit în timp ce încerca să descifreze formațiunile de stele căzătoare, luceafărul de seară și Calea robilor, apoi stelele se apropiau excesiv, se colorau în galben, roșu, verde, una din ele încorona capul frumos al Mariei, aceasta era îmbrăcată într-o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92550_a_93842]
-
și cu trenă lungă, părul îi ajungea până la călcâie, stelele au început să danseze într-un ritm lent și cunoscut, luna apăru ca o doamnă palidă și cam trecută, ca o secere luminoasă pe al cărei colț de jos se legăna Maria, cei doi zulufi scăpărau diamantin, Amoraș a apăsat zoom-ul calculatorului și ochii iubitei lui și-au apropiat verdele smarald până la ochii lui, apoi a fost cotropit în întregime de marea cea verde, făcea parte din ea, așa compuși
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92550_a_93842]
-
acum. Sunt aici, toți anii, toate lunile și săptămânile care au trecut, m-a lămurit pendula! - E de necrezut, am murmurat atingând mărgelele și, aproape fără voie, am început să le număr. - Nu e nevoie, a vorbit din nou pendulă, legănându-și limba. Arată exact vârsta ta de acum. - Și de ce atâtea culori felurite? am mai întrebat... - Oh, ele reprezintă stările tale sufletești, felul acelor zilelor: vesele sau triste, zile de vacanță, zile obositoare, zile de onomastică, de iubire, de speranță
ŞIRAGUL RUPT de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381604_a_382933]
-
sunat.... Ai înțeles? - Nu! Am strigat înspăimântată, fără să știu de ce. Vreau să-mi explici Pendula își estompă din ce în ce conturul în întunericul din jur, iar minutarele au înțepenit. Poate numai în virtutea inerției limba ei s-a mai legănat o clipă. .... A sunat ceasul, mi s-a părut că deslușesc cuvintele... și-am adormit. ---------------------------------- Madeleine DAVIDSOHN Haifa, Israel 6 martie 2016 Referință Bibliografică: Madeleine DAVIDSOHN - ȘIRAGUL RUPT / Madeleine Davidsohn : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1923, Anul VI, 06
ŞIRAGUL RUPT de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381604_a_382933]
-
de visuri să-ntâlnesc eu fericirea,într-o lume unde însăși nemurirea-i de vânzare,... XXX. SĂ MĂ NASC OM, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016. SĂ MĂ NASC OM Pe melodia apei mă legăn eu în gând Și pe memoria stelei mă leg de-al meu pământ Și-n îngerii ce cad adesea pentru noi, Mi-am regăsit putința de-a nu păși ‘napoi Am învățat lumina, din tainele iubirii Și moartea- am înțeles
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
privi o dată, Făptura-mi neformată și poarta încuiată, Sunt mere scuturate sub al iubirii pom, Mă răsucesc în pântec, visând să mă nasc om. Silvana Andrada Tcacenco- 29.10.2016 ... Citește mai mult SĂ MĂ NASC OMPe melodia apei mă legăn eu în gândși pe memoria stelei mă leg de-al meu pământși-n îngerii ce cad adesea pentru noi,Mi-am regăsit putința de-a nu păși ‘napoiAm învățat lumina, din tainele iubiriiși moartea- am înțeles-o, cum calea fericiriiZidește dintr-
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
am primit, De la prieteni...de la viață... Regret că rugăciuni n-am spus, Decât atunci, când îngropată În mari păcate am ajuns, Și-am plâns de lacrimi aplecată... Regret că n-am făcut copii, Atât de mulți , încât o viață, Să legăn și să spun povești, Cu ei să-nalț zmeie de ață. Regret că n-am zidit biserici, În care să pictez eu sfinții, Și-n care să aduc la slujbă, Copii de mână cu părinții. Regret că m-am uitat
REGRETE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381693_a_383022]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > PĂPUȘILE DE IUTĂ Autor: Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului autor PĂPUȘILE DE IUTĂautor Nicolae Nistor privea vitrina cu păpuși imaginare legănate în nopțile de singurătate când spaimele de copil ascund alte spaime muzică tristă viață de noapte filmul acela ce rulează continuu aceiași stație unde coboară o femeie ce privește vitrina cu păpuși despuiate cocheta femeie leșină pe stradă când vede
PĂPUȘILE DE IUTĂ de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381705_a_383034]
-
gălbui; Corcodușe coapte ,bune de gustat. Pasarelele cântând, viață nouă aducând! Pasarele violete, cântă toate-n cor, ciripind în graiul lor, totul e Nemuritor! Suflet dulce,suflet cald, vino degrabă la Altar! Pasarelele cântând, viață nouă aducând! Bate vântul frunzele, legănându-mi poalele. Bate vântul florile, flurutându-mi pletele; plete albe,argintate. Bate vântul liniștit, se aude un ciripit. Ciririp,de ciripoi, ... Citește mai mult Explozia naturiiFloricele ,pasarele,turturele,îmi șoptesc în graiul lor,cum învață abecede.Unde violete în formă de
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
gălbui;Corcodușe coapte ,bune de gustat.Păsărelele cântând,viață nouă aducând!Pasarele violete,cântă toate-n cor,ciripind în graiul lor,totul e Nemuritor!Suflet dulce,suflet cald,vino degrabă la Altar! Pasarelele cântând,viață nouă aducând!Bate vântul frunzele,legănându-mi poalele.Bate vântul florile,flurutându-mi pletele;plete albe,argintate.Bate vântul liniștit,se aude un ciripit.Ciririp,de ciripoi,... XX. MAREA DIN VOL.1 "TREPTE SPRE CER", de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 2010 din 02 iulie
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]