1,578 matches
-
29 noiembrie 1878, generalul Ion Ghica a depus scrisorile de acreditare împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei, în calitate de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Petersburg. Reprezentanțele diplomatice ale celor două țări au fost ridicate la rangul de Legație. Și după anul 1900, schimburile comerciale româno-ruse au rămas aproape nesemnificative; la finele anului 1912, Rusia deținea 1% din exportul nostru și 2,6% în import; România reușise, totuși, în acel moment, să ocupe locul 9 în Europa (volumul valoric
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Salvador, Uruguayului și Venezuelei. Din dorința reciprocă de dezvoltare a relațiilor comerciale, apar, pe lângă consulate, și agenți comerciali, atât în țările latino-americane, cât și în România. Etapa următoare în dezvoltarea relațiilor bilaterale cu America Latină avea să o constituie deschiderea de "legații", prima fiind cea de la Rio de Janeiro, inaugurată, în 1928, cu sprijinul și intervenția directă a lui Nicolae Titulescu. Demersurile lui Nicolae Titulescu au determinat și deschiderea de noi legații ale României în Argentina, Chile, Mexic, Peru și Uruguay. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
relațiilor bilaterale cu America Latină avea să o constituie deschiderea de "legații", prima fiind cea de la Rio de Janeiro, inaugurată, în 1928, cu sprijinul și intervenția directă a lui Nicolae Titulescu. Demersurile lui Nicolae Titulescu au determinat și deschiderea de noi legații ale României în Argentina, Chile, Mexic, Peru și Uruguay. Cu statele latino-americane, s-a colaborat eficient în perioada interbelică și în cadrul Societății Națiunilor, în special în anii președinției lui Nicolae Titulescu. Marelui diplomat i se datorează și aderarea României la
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
urmare a intrării României în cel de-al Doilea Război Mondial de partea țărilor Axei, la 22 ianuarie 1942, statele latino-americane au decis ruperea relațiilor cu acestea, inclusiv cu România. Relațiile au fost reluate la încheierea războiului, la nivel de legații și, ulterior, de ambasade, primul acord de acest gen stabilindu-se cu Argentina la 1 octombrie 1946. In deceniile 6, 7 și 8 ale secolului al XX-lea, relațiile s-au amplificat și diversificat, atât în domeniile politic și economic
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
cursul războiului, a rămas ca un cadou pe care românii săraci și ruinați au fost forțați să îl facă. 5 Notăm faptul că Partea germană a respins, în cazurile concrete care s-au ridicat, opozabilitatea acestui tratat (revendicarea clădirii fostei Legații germane la București). 6 R.D.G. avea tendința de a da indicații celorlalte țări socialiste cu privire la relațiile lor cu R.F.G., iar iminenta stabilire a relațiilor cu aceasta a sporit tensiunea în relațiile R.D.G: România. Îmi amintesc că în perioada premergătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
preponderent și evidențiază un spirit reflexiv, înclinat spre privirea de sinteză (Gând și cuvânt, Despre înțelesul și condițiile unei filosofii românești). La fel, majoritatea colaborărilor sale la „Gândirea”, „Convorbiri literare”, „Ideea românească”. În 1942 este numit secretar de presă al Legației Române la Berlin, iar în 1944, tot acolo, secretar de legație. După război, rămâne în Germania și, stabilit mai întâi la Wiesbaden, iar mai apoi, ca profesor, la Heidelberg, publică sporadic în presa românească din exil. Îi poate fi întâlnită
AMZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285329_a_286658]
-
Gând și cuvânt, Despre înțelesul și condițiile unei filosofii românești). La fel, majoritatea colaborărilor sale la „Gândirea”, „Convorbiri literare”, „Ideea românească”. În 1942 este numit secretar de presă al Legației Române la Berlin, iar în 1944, tot acolo, secretar de legație. După război, rămâne în Germania și, stabilit mai întâi la Wiesbaden, iar mai apoi, ca profesor, la Heidelberg, publică sporadic în presa românească din exil. Îi poate fi întâlnită semnătura în „Buletinul Bibliotecii Române din Freiburg i. Br.”, sub câteva
AMZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285329_a_286658]
-
condiția lui, a fost trimis pentru studii universitare la Paris (1888-1896). Inteligent și dotat, și-a luat doctoratul în medicină și licența în drept și litere. Întors în țară, a fost numit în 1898 atașat, apoi secretar și consilier de legație la Constantinopol. Până în 1913, când s-a retras din diplomație, această carieră l-a purtat la Roma, Viena și Paris. Atras de viața politică, s-a înscris în 1913 în Partidul Conservator și a ajuns repede (1914) deputat, apoi senator
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
Otiliei (n. Garfunkel) și al lui Aron Comșa, contabil. Licențiat al Facultății de Științe Juridice a Universității din București, face și studii la Pitman’s College din Londra. Membru al Baroului de Ilfov, este secretar în biroul consilierului juridic al Legației Britanice (1935-1941), avocat pledant la Institutul Central de Statistică (1944-1947) și, concomitent, redactor al publicațiilor „Rumanian Press Review” pentru Misiunea Militară Americană (octombrie 1944-martie 1945), apoi pentru Misiunea Politică Americană (aprilie 1945-iulie 1947). Ocupă ulterior alte funcții: documentarist la Biblioteca
COMSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286351_a_287680]
-
trece doctoratul la Paris în 1940, cu teza La Résolution des contrats synallagmatiques en droit allemand, încununată cu Premiul Dupin Ainé. După o scurtă perioadă didactică la Facultatea de Drept din București (septembrie 1941 - mai 1945), este numit consilier pe lângă Legația Română din Lisabona. Revine la Paris în 1946, unde împreună cu Brutus Coste și alți diplomați români din exil elaborează, sub egida lui Grigore Gafencu, câteva documente fundamentale pentru susținerea cauzei românești la Conferința de Pace din capitala Franței. În aceste
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
Stă mulți ani în căminele studențești și, în cele din urmă, primește de la Primăria Parisului o locuință ieftină, în Cartierul Latin, pe strada în care a locuit și Voltaire. În vremea războiului, când este, împreună cu Eugen Ionescu, atașat cultural al Legației Române din Franța, începe, în românește, o nouă carte, Îndreptar pătimaș, pe care n-a încheiat-o niciodată. În 1947, la Dieppe, încearcă să traducă poemele lui Mallarmé în românește și trece printr-un veritabil coșmar. Se hotărăște să adopte
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
i se reprezintă, tot fără ecou, Jurământul. B. se impune în lumea teatrului abia cu următorul „act dramatic”, Se face ziuă, elaborat în 1911. Premiera, programată la Teatrul Național din București în martie 1914, dar oprită în urma unei intervenții a Legației Austro-Ungare, va avea loc la începutul lunii mai, cu distribuția de la Național, însă pe scena Teatrului Modern. Acțiunea din Se face ziuă, plasată „în ultima noapte a anului 1784”, surprinde un moment din răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
, Anton (15.VII.1878, Paris - 2.IX.1951, Londra), autor dramatic. Este nepot al domnitorului muntean Gheorghe Bibescu. A urmat literele și dreptul la Paris, intrând, pe la 1900, în diplomație. A fost secretar al Legației Române din capitala Franței, consilier de legație la Londra, ministru plenipotențiar al României la Washington și Madrid. Prin poziția sa socială a avut relații cu personalități de seamă ale vieții culturale și politice din Anglia, Franța, Statele Unite. Făcea dese popasuri
BIBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285721_a_287050]
-
15.VII.1878, Paris - 2.IX.1951, Londra), autor dramatic. Este nepot al domnitorului muntean Gheorghe Bibescu. A urmat literele și dreptul la Paris, intrând, pe la 1900, în diplomație. A fost secretar al Legației Române din capitala Franței, consilier de legație la Londra, ministru plenipotențiar al României la Washington și Madrid. Prin poziția sa socială a avut relații cu personalități de seamă ale vieții culturale și politice din Anglia, Franța, Statele Unite. Făcea dese popasuri în țară (avea o moșie în Oltenia
BIBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285721_a_287050]
-
Maiorescu și Nicolae Iorga, care i-au apreciat activitatea de eseist și publicist. Primul volum, De la noi (proză în dialect aromân), i-a apărut în anul 1903. A redactat revista „Grai bun” (1906-1907, 1909). Din 1909 a fost interpret la Legația Română din Londra; până în 1914, a studiat în paralel literele la Londra și Oxford. În 1916, la intrarea României în război, se întoarce în țară și pleacă pe front. A fost consul general al României în Anglia (1920-1933), perioadă în
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
Ierusalim, ceea ce i-a înlesnit documentarea pentru lucrările sale de istoria culturii într-o direcție în care mai publicase și care se va dovedi ulterior de o mare însemnătate. În timpul celui de-al doilea război mondial, în calitate de consilier cultural la Legația Română, s-a aflat la Londra, și a continuat să publice lucrări despre istoria și cultura românilor. A colaborat la revistele „Românul de la Pind”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Analele Academiei Române”, „Luceafărul”, „Boabe de grâu”, „Cuget românesc”, „Ideea europeană”, „Lumina”, „Lilicea
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
dat În judecată. În proces a fost amestecată ca martor și Monica Lovinescu, nu-mi mai amintesc dacă și Virgil Ierunca. În fine, a fost unul dintre procesele de senzație. Tot În legătură cu emigrația se mai vorbea Încă despre atacul asupra Legației române de la Berna, spre a se dovedi că anumite cercuri sînt sau nu sînt infiltrate de Securitate. După atîția ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut să fiu implicat prea de-aproape În conflictele și disensiunile emigrației române
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
s-a soldat cu dizolvarea Comitetului Național a fost legat de existența așa-numitului „fond Crețianu”. Încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mareșalul Antonescu pusese la dispoziția ambasadelor române șase milioane de franci elvețieni pe numele titularului Legației române la Berna, Vespasian Pella. În octombrie 1944, cînd Pella a predat Legația, Constantin Vișoianu, ministru de Externe al României În cabinetul generalului Nicolae Rădescu, a dispus trecerea fondului pe numele ministrului de atunci al României la Ankara, Alexandru Crețianu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
numitului „fond Crețianu”. Încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mareșalul Antonescu pusese la dispoziția ambasadelor române șase milioane de franci elvețieni pe numele titularului Legației române la Berna, Vespasian Pella. În octombrie 1944, cînd Pella a predat Legația, Constantin Vișoianu, ministru de Externe al României În cabinetul generalului Nicolae Rădescu, a dispus trecerea fondului pe numele ministrului de atunci al României la Ankara, Alexandru Crețianu. Pentru administrarea acestui fond, a fost emis la 4 noiembrie 1944 Decretul-lege nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu românii liberi”. De aceea, „am stabilit ca Buletinul franțuzesc să-l răspîndim În toate țările din Europa și În principalele din America de Sud. Vom Începe deci prin a trimite corespondenților noștri, ce urmează să-l răspîndească la principalele gazete, la legațiile din țara respectivă și la ministere, precum și la personalitățile și prietenii României [...]. M-am gîndit Însă că un buletin În limba franceză nu atinge publicul de limba engleză care din punct de vedere politic este cel mai important”. În noiembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al lui Vintilă Caftangioglu, inginer agronom. A urmat, la București, Colegiul Național „Sf. Sava” (absolvit în 1933) și Facultatea de Drept; obține și licența în litere a Universității Catolice din Paris. În iunie 1940 e numit atașat de presă la Legația României din Roma, dar în octombrie, după schimbarea regimului de la București, e rechemat în țară. În 1941 i se acordă o bursă Humboldt în Austria, și în anul următor primește numirea ca atașat de presă la Consulatul român din Viena
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
au fost declanșate, de fapt, de presa de la București: în numărul din 10 august 1960 al revistei „Glasul patriei”, un pamflet semnat de G. Mărgărit lovea deopotrivă în romancier și în Virgil Ierunca, recenzentul care elogiase cartea. La rândul ei, Legația RPR din Franța s-a angajat într-o campanie denigratoare: mai multor ziare franceze li s-au trimis informații privind simpatiile pronaziste ale lui H., aspect față de care, mai ales în primele decenii de după război, francezii erau extrem de sensibili. Nu
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
section historique“, XX, 1938. • Paul Cernovodeanu, Din corespondența unor domni fanarioți cu ambasadori ai Olandei la Poarta Otomană, Corneliae Papacostea Danielopolu in memoriam, București, 1999, p. 17-27. 1986 am semnalat existența celor pe care le-am găsit în catalogul fondului Legației din Turcia de la Arhivele Generale Regale din Haga. Ele ne-au fost accesibile prin xerocopii, transmise cu amicală bunăvoință de către Elisabeth van der Linden, fost lector de olandeză la Universitatea din București. Între limitele cronologice 1724-1809, ele se orânduiesc astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cf. G. Brătescu, Anatomistul E. J. Bertin în Principatele dunărene, în „Igiena“, XXXVIII, 3, 1989, p. 281-287. • Scrisoare adresată, la 4 aprilie 1759, lui Scarlat Ghica, la București. încă scrisori de la Grigore Ghica și Constantin Racoviță, precum și altele de la secretarul legației, cu privire la un negustor grec din Ianina, aflat sub protecția Olandei, Leontie Nicolau 37. Provinciile Unite ocupau o poziție secundară în politica europeană a vremii și reprezentantul lor nu era dintre cei a căror intervenție la Poartă ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acționat atât ca împuternicit al Porții, care, la rândul ei, asculta sugestiile politicii franceze, a cărei orientare fusese schimbată de Choiseul în favoarea Austriei, cât și din interes personal, Callimachi sperând • Arhiva de Stat Generală din Haga, secția I-a, arhiva legației din Turcia până la 1811, f. 175, 289, 298, la care se adaugă, ibidem, f. 535-536, două scrisori în limba greacă din 1749 și 1750, adresate lui Rigo de către Nikolaos Souliotis din București, cu o poliță pentru 20 de galbeni, trimisă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]