KorAP: Find »[drukola/base=legat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...77 >

1,914 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

singurul de acolo care știa câte ceva despre această muncă. Mă așteptam să mă facă membrul unei echipe, dar ei mi-au încredințat mie, proaspăt alienat, fabrica. Nu-mi venea să cred. Acolo erau douăzeci de oameni care se ocupau de legatul cărților, douăzeci la imprimat. Era o operațiune la scară largă. Mașinile de acolo erau niște vechituri care au stat în depozite zeci de ani. Toți se plângeau de ele. Aparatele erau niște rable care de-abia se puteau folosi. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
zece oameni l-au demontat. După raidul poliției, lumea din Seiryu n-a mai fost în stare să muncească, așa că toți s-au întors la Tokio să distribuie fluturași. M-am dus în Satyam nr. 5, unde am ajutat cu legatul cărților și am desenat cărți de comedie sub supravegherea lui Michiko Muraoka. Era o parodie a poliției arestând oamenii din Aum pe acuzații irelevante. La vremea aceea Murai fusese condamnat la moarte. Sigur că am fost șocat când am auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555

popas. în frunte se afla Sebastianus. Audbert, pe un cal pag cenușiu și cu umerii acoperiți de o manta militară groasă, călărea alături de el. Mușca lacom dintr-o pâine mare, rotundă, pe care i-o dăduse un soldat, din ordinul legatului, și întorcea din când în când către acesta din urmă priviri pline - de la o vreme - de recunoștință și înțelegere. Nu făcuseră încă o sută de pași și Sebastianus se întoarse spre el. — Acum poți să vorbești liber. Să auzim marea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
dialog cu episcopul. îl salută pe acesta din urmă, însă el îi reținu brațul cu o mână nervoasă. Fixându-l cu ascuțimea privirii sale de culoarea cerului, îi spuse pe un ton neliniștit: — Ravena trebuie să ne vină în ajutor, Legatule; dacă burgunzii se vor preda lui Atila, viețile a mii de creștini vor fi în primejdie. Sebastianus îl asigură: — Nu te teme, Etius nu intenționează să vă abandoneze. O clipă mai târziu, Gundovek îl conducea chiar în locul din care vorbise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
și un stil; azvârli apoi caseta și se întoarse în goană la comandantul său. Sebastianus, încordat și întunecat la față, întinse degetul către tăbliță și îi porunci: — Scrie: „Către Eminentissimul etc. etc. Magister utriusque militiae Flavius Etius, de la Prefectul și Legatul Aulus Sebastianus“. Vitalius sprijinise tăblița pe coapsă, cu piciorul ridicat pe un trunchi bătrân și putred, și acum lucra sârguincios cu stilul pe tăbliță. îți scriu ca să-ți spun că aici situația e gravă. Augusta a fost predată gepizilor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

Pentru legiuni, e un zeu... Otho i-a convins pe soldați să aleagă un nou principe ca să-l înlăture pe șarpele de Nero. Galba îi datorează totul... Și să nu uităm că Otho îl ura pe Nero. — Și Caecina Alienus, legatul Legiunii Rapax, îl susținea pe Galba. Iar eu - adăugă ajutorul de bucătar cu superioritate - n-aș sta la masă cu Caecina nici dacă m-ar plăti... Ar fi în stare să-mi fure caligae pe sub masă. Știm cu toții că hoțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mâna ca pentru a face un jurământ. Tu ești omul căruia zeii îi vor încredința conducerea Imperiului. Nu doar conducerea provinciei ăsteia îndepărtate, ci a întregului Imperiu! — Dar... trebuie să luptăm cu Galba. Cine va fi alături de noi? Ordeonius Flaccus, legatul Germaniei Superior... Va fi de partea noastră, crede-mă. E bătrân, gutos ca și Galba și nu mai e în stare să mențină disciplina în rândurile soldaților lui, care vor să lupte. Nu mai vor să aibă drept legat un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
rândurile soldaților lui, care vor să lupte. Nu mai vor să aibă drept legat un bolnav care le dă ordine din lectică, fiindcă nu se poate ridica în picioare. Au nevoie de un om ca tine. Asta e și părerea legatului Caecina Alienus. — Caecina? Dar putem avea încredere în el? Mi se pare ciudat că se îmbracă precum barbarii și își ia peste tot nevasta, înveșmântată numai în mătăsuri și plină de bijuterii... — Este foarte iubit de soldații din Legiunea Rapax

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
nu-i tot... Avariția lui Galba a înfuriat populația obișnuită cu generozitatea lui Nero. Crede-mă, are puțini susținători. — Dar Africa? Nici legiunile din Africa nu vor fi de partea noastră - Vitellius se agită pe tricliniu. Adu-ți aminte că legatul legiunilor din Judaea e Vespasianus, idiotul ăla care adormea când Nero cânta din liră și-și recita poeziile. L-am cunoscut pe Vespasianus și știu că mă disprețuiește. Iar în Africa are multă putere. — Africa e departe. — Vespasianus are o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
refuzase să-și înnoiască jurământul față de împărat. Statuile care-l înfățișau pe Galba fuseseră distruse, iar patru centurioni care încercaseră să le apere fuseseră bătuți de soldați și aruncați în închisoare. Nici un legat, nici un comandant - și cu atât mai puțin legatul consular Ordeonius Flaccus, fricos și inert - nu încercase să-i potolească pe soldații răzvrătiți. Se lăsase seara, când o mare mulțime se strânse în fața reședinței lui Vitellius, care tocmai își terminase cina. Mulți intrară, cerând cu glas ridicat un alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
oamenii; optiones să pregătească toate carele și ce ți-am mai cerut. Antonius nu mai adăugă nimic. Se îndreptă spre cortul Pretoriului. Gărzile îi făcură loc să intre. Când Antonius trecu pragul, toți se întoarseră spre el. — Te așteptam, Antonius. Legatul Marcus Valerius Mucrus avea în comun cu împăratul Galba nu setea de putere, ci vârsta. Datorită vieții spartane din cadrul armatei, își păstrase vigoarea și prestanța. Doar în priviri i se citea o mare oboseală, acumulată în lungii ani de război

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cerut. — Trebuie să-ți cer să faci unele schimbări. Antonius își așeză mantaua pe umeri. Mergem la ieslea găinilor? — Nu, răspunse tare Antonius. Din Pretoriu ieșise și Rubellius Glaucus, iar Antonius văzuse cu coada ochiului că se apropiase de ei. — Legatul mi-a ordonat să merg spre miazănoapte. Vom merge spre miazănoapte, cu un singur manipul. Soarele palid se ivise deasupra câmpiei, când manipulul comandat de Antonius Primus se pregătea să iasă din castru prin Porta Decumana, unde se aflau locuințele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
viața continuară să lupte împreună. În clipa aceea, în cealaltă parte a luminișului, veni în zbor o rață singuratică. Valerius o văzu ridicându-se și străbătând singură cerul, îndreptându-se rapid spre miazăzi. 13 — Prin urmare, mi-ai încălcat ordinele. Legatul Marcus Valerius Mucrus făcu câțiva pași spre Antonius, care stătea nemișcat în mijlocul cortului Pretoriului. — Le-am încălcat, pater. Antonius își ținea capul plecat, într-o atitudine plină de respect, dar nu umilă. Am auzit că, după luptă, soldații ți-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Errius Sartorius a venit cu soldații să te ajute... Mi-au zis că păreai o fiară. Cei doi bărbați stăteau unul în fața celuilalt, privindu-se în ochi. Ochii lui Mucrus erau obosiți, ai lui Antonius străluceau. — Ești un om curajos - legatul îi făcu semn lui Antonius să se așeze în fața lui. Ai câștigat bătălia. Ai înfruntat singur douăzeci de quazi. — Nu am fost singur. Aș fi fost mort acum dacă bărbatul acela nu mi-ar fi sărit în ajutor. Îi datorez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mint, Valerius Mucrus. E un gladiator. A fugit de la Ludi de la Colonia Agrippinensium - îl privi pe legat drept în ochi. Vrea să se înroleze în Galbiana. Îți cer permisiunea să-l înrolez. Nu vreau să-l predau lui Vitellius. — Vitellius? - legatul făcu o strâmbătură de dispreț. Legea ne impune să-l judecăm, adăugă pe un ton prea puțin convins. — Garantez eu pentru el, ca și fratele meu Valerius, care a străbătut împreună cu omul ăsta multe mile, mai repede decât orice mesager

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
zis că e avid de putere și de bani, mai crud decât Tiberius, fără să fie însă inteligent ca acesta. — El, imperator? Vitellius a fost întotdeauna o nulitate. Cariera și-o datorează meritelor tatălui său, favorurilor împăraților... Cuprins de indignare, legatul izbi cu pumnul în masă. — A fost amantul lui Tiberius în tinerețe... La Roma i se spunea „sfincterul“, știai asta? Și apoi, cu Caligula și Claudius... Și cu Nero... Antonius ridică mâinile, încercând parcă să pună stavilă șuvoiului de cuvinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de nemulțumirea poporului. Împart bani soldaților și funcții adulatorilor lor. Iar soldații noștri, uitând jurământul făcut împăratului, se lasă târâți într-un război fratricid, înfometați de bani. Știu că războaiele și jafurile sunt mai profitabile decât pacea. — Valerius Mucrus... Dar legatul nu putea fi oprit. — Adu-ți aminte că, dacă cel aflat la putere e corupt, corupția se întinde ca lepra, ajungând să întineze conceptul de cinste și regulile civile - gâfâia, smulgându-și furios barba. Când cel aflat la conducere e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
a început o nouă epocă, și această epocă are o taină a ei. Taina ne-a fost dezvăluită: acum împăratul poate fi ales și de legiuni. Așa s-a întâmplat și în cazul lui Galba, adu-ți aminte. — Galba, suspină legatul. Galba nu se dovedește un împărat demn. De la Roma am primit vești sinistre... Poporul și Senatul îi cer un succesor. — Știu, exclamă Antonius încruntat. Galba l-ar vrea pe Piso, urmașul lui Crassus și al lui Pompeius, nobil așadar, tânăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de puterea zeului nostru. Antonius se îndreptă spre ușă, tăcut. — Antonius! Tribunul se opri, fără să se întoarcă. — Antonius, zise Mucrus. Orice s-ar întâmpla, tu ești succesorul meu. Nu știu cine va fi împăratul nostru, dar știu că tu vei deveni legatul Legiunii Galbiana. Tu vei comanda legiunea aceasta. — Așa ți-a zis? Valerius stătea lângă foc, în cortul lui Antonius. Când îl văzuse pe acesta intrând, pusese jos un libellus din care citea. — Valerius Mucrus ți-a spus că vei deveni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Galbiana aici, în Pannonia. Se gândește că-i vei fi dușman și intuiește că ești foarte periculos. Antonius tăcea și sorbea din vin, preocupat parcă de un gând care nu-i dădea pace. — Antonius - Valerius se întoarse spre fratele său. Legatul tău acceptă să-l înroleze pe Titus? — Da. Când a aflat că Vitellius a aranjat să fie ales împărat, împotriva lui Galba, și că Titus îi aparținea... Înrolarea unui gladiator e împotriva legii, dar Valerius Mucrus a acceptat - se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
zile și nopți ca să ajungă din Pannonia până în ținutul batavilor. Mersese multe mile, nu doar să-l vadă pe prietenul său Julius Civilis și să-i înmâneze cele două scrisori ascunse într-un buzunar interior al traistei. Una era din partea legatului Valerius, iar cealaltă, din partea lui Antonius. În dimineața plecării sale, pe când își lua rămas-bun de la fratele său și de la Titus, la castrul de pe malul Danubius-ului venise un mesager cu o veste ce zguduise întreaga tabără: împăratul Galba fusese ucis la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să plec din castrul lui Antonius din Pannonia, a venit un mesager de la Roma care a adus vestea morții lui Galba - arătă spre cele două scrisori pe care Julius le deschidea. După cum ai să vezi, una dintre ele este din partea legatului Valerius, iar cealaltă, din partea fratelui meu. Îți cer să te aliezi cu Otho, noul împărat, împotriva lui Vitellius. În colibă intră o femeie cu o torță în mână. Se apropie de Julius. — Acum. — Așteaptă, zise Valerius, privind-o rugător. — Noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
scoase din gură bucata de carne pe care o mesteca și o lăsă să cadă pe tavă, înmărmurit. — Aseară, medicul ne-a spus despre uciderea lui Galba, răspunse Hector. A aflat vestea în Pannonia, când un mesager le-a povestit legatului legiunii și tribunilor ce s-a întâmplat. Hangiul sorbea fiecare cuvânt. Hector povesti că, la calendele lui ianuarie, când Galba depunea din nou jurământul pentru consulat, în timpul sacrificiului adus zeilor coroana îi căzuse de pe cap, iar când era pe punctul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Flavius Valens și pe Caecina Alienus. O să trimit mesageri să-i avertizeze de cele întâmplate la Roma. O să le poruncesc să treacă peste Alpes și să intre în Italia. — Medicul i-a dat lui Julius Civilis două scrisori, una de la legatul Valerius Mucrus și una de la tribunul Antonius Primus, fratele medicului... În amândouă i se cere lui Julius să încheie o alianță împotriva ta cu legiunile din Pannonia, din Maesia și din toată Illiria. Te consideră un uzurpator. De partea lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
îi urăsc pe romani. Ei îl caută acum pe cel care mi-a spus că Hector era un trădător. Te vor găsi. Pleacă imediat, cât mai departe. Îl obligă pe Maktor să ia traista. — Du-te în Pannonia. Spune-i legatului Legiunii Galbiana și lui Antonius Primus că mă aliez cu ei împotriva lui Vitellius. Zi-le că, după ce a aflat despre moartea lui Galba, Vitellius nu pare dispus să renunțe la putere. Nu și-a oprit soldații. Flavius Valens și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]