500 matches
-
ziua dinainte, mă simțeam de parcă aș fi avut cea mai cruntă mahmureală din viața mea. Am intrat în apartamentul tăcut, am aprins lumina, apoi, încă o dată, am scos plicul din geantă și m-am uitat la fotografia băiețelului care era leit Aidan, dar nu era Aidan. În ajun, în timp ce stăteam pe treapta de la intrare și mă uitam la fotografia băiețelului cu șapca Red Sox, cicatricea de la sprânceană îl dăduse de gol. Aidan o avea din ziua în care s-a născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
el. Nu semăna prea mult cu Howie când s-a născut, dar nu semăna prea mult nici cu Aidan, așa că am hotărât să mă port ca și cum totul era în regulă. Dar când Jack a crescut puțin, a început să semene leit cu Aidan. Jur pe ce-am mai sfânt, era ca și cum, în fiecare zi, trăsăturile lui aduceau din ce în ce mai mult cu ale lui Aidan. Numai la asta mă gândeam și eram înnebunită de neliniște. Apoi mama a observat și m-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu legătură de pergament vechi, cu șireturi din piele. „M-a costat și ochii din cap, eu nu sunt un bibliofil, dar pe ăsta voiam să-l am. Este Mundus Subterraneus de Athanasius Kircher, prima ediție, 1665. Iată dragonul. E leit, nu vi se pare? Trăiește În craterele vulcanilor, zicea iezuitul acesta de treabă, care știa tot despre cunoscut, necunoscut și inexistent...“ „Dumneavoastră vă gândiți mereu la subterane“, am spus eu, amintindu-mi conversația noastră de la München și frazele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mantiile albe cu semnul scutului și al spadei ocupă coridoarele palatului, blochează intrările și se fac pavăză În jurul odăii În care se ține sfatul. Pe fereastra odăii se puteau vedea alți oșteni, răsăriți parcă de nicăieri, Închizând cu trupurile lor leite, În zale grele, de război, toate căile care duceau spre palatul domnesc. Porțile cetății se Închiseră și ele cu un huruit greu. La creneluri se iviră tunurile și falconetele. Apoi se făcu liniște. Atâți câți mai rămăseseră după plecarea căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
acelor munți nu se mai Întorsese. Firește, shogunul 1 nu putea accepta ideea că există o forță, fie ea spirituală sau militară, mai presus de cea a Împăratului. În ultimele două sute de ani, sătenii de la poalele munților văzuseră adeseori trupe leite, În zale, sub flamurile shogunului și ale celor mai puternici daimyo, mărșăluind spre Întunecatele Înălțimi. Se Întorseseră doar câțiva samurai, răniți și Înfricoșați, care refuzau să mai primească misiunea de a lichida clanurile Ninja. Unii nu povesteau nimic. Alții spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la semnat, au dispărut „pe teren”. De fapt toți s-au dus acasă, așa cum făceau în fiecare zi, mai ales iarna. Din Dacia roșie a președintelui de la Cooperație a coborât inginerul de la vie, fratele preotesei Frosica cea curioasă. Inginerul semăna leit cu sora sa, mai ales la curiozitate. Aveți mult de lucru? E cam pustiu pe aici prin primărie. Haideți cu noi la campingul de la șoseaua națională, să mâncăm o friptură. Invitația era cât se poate de tentantă și era venită
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
are în vedere binele popoarelor, ci esploatarea lor. Dar, dacă maghiarii au bunul de-a fi o naționalitate bine definită, ei pe de altă parte repetează sub coroana Sf. Ștefan acelaș joc pe care parlamentul austricesc îl esercitează dincoace de Leita. Maghiarii sunt întru atâta o putere alături cu parlamentul din Viena, întru cât în urma lor au un popor al lor propriu, pe când parlamentul din Viena n-are pe nimenea în alaiul său, căci e greu de a crede că deputatul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a făcut Mihai o socoată rapidă. Cred că sînteți nenea... domnul Toader Săteanu s-a precipitat Mihai, stînjenit de acel "nenea" spus cu vorba-i lată, de țăran moldovean -, băiatul lui moș Ion Săteanu. Domnișoara vă e fiică, desigur; seamănă leit cu Aglaia, fata Lenței, sora dumneavoastră... Bravo, Mihăiță, mînca-te-ar norocul! a rîs fericit bărbatul, luîndu-l pe după umeri. Ți-amintești cum te țineai după căruța mea și, pentru că nu te lăsam să te urci pe inimă, îmi strîngeai frîna la deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înghițitură bună din paharul cu coniac și continuă să mănînce tăcută, devenind senină, parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Dacă nu mi-ar fi spus Maria azi că nu-i a lui nea Toader, aș fi jurat că-i leit Aglaia și iar i-aș fi strigat: Săteanco, pătimașă ca tot neamul vostru... singurii care se băteau la horă cu alde Vlădeanu." De ce nu vrei să bei? Am și vin; chiar așa!, să-l aduc. Nu, te rog! Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
suflet: că știe de ce venea pe la ei, că, azi, Maria, în furia cu care a ieșit de la el, ajungînd acasă, i-a relatat totul. Cînd ți-am prezentat-o pe Doinița, ai măsurat-o scurt cu privirea și-ai exclamat: "Leit Aglaia!" Asta șoptește Săteanu, lăsîndu-se adînc în scaun m-a umplut de o fericire nebună. Am înțeles că atîția ani lîngă mine, de cînd era atîtica, a reușit să capete ceva din deprinderile mele, s-o facă să semene cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
va zice Doinița cînd va auzi că-s destituit pe motive de imoralitate?, la care, evident, or să se adauge și altele, chiar și vila... Aș vrea să fie studentă atunci, să nu fie aici, să audă șușoteli în urma ei. "Leit Aglaia." Aglaia... Avea un an, un an și ceva cînd am văzut-o ultima oară: mică, ochi mari, numai cu doi dinți în față, ca un iepuraș... Într-adevăr, tot timpul Maria s-a purtat anormal, incredibil, Mihai nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
numai cu doi dinți în față, ca un iepuraș... Într-adevăr, tot timpul Maria s-a purtat anormal, incredibil, Mihai nici n-a vrut să creadă, mai degrabă ar fi crezut că Doina nu-i a ei, da'-i seamănă... "Leit Aglaia." Ce vînt bate afară! Cred că sînt ceva pagube în oraș. Mîine trebuie să fiu odihnit; să nu uit să-i telefonez soacră-mi la Iași, să ia cursa rapidă de prînz, ori, poate, îi trimit o mașină, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
capul meu... Altfel aș fi văzut dacă s-ar ști că soția mea a fugit cu un altul, o mare iubire din tinerețe... Doina în nici un caz nu trebuie să afle; Mihai e sincer, n-am făcut rău povestindu-i. "Leit Aglaia." Și eu, cînd e furioasă, parcă o văd pe Lența, sor-mea, numai ei i se aprindeau ochii. "Neamul Sătenilor." Nu trebuia să-i dau palma aceea azi; chiar de-o să am cu Coca copii, nu va mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fi a ei... Un ochi din exterior vede esența. Are dreptate Mihai: parcă nici n-ar fi a ei. Întotdeauna a respins-o. Poate că, într-adevăr, nu-i a ei. Ce-ar fi să mă interesez? Da'-i seamănă. "Leit Aglaia." Mă doare capul, încep să amețesc." Nea Toadere, să nu răcești, bre, hai de la fereastră. Îmi place cum vorbești, Mihai, încearcă un surîs trist Săteanu, luîndu-l de după umeri parc-aș fi din nou acasă. Dacă mai fac petrecerea mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mi-am zis întotdeauna; eu sînt Diavolul acelor întîmplări, eu am semănat ispită și-am dat prilejul de păcat, dar ce rod superb am știut să culeg: Doinița!... E a mea! Toată e a mea! "Neam pătimaș de-al Sătenilor." "Leit Aglaia." Ducă-se cu noaptea putorile ca alde Coca, petreacă-și lîncezeala frigidă în pace alde nevastă-mea ce am de împărțit cu ea? (doar vila, e drept), pot s-o ignor la urma urmei -, eu am de dus mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mi-o descrisese Lou și-n plus, cam câte blonde suple și elegante (Derek nu se dezmințea În privința gusturilor) puteau oare locui Într-o singură casă, mai ales În condițiile În care erau Însoțite și de un puști? Copilul semăna leit cu Derek, dar avea tenul mult mai deschis la culoare. La Început, a fost cu spatele la mine, ocupată să Încuie poarta, dar când s-a Întors, am recunoscut-o imediat. Ea era femeia cu care Îl văzusem pe Derek În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
locul ăsta, acum, după ce Rachel fusese arestată. — Sper că te vei mai cumiți, spuse Lou. Fii băiat de treabă, Însoară-te cu drăguța aia de Janice și crește-ți copilul. Întotdeauna mi-a plăcut de ea, iar Devon Îți seamănă leit. La auzul numelui lui Devon, pe fața lui Derek se lăți un zâmbet. — Parcă eu nu știu! A prins deja toate trucurile. Da, mă mut la Jan. S-ar putea chiar să ne căsătorim. Lou aprobă cu o mișcare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
urmă să-l salveze? Nu era semnificativ faptul că filozoful se reîntorsese la Ennistone? Pentru ce se reîntorsese? Pe lume există diverse semne. El însuși își văzuse propriul dublu în Grădina Botanică. Poate că era numai o persoană care semăna leit cu el, dar și asta avea un tâlc. De două ori până acum își văzuse dublul, în stare de orice, plimbându-se și mișcându-se independent de el. Și odată, în timp ce discuta cu cineva în biroul lui, văzuse pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gaz. Observă uimit cât de mult crescuse Hattie. Nu o mai văzuse de aproape un an de zile. Își spuse: „Deci încă e în creștere?“. Se uită fix la ea pe sub sprâncenele-i stufoase și își spuse iar: „Dumnezeule, e leită Linda, seamănă din ce în ce mai mult cu Linda, cum e posibil?“. Cu părul ridicat în creștet, Hattie arăta mai înaltă și mai mare ca vârstă. Luați loc, îl pofti Hattie. Niciodată până atunci nu se simțise „stăpâna casei“ care primește un musafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din care am transcris mai jos un pasaj, spre deliciul maselor: „26 aprilie 1881 este ziua întâlnirii lor. Iată în ce termeni o abordează filosoful pe tânără: „Din ce stele căzut-am oare, astfel încât să ne întâlnim?“. Această frază e leit Nietzsche. Nu prea e o declarație spontană. E poezie... Sau afectare. Nietzsche avea tendința de a vorbi din cărți, și nu numai atunci când se găsea sub bolta unei capele. Lou a priceput pe dată că a prins peștele cel mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
pe Antonio nespus de irezistibil, În uniforma albastră de ofițer. Nici Olimpiei nu-i plăcuse. Dar din motive cu totul diferite de cele ale soțului. Știi cum era tatăl tău la douăzeci de ani? comentase ea. Frumos, fițos și irascibil. Leit Antonio al tău. Cum e tatăl tău la cincizeci de ani, o știi prea bine. Așa că, vezi ce faci. Emma făcuse după capul ei. Iar acum Olimpia Îi spunea că odată ce și-l luase pe frumosul Antonio, trebuia să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de lung, Încât Valentina, stânjenită, se prefăcu la Început că are treabă cu casca, Încercând s-o Închidă În portbagaj, iar apoi nu mai știu Încotro să se uite. Miria Îi spuse ceva În șoaptă, iar Axel Rose râse. Era leit solistul de la Guns’N’Roses, avea chiar și părul lung și blond și o bandană pe cap. Dar ăsta era renumitul Paolo, care avea casă la Campodimare. Coborâră În localul de la demisol. Prin gemulețele mici se vedeau picioarele trecătorilor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
altfel. Nu știu dacă pot să fac ceva cu ea, Îmi voi aduna notele, le pun lîngă celelalte și lîngă cele cîteva pagini pe care le am de la bătrînul lui, bunicul meu - care În ultimii lui ani de viață semăna leit cu Gordon Cooper, astronautul american, În ultimii lui ani de viață. Asta e! Nu iese mai mult. Atît vrea el să fie, iar eu nu am de ce să insist. Nu știu de ce mă așteptam să fie mai mult, mai spectaculos
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
obișnuitei curiozități feminine, trecu să vadă ce noutăți vestimentare mai apăruseră. Nu găsi nimic interesant. Dar tocmai pe cînd dădea să plece, Îl remarcă pe noul supraveghetor al raionului și se văzu nevoită să recunoască din prima clipă că avea leit nasul lui Marlon Brando. Doar că era cu mult mai tînăr. Ca să-l poată studia mai pe Îndelete, Naggie se prefăcu interesată de cîteva costume cu taior și fustă. Nu avea destui bani la ea, pentru a-și permite să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spate cu un moț. Purta un trening vechi Juicy Couture și o cârpă cu vomă Închegată atârnând pe umăr. În brațele ei stătea un Connor senin și adormit. Ruby se uită la el și la smocul lui de păr negru - leit Saul - cum Își sugea două degete În somn. Da, da, știu pare numai bun de pupat acum, sări Fi până să apuce Ruby să zică „bună“, dar nu te lăsa păcălită. Micuțul a urlat până n-a mai putut toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]