897 matches
-
FILIP, Vitalie (10.VIII.1930, Dușmani, j. Bălți), poet și prozator. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1955), lucrând apoi în redacția ziarului „Tânărul leninist” și a revistei „Scânteia leninistă” (din 1977). F. publică versuri din 1950. A editat la Chișinău volumele Versuri (1956) și Mii de tovarăși (1961). Prima sa carte de proză, Cioc-Prim, a apărut la Chișinău în 1959, urmată de Prietenii se întâlnesc la drum (1963) și
FILIP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286999_a_288328]
-
Fără acest echilibru între teorie și ideologia cotidiană, ideologiile pot deveni extrem de disfuncționale. Fără o ideologie cotidiană care să-i asigure susținerea, prin comportamente ale populației, a principiilor și valorilor, nici o teorie nu ajunge ideologie dominantă. Comunismul, în forma sa leninistă, a dispus de o teorie bine articulată și bine dezvoltată - și cu toate acestea, a trebuit impus prin forță brută atât în Rusia, cât și în țările intrate mai târziu în „lagărul socialist”. În schimb, după ce a ajuns să influențeze
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și tehnologice. În aceste societăți, politicul se adaptează la societate și are mai degrabă rolul pasiv de a reprezenta, la nivelul statului și prin intermediul acestuia, raporturile de forțe economice și sociale din societate. Invers, societățile postcomuniste în tranziție ilustrează modelul leninist de societate, care este transformată prin voința politică a „revoluționarilor” - deveniți în ideologia dominantă doar „reformiști” - și împotriva voinței populației sau a caracteristicilor dominante ale societății. Intelectualitatea românească - și nu numai - a reușit să construiască o ideologie dominantă care reunește
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
voința politică a „revoluționarilor” - deveniți în ideologia dominantă doar „reformiști” - și împotriva voinței populației sau a caracteristicilor dominante ale societății. Intelectualitatea românească - și nu numai - a reușit să construiască o ideologie dominantă care reunește ambele teze, cea marxistă și cea leninistă, fără să fie deranjată de contradicția esențială dintre ele. De aceea, capitalismul românesc este și bun și rău. Este bun pentru că, pe de o parte, este inevitabil, iar pe de altă parte, este întemeiat pe „natura umană”, prin afirmații precum
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
prin presiunile exercitate de stat asupra societății, chiar împotriva intereselor majorității populației - de aici provine ideologia „reformelor dureroase” și „nepopulare” -, inclusiv prin marginalizarea politică a unor categorii de populație (comuniștii și neocomuniștii, „nostalgicii” și „inadaptații”). În buna tradiție a modelului leninist, intelectualitatea din România nu există să considere că o mică elită „reformistă” și cu calități antreprenoriale este destinată și legitimată să acționeze politic și represiv împotriva unei populații care, precum culacii deportați în Siberia, are mentalitatea înapoiată de a-și
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
2. Politicul și savantul: academizarea și profesionalizarea elitelor 3. Sociologia elitelor În țările „socialismului real“ după 1989 4. Metode și terenuri Organizarea cărții PRIMA PARTE: FORMAREA INTELECTUALULUI DE PARTID Trei citate 1. Învățământul de partid În perspectiva istorică Originile școlii leniniste. O cronologie comună De la cultura proletara la universitatea de partid Agitprop Școală Kominternului și școlile antifasciste Școlile de partid după 1945 și difuzarea modelului sovietic Școlile partidelor comuniste bulgar și român Parteihochschule Karl Marx, « Universitatea noastră socialistă » 2. Recunoașterea academică
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
totalitarismelor nazist și stalinist (Ferro, 2000, p. 12; Studer, 2000, pp. 27-46; Laignel-Lavastine, 2001, pp. 341-364) a fost opusă o vreme teoriilor modernizării societăților de tip sovietic, care imaginau o posibilă convergență Între cele două sisteme politice concurente. Sintagma „regim leninist”, propusă de Kenneth Jowitt, definea caracterul monopolist și ilegitim al modului de guvernare a cadrelor partidelor comuniste și cel ofensiv și combatant al unei organizații care supraviețuise propriilor obiective revoluționare. Jowitt insistă asupra principiului continuității politice dintre cele două momente
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
organizații care supraviețuise propriilor obiective revoluționare. Jowitt insistă asupra principiului continuității politice dintre cele două momente istorice ale acestor regimuri, pe când ceilalți scoteau În evidență mai curând discontinuitățile și alternativele pierdute de mișcarea comunistă. Pentru Kenneth Jowitt, societatea și statul leninist post revoluționar fuzionaseră, fiind suprimat principiul diferențierii sociale și politice (cf. Jopke, 1995, pp. 3-5). Analizele lui G. Konrad și I. Szelenyi În Ungaria, ale lui Peter Christian Ludz În Germania, adoptând o perspectivă internă, abandonaseră sau limitaseră comparațiile dintre
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
atribuind un rol determinant contraelitei instituționalizate, a fost parțial infirmata de evenimentele din 1989. Această contraelită fusese neutralizata În perioada de „postmobilizare” (cum o numește Jowitt), caracterizată prin prioritatea obiectivelor modernizării. Scăderea capacității de mobilizare și de represiune a regimurilor leniniste le impunea să facă apel la noi modalități de legitimare, ceea ce a contribuit și la redefinirea statutului intelectualilor, precum și la profesionalizarea politicii sub influența intelectualilor și a activităților de tip academic. Mai importantă decât definirea „adevăratei naturi” a regimurilor de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
diminuare a inegalităților la unul de diferențiere, aflat la baza construcției noii clase dominante, dotată cu o dinamică proprie, este traducerea sociologică a problemei sociale și politice cu care se confruntă științele politice atunci când Își propun să definească „natură” regimurilor leniniste, „real” socialiste sau comuniste. Studiile empirice asupra membrilor comitetului central al ȘED au Înregistrat mai multe variabile - vârstă, reprezentare a femeilor, studii, profesii etc. -, dar au puține șanse să depășească rezultatele statisticilor elaborate chiar de serviciile de cadre, statistici care
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de la Anca Oroveanu, la Sofia din partea Lilianei Deyanova și Svetlei Koleva. Am discutat la Paris cu Jean-Pierre Faguer despre posibilitățile de construire a unui astfel de obiect sociologic, iar sugestiile sale mi-au fost foarte folositoare. Organizarea cărții Inventarea școlii leniniste ca loc de reuniune a intelectualilor partidului comunist și a muncitorilor autodidacți susceptibili să fie formați că militanți precede cu câțiva ani revoluția din 1917. Constituirea să În model internațional este legată În primul rând de organizarea Internaționalei a III
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
baza logistică a „școlilor antifasciste”: cursurile, organizate În lagăre, erau destinate prizonierilor de război, constituind o primă „pepiniera de cadre” pentru administrația țărilor eliberate și În același timp ocupate după 1945, alături de rețeaua propriu-zisă a partidelor comuniste naționale. Originile școlii leniniste. O cronologie comună Căutarea unui Început istoric unic și absolut al acestor școli se confruntă cu dilemele obișnuite ale istoriografiei „originilor”: partidele comuniste n-au făcut altceva decât să reia tradiții anterioare ale școlilor social-democrate, populare, pentru adulți ori școlilor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
unui Început istoric unic și absolut al acestor școli se confruntă cu dilemele obișnuite ale istoriografiei „originilor”: partidele comuniste n-au făcut altceva decât să reia tradiții anterioare ale școlilor social-democrate, populare, pentru adulți ori școlilor religioase. Impunerea unui model leninist constituie Însă momentul de ruptură În raport cu această tradiție heterogena. Schimbările succesive ale modului sau de organizare, permit identificarea a trei perioade distincte: a. Înainte de 1917, perioada preliminariilor istorice și a impunerii școlii leniniste În detrimentul principalilor concurenți, În special mișcarea organizată
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
adulți ori școlilor religioase. Impunerea unui model leninist constituie Însă momentul de ruptură În raport cu această tradiție heterogena. Schimbările succesive ale modului sau de organizare, permit identificarea a trei perioade distincte: a. Înainte de 1917, perioada preliminariilor istorice și a impunerii școlii leniniste În detrimentul principalilor concurenți, În special mișcarea organizată de Bogdanov. Cursurile, cu durata de numai câteva luni, constau În dezbateri și permiteau deprinderea diverselor tehnici de muncă politică, fiind În primul rând școli de exprimare scrisă pentru ziariștii de partid. b
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de partid. Le arăta profesorilor și studenților modul În care să-și Însușească leninismul, de a-l apară Împotriva oricărui atac și de a-l folosi În mod creator În țara noastră. Dădea indicații privind felul de a pătrunde spiritul leninist al politicii partidului nostru și de a-l difuza În mase. Își concepea misiunea atribuită de partid astfel: „Principala mea sarcina o văd În impunerea conștiinței că leninismul este marxismul timpului nostru, că istoria PCUS și a primului stat socialist
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
autorul Încercînd să negocieze vînzarea ei. În ce priveste publicațiile comemorative, citate În această lucrare, funcția lor de celebrare a trecutului constituia mai degrabă un obstacol pentru cunoașterea acestuia. Leszek Kolakowski este unul dintre cei care a arătat că interpretarea leninista a lui Marx, desi cea mai răspîndită, nu este nici cea mai conformă cu spiritul operei, nici cea mai favorabilă, jucînd un rol nefast În reînnoirea gîndirii marxiste (1978, cf. mai ales volumul al doilea, p. 485). Vezi albumele editate
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sovietică a Germaniei; KPD a continuat să existe numai În Germania de Vest pînă la interzicerea să În 1956. Începînd din 1968, există un partid comunist În RFG care poartă denumirea Deutschen Kommunistischen Partei (DKP). Pentru Începuturile istorice ale școlilor leniniste, vezi Jutta Scherer (1978, pp. 259-284; 1989, pp. 11-23) și Giannarita Mele (1989, pp. 41-70). Cf. titlului unei lucrări a lui Lunacearski. Merită să fie amintit aici că au existat mai multe demersuri de evadare din ideologia comunistă către o
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
filosofie morală - umanista, daca nu chiar spre religie. Parcursul lui Ernst Bloch, Leszek Kolakowski sau al lui Agnes Heller, fostă studentă a lui Lukăcs, autori, fiecare În felul său, al unei critici morale a marxismului, În particular a varianței sale leniniste, este cel mai bun exemplu. O „trădare a generoșilor” a avut loc În România În aceeași perioadă (În preajma lui 1900), cînd elită intelectuală a micului partid socialist a trecut În rîndurile partidului național-liberal pentru a-i Întări aripa stingă, cu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de lichidare a înrâuririlor educației burgheze din conștiința oamenilor” etc. Nici Darea de seamă a Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor la Conferința pe Țară a Scriitorilor (5375/1962) nu vorbește decât despre „dezvoltarea literaturii noastre noi, realist-socialiste”, despre „principiul leninist al îndrumării literaturii de către partid”. E lăudat faptul că proza „a realizat progrese în oglindirea vieții clasei muncitoare”, trecându-se în revistă „împlinirile” din celelalte genuri literare. Cel mai frecvent atacată este critica, acuzată de scăzuta ei combativitate, de faptul
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova. Un timp inginer chimist, apoi profesoară la o școală medie, se va dedica în cele din urmă scrisului. A debutat în revista bucureșteană „Flacăra” (1949), iar la Chișinău colaborează, cu proză, la „Scânteia leninistă”, „Nistru” ș.a. După ce publică la București povestirea Ilie își croiește viață nouă (1949), în 1956 îi apare la Chișinău cartea Se-ntâlnesc pământurile, urmată de câteva romane pe tema satului sau a evenimentelor din primii ani postbelici, precum și de drama
SALARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289443_a_290772]
-
ai săi, „înhăitați” cu o bandă legionară, unul dintre locatarii sanatoriului, Olariu (pe numele real, Toma Ghimbășan), e un om sfârșit. „Revoluționar de profesie”, dur, inflexibil, dezumanizat, uscat sufletește, onest în orizontul propriei înțelegeri, Lică Cozmin încarnează dogmatismul și fanatismul leninist. Devotat „revoluției” cu o fervoare mistică, el îi sacrifică totul, ca unui moloh fascinant și înspăimântător, fiind în stare să extermine pentru ea întreaga omenire. În percepția lui, intelectualii sunt niște încurcă-lume, țărănimea e o „pleavă” în calea revoluției. Așa-
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
de a voi să facă din literatură o unealtă în mâinile statului comunist-totalitar, scopul ultim fiind modelarea „conștiinței socialiste a omului nou”. Organul de presă al PCR a parcurs, din punct de vedere cultural, câteva etape relativ distincte: perioada proletcultismului leninist, predominant în anii de la sfârșitul deceniului al cincilea și continuat de realismul socialist până la mijlocul deceniului al șaptelea, apoi aceea a așa-numitului „dezgheț cultural” după 1965, cu o vagă prelungire până către sfârșitul anilor ’70, întrerupt însă de „tezele
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
prozator. A absolvit în 1964 Facultatea de Filologie la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți. Funcționează ca profesor de franceză, redactor la Teleradio-Moldova (1966-1976), redactor la Comitetul de Stat pentru Edituri, Poligrafie și Comerțul cu Cărți (1976-1978), corespondent la „Scânteia leninistă” (1978-1981), apoi la revista „Alunelul”, unde din 1997 e redactor-șef. T. debutează editorial cu cartea de povestiri pentru copii Casa puiului de soare (1973). A rămas fidel acestui tip de literatură și a mai scris cărțile Verde-căpitan și echipa
TUDOR-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290285_a_291614]
-
Profesor la Cetireni, din 1958 e redactor la „Cultura Moldovei”, apoi la „Nistru” (1965-1969), membru al colegiului și redactor la Studioul Moldova-film (1965-1971), redactor-șef la „Columna” (1993-1995). Colaborează cu articole pe teme didactice la „Moldova socialistă”, „Învățătorul Moldovei”, „Scânteia leninistă”. Debutează editorial în 1961 cu volumul de proză pentru copii Trișca și cu o culegere de publicistică, Răsărise un soare în vie. V. se va afirma însă ca scriitor cu nuvelele din Două mere țigance (1964) și cu romanul-parabolă Povestea
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
, Mircea (22.III.1942, Chișinău), prozator. Student la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1961-1966), Z. este după absolvire redactor la „Tinerimea Moldovei”, iar în 1968 trece la revista pentru tineret „Scânteia leninistă” (care își va schimba titlul în „Noi”), ca redactor literar și ulterior redactor-șef adjunct. Conduce, în calitate de redactor-șef, periodicul de ecologie „Artemis” (1995-2001). Primei cărți, Chemarea pitpalacului (1976), i se adaugă altele care se adresează în special copiilor: Puntea
ZLOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290744_a_292073]