480 matches
-
fii frumoasă și iubită și tot ce-am mai vrut eu să fiu. Acum am depășit asta. Vreau doar să fiu invizibilă. Cu vălurile mele, poate c-o să devin dansatoare din buric. Călugăriță și-o să lucrez într-o colonie de leproși unde nimeni nu-i întreg. O să fiu portar de hochei și-o să port mască. Parcurile alea mari de distracție doar angajează femei ca să poarte costume din alea cu personaje din desene animate, dat fiind că oamenii nu vor să riște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu-și iartă Învinșii. Te slăvesc, te preamăresc, ți se Închină, se târâie la picioarele tale - iar după ce cazi te uită, te anulează, te refuză. Telefonul nu mai sună. Numele nu-ți mai este pronunțat. Te evită ca pe un lepros. Singurătatea pe care Roma ți-o dăruiește când ești Înfrânt e grandioasă, ca și puterea cu care s-a grăbit să te Încoroneze. Și atunci nu vor mai fi nici dineuri, nici serbări, nici electori, nici prieteni, și poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gândesc să salveze pisoii și cățeii, dar cine se gândește la șoareci? Și șoarecilor le e foame și au și ei șoricei, de ce Îi urăște lumea pe șoareci? Șoarecii sunt urâți, iubire, și plini de boli. Și ce dacă? Și leproșii sunt urâți și plini de boli, dar maica Tereza Îi iubește. Cine Îți bagă În cap toate prostiile astea, Camilla? Cu siguranță surorile, fusese o greșeală să o trimită la școala aceea, surorile Îngrozesc fetițele, le Învață să-și renege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru mine. — O fi... aveți grijăă e bine că sînteți mai mulți. Mie mi-au făcut mizerii, bă, și sînt același leat cu ei. Tu de ce crezi că m-au mutat aici cu toți retardații ăștia? Ăsta e pavilionul cu leproși. — Aha, am văzut... ăsta dinăuntru...? — Tănase? Un handicapat... e din Brașov. PÎnă și brașovenii Își bat joc de el. — Pare lovit rău, zic eu. — Păi e. Tu fă-ți griji pentru tine. Bă... și Călin ăsta... o să aibă viață grea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pierde ocazia de a intervieva diplomați și scriitori străini: Louis Barthou, Paul Morand, Felix Gaiffe, de la Sorbona, dar și pe celebra Ana Sage, „femeia în roșu”. Celebritatea și-a consolidat-o prin impactul reportajelor sale senzaționale. Cu Cinci zile printre leproși (1928), reportaj-proces, comparabil cu Dragoste și lepră (1943) de Egon Ervin Kisch, el reușește „a descoperi America pentru autorități” (T. Arghezi), denunțând condițiile inumane, bine camuflate, din lazaretul de la Lărgeanca, în Deltă, până la evadarea bolnavilor cu „lepră vagabondă”. O capodoperă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
o Amazonia locală - sau haloul fantastic al dostoievskianului Igor Radomirski, ultimul „vrăjitor” de albine de la Isaccea. O figură a secolului al XX-lea, „însuși reporterul” (Geo Bogza), B.-F. rămâne egalul marilor jurnaliști ai lumii moderne. SCRIERI: Cinci zile printre leproși, pref. D-rul Ygrec, București, [1929]; Orașul măcelului, pref. A. L. Zissu, București, [1944]; ed. București, 1990; ed., pref. Z. Ornea, București, 1997; Hârca piratului. Peisaje dunărene, București, 1957; [Proză și versuri], ALR, 137-145; Reportajele mele. 1927-1938, îngr. și postfață Lisette
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
introd. Ion Pop, București, 1986, 150-151, 370; Ilarie Voronca, Act de prezență, îngr. și introd. Ion Pop, Cluj, 1972, 45; B. de P. [Tudor Arghezi], Un reportaj senzațional, „Bilete de papagal”, 1928, 162; Tudor Teodorescu Braniște, Fox, „Cinci zile printre leproși”, ADV, 1929, 13 888; Geo Bogza, Cu d. Brunea-Fox de vorbă despre reportaj, VRA, 1934, 342; L. [I. Ludo], „Orașul măcelului, „Răspântia”, 1945, 5; M. Sevastos, Prigoană hitleristă, „Torța”, 1945, 7; B. Elvin, F. Brunea-Fox, „Hârca piratului”, VR, 1958, 3
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
cel Mare se îngrijea de tot ceea ce era necesar pentru viața acestui așezământ de binefacere. Însă și mai impresionant este faptul ca Sfanțul Vasile nu s-a sfiit să aducă în casele de binefacere pe cei mai abandonați oameni, pe leproși, care din cauza bolii lor, erau ocoliți de toată lumea. Această instituție de caritate se subîmpărțea în diferite compartimente după nevoile celor în cauză și a celor care îi slujeau. Aici se află biserică și locuința mitropolitului. În apropiere se aflau camerele
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
1994) se reface, în cheie proprie, sinteza spirituală dintre Orient și Occident, prin poeme în care filosofia esoterică a Asiei este turnată în tiparele rugăciunii creștine: „! cum vom ierta: cu/ brațele-amândouă/ cu limbile-amândouă/ cu-amândouă (Yin-Yang)/ vom săruta Călăul/ și Leprosul,/ așa cum Regii de odinioară,/ Regi harismatici prin leprozerii!” I. este, de asemenea, un traducător de marcă în peisajul cultural contemporan, realizând, împreună cu Maria Ivănescu, versiunile în limba română ale unora dintre operele cele mai importante ale lui Mircea Eliade. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
constatări de natură politică, dar și reflecții cu iz filosofic. Componenta mai interesantă a scrierilor lui P. este, în cele din urmă, memorialistica. Cu o detașare ce se vrea deplină, cu asumarea francă a subiectivității, fostul înalt demnitar rememorează în Timpul lepros (1992), Am fost și cioplitor de himere și în Elefanții de porțelan (1997) fapte, evenimente, resuscită situații în care fusese implicat, portretizează personalități istorice de prim rang, românești și străine, construind astfel un foarte subiectiv tablou de epocă, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
de orbire și iluminare structurează, într-adevăr, legenda a cărei reprezentare amintește această măiestrie a sticlei prelucrate în foc‚ care vor fi pentru Flaubert punctul de plecare pentru rescrierea legendei. Legenda însăși apare ca o variațiune pe teme cunoscute: episodul leprosului în pat (fie că e Hristos sau reprezentantul său angelic) este o parte importantă a legendei Sfintei Elisabeta din Ungaria (secolul al XIII-lea), motivul pasajului pare inspirat din legenda lui Cristofor și cel al cerbului din legenda Sfântului Hubert
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sfârșit soarta soțului ei339, de către un hoț care, venind la ospiciu, vrea să fure presupuse comori (scenă care repetă uciderea părinților, cei doi soți fiind culcați în patul lor și omorâți dintr-o singură lovitură de spadă). Episodul milei față de lepros este împărtășit și de soți. "Mesel"-ul (leprosul) cere, de altfel, ca soția să-i încălzească trupul. Iulian ezită dar soția îl determină să accepte. Întorcându-se de la foc, pentru a se întinde lângă bolnav, ea descoperă că acesta a
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
venind la ospiciu, vrea să fure presupuse comori (scenă care repetă uciderea părinților, cei doi soți fiind culcați în patul lor și omorâți dintr-o singură lovitură de spadă). Episodul milei față de lepros este împărtășit și de soți. "Mesel"-ul (leprosul) cere, de altfel, ca soția să-i încălzească trupul. Iulian ezită dar soția îl determină să accepte. Întorcându-se de la foc, pentru a se întinde lângă bolnav, ea descoperă că acesta a dispărut în mod miraculos. Uneori această dispariție are
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
reușit să topească și să unească într-un miraculos email literar întreg aparatul de cavalerie cu cea mai simplă dintre poveștile pioase ale popoprului"349, regăsea, de exemplu, printre caracterele determinante ale unei povești populare urme ale Scufiței roșii când leprosul se dezbracă. El a recurs, într-adevăr la procedeele narative ale poveștii populare, cu istorisirea celor două povestiri fabuloase de vânătoare, nararea vitejiilor eroului războinic, repetiția predicțiilor, rolul cifrei trei, stilizarea a numeroase elemente, arhaismele, ritmul rapid al povestirii. Scriind
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fapt e o teamă naturală a speciei). El interpretează roșul asfințitului drept sânge ("Soarele, în fiecare seară, împroșca norii de sânge; și în fiecare noapte, în vis, parcidul său reîncepea"372*. În fine, Flaubert însuși sugerează că episodul final cu leprosul ar fi o formă extremă de halucinație datorată poverii amintirii: "Adeseori închidea ochii, încercând să-și regăsească în amintire tinerețea; vedea curtea unui castel, cu câini de vânătoare la scară, cu servitori în sala de arme, și sub un leagăn
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
suliță a soarelui"391* care luminează petele roșii care sunt semnul unui real pus tragic în evidență și expus privirii lui Iulian, sau "privirea stinsă care îl ardea ca focul" a tatălui mort sau "ochii mai aprinși ca jarul" ai leprosului. Scenele de vânătoare sunt foarte interesante în această privință. Într-o zi, "în mijlocul lacului se afla o vietate cum nu mai văzuse încă, un castor cu botul negru. Cu toată depărtarea, săgeata lui îl nimeri; și Iulian fu necăjit că
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înseamnă că distanța nu este un obstacol, că ea nu constituie o limită pentru puterea nelimitată de a ucide a lui Iulian (dar și că uciderea nu este o apropriere: el nu poate lua pielea animalului necunoscut spre deosebire de cea a leprosului care îi va invada și acoperi corpul). Puțin înaintea acestei secvențe, Iulian fără săgeată, într-o luptă corp la corp premonitorie, omoară un țap înfingându-i un pumnal în coaste. Al doilea țap cuprins de groază, sare în prăpastie: "Iulian, care
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe călători să se așeze în acel loc de ospitalitate pe care îl constiuie patul: "Îi culcă chiar ea în patul ei, apoi închise fereastra; iar ei adormiră"397*. Patul este prin excelență un loc de ospitalitate în două rânduri (leprosul "cu glas aproape stins" șoptește într-adevăr: " Dă-mi patul tău"), pat care se dovedește în ambele cazuri un spațiu erotic și mormânt. Or Iulian, din pricina unei supărătoare confuzii, este neospitalierul prin excelență de vreme ce își omoară oaspeții. Fără îndoială există
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prin această panglică a lui Moebius pe care o reprezintă paradoxul ospitalității, panglică a lui Moebius care răsucește limita identității și a alterității dezvăluindu-le fața unică. Imaginea finală de carte poștală reprezintă această conjuncție miraculoasă. Fără îndoială întâlnireaa cu leprosul reflectă pentru Iulian o dorință de regresiune, de reîntoarcere la un stadiu preoedipian. Scena de fuziune cu Hristos a putut fi interpretată ca o fantasmă de reîntoarcere la corpul matern 401. Este vorba, de fapt, de o fuziune cu corpul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și a privi) înseamnă a ucide. El aruncă cu pietre în animale pentru a le ucide, dar acțiunea sa e zadarnică (le arunca pietre, dar pietrele cădeau fără să le atingă)408* (trad. rom. cit., p. 79). În schimb, sosirea leprosului înlătură această fobie a contactului. Leprosul instaurează atingerea: luntrea alunecă și atinge malul unde omul aștepta. Luntrea prefigurează contactul prodigios. Și cel ale cărui brațe îl strângeau mereu și care "creștea, creștea" atinge "cu capul și picioarele cei doi pereți
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
El aruncă cu pietre în animale pentru a le ucide, dar acțiunea sa e zadarnică (le arunca pietre, dar pietrele cădeau fără să le atingă)408* (trad. rom. cit., p. 79). În schimb, sosirea leprosului înlătură această fobie a contactului. Leprosul instaurează atingerea: luntrea alunecă și atinge malul unde omul aștepta. Luntrea prefigurează contactul prodigios. Și cel ale cărui brațe îl strângeau mereu și care "creștea, creștea" atinge "cu capul și picioarele cei doi pereți ai colibei"409*. Această imagine este
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sânge. El se înăsprește pentru ca pielea să stabilească o barieră între el însuși și lume: "Vântul îi argăsi pielea. Mădularele i se învârtoșară de mult ce purtă zalele"412. Cu o armură seamănă și protecția epidermică pusă la încercare de lepros: "apoi gol cum îl făcuse maică-sa, se culcă din nou în pat, simțind alături de coapsa lui pielea Leprosului, mai rece decât a unui șarpe și mai aspră decât o răzătoare"413*. Și în această "gură în gură, piept pe
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Mădularele i se învârtoșară de mult ce purtă zalele"412. Cu o armură seamănă și protecția epidermică pusă la încercare de lepros: "apoi gol cum îl făcuse maică-sa, se culcă din nou în pat, simțind alături de coapsa lui pielea Leprosului, mai rece decât a unui șarpe și mai aspră decât o răzătoare"413*. Și în această "gură în gură, piept pe piept", piele pe piele învelișul va crăpa. Învelișul epidermic al lui Iulian este însemnat de pete. El este "căpriorul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
niște semne anume pe care Iulian le avea pe trup" pentru a dovedi că el este cu adevărat fiul lor414. "Nu e de mirare atunci că scrisul imprimat în carne își găsește apoteoza sau chiar epifania în figura dramatică a leprosului" scrie Shoshana Felman care adaugă cu o rară perspicacitate: "Pentru prima dată Iulian se iartă și se acceptă: el se iartă pentru pielea pătată sau tarată, se iartă pentru că este marcat de propria lui alteritate. El se acceptă ca un
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pentru pielea pătată sau tarată, se iartă pentru că este marcat de propria lui alteritate. El se acceptă ca un text maculat, totodată negru și alb, nevinovat și vinovat". Lepra lui Iulian (în tinerețe Falubert a evocat petele lăsate pe pielea leprosului) este obiectul unei recunoașteri, a unei fraternități în ultima scenă de ospitalitate. Putem, de asemenea, să vedem în traversarea simbolică a fluviului care înseamnă o traversare a ființei sale divizate, o traversare a scrisului cu acea "apă mai neagră ca
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]