176 matches
-
toate lipsurile serioase existente la nivelul sistemului medico-sanitar din România anului 1913, s-a reușit atunci să se înlăture primejdia unei distrugătoare epidemii de holeră. Pe întregul teritoriu s-au înregistrat 8 256 de îmbolnăviri, cu 4 526 de decese, letalitatea fiind de 54,8%. În mediul rural au fost 7 075 de bolnavi, din care 3 842 au murit, iar în cel urban 1 181 de bolnavi, din care 684 au murit. Remarcabil este succesul măsurilor antiepidemice luate în Capitală
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a fost distrusă de ocupanți), în populația autohtonă a României s-au semnalat 773 de îmbolnăviri de holeră (618 în mediul rural și 155 în cel urban), cu 291 de decese (210 în mediul rural și 81 în cel urban), letalitatea fiind de 38,8%581. La București s-au înregistrat, în 1916, numai trei cazuri de holeră, cu două decese. Două din îmbolnăviri au apărut în aceeași locuință de pe strada 13 Septembrie, iar una nu altundeva decât la Laboratorul de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
izolat în lunile august și septembrie, la 3 octombrie 1922 s-a decis suspendarea campaniei antiepidemice în București și județul Ilfov, apreciindu-se că epidemia fusese jugulată 589. Bilanțul acestei epidemii a fost: 13 îmbolnăviri, cu 6 decese, deci o letalitate de 46,1%. În Basarabia, primele două îmbolnăviri au fost semnalate la 19 iulie, în comuna Răscăieți, din județul Cetatea Albă. Au apărut apoi câteva cazuri în orașul și județul Tighina, precum și în județul Lăpușna. Bilanțul epidemiei din 1922 dintre
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
19 iulie, în comuna Răscăieți, din județul Cetatea Albă. Au apărut apoi câteva cazuri în orașul și județul Tighina, precum și în județul Lăpușna. Bilanțul epidemiei din 1922 dintre Prut și Nistru a fost: 12 îmbolnăviri, cu 6 decese, deci o letalitate de 50%. În cursul campaniei antiepidemice a fost vaccinată, cu ajutorul personalului sanitar-militar, întreaga populație de pe o fâșie de teren lată de zece kilometri de-a lungul malului drept al Nistrului, s-au luat măsuri de dezinfecție în taberele refugiaților din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
generale în unitățile contaminate. El descrie astfel, în memoriile sale, acest demers: În câteva săptămâni..., acele câteva spitale de epidemii care au putut fi la repezeală improvizate în nordul Ungariei au fost pline cu bolnavi de holeră gravă, cu o letalitate care întrecea 80%... Mi-am dat seama că, în această situație, numai vaccinarea urgentă a trupelor putea să fie salvatoare. Eu aveam cu mine 10 000 de doze de vaccin antiholeric. Nu știam atunci că această vaccinare a fost cu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
care s-a acționat ori de câte ori s-a depistat o infecție simptomatică sau asimptomatică, contaminarea ulterioară a fost de regulă stopată, iar cazurile de holeră declarate s-au tratat cu succes. În 1991 s-au înregistrat însă opt decese, corespunzător unei letalități de 2,9%, atunci când, pe plan mondial, letalitatea coborâse sub 1%. De notat că doctorul Nicolae Beldescu, șeful direcției de medicină preventivă din Ministerul Sănătății, aprecia că o parte din vina producerii a șapte din acele decese revenea personalului sanitar
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
o infecție simptomatică sau asimptomatică, contaminarea ulterioară a fost de regulă stopată, iar cazurile de holeră declarate s-au tratat cu succes. În 1991 s-au înregistrat însă opt decese, corespunzător unei letalități de 2,9%, atunci când, pe plan mondial, letalitatea coborâse sub 1%. De notat că doctorul Nicolae Beldescu, șeful direcției de medicină preventivă din Ministerul Sănătății, aprecia că o parte din vina producerii a șapte din acele decese revenea personalului sanitar din zona respectivă 602. În loc de concluzii O sinteză
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
92]. Diferențierea adenocarcinomului de alte condiții maligne pancreatice impune excluderea chist adenocarcinomului (curabil în 50% dintre cazuri) și a limfomului pancreatic, cu răspuns bun la chimioși radioterapie. EVOLUȚIA NATURALĂ Cancerul pancreatic este una dintre localizările cancerului cu cea mai înaltă letalitate. Rezecția rămâne principalul mijloc terapeutic, dar rata rezecabilității este scăzută. Aceste date se explică prin evoluția biologică particulară a adenocarcinomului pancreatic. Tumorile pancreatice considerate precoce din punct de vedere clinic, reprezintă de fapt leziuni biologic tardive. Cea mai mică tumoră
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
suicid este de trei ori mai mari decât la bărbați, însă numărul bărbaților care reușesc să se sinucidă este de patru ori mai mare decât al femeilor. Cauza dispărității în ceea ce privește numărul de tentative și cel de reușite este gradul de letalitate al metodelor folosite. Femeile încearcă în general să se sinucidă prin supradoze de medicamente, în timp ce bărbații folosesc arme de foc (60% dintre bărbați mor ca urmare a rănilor autoprovocate cu arme de foc), se spânzură și recurg la alte metode
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
III-a (ceftriaxonă/ceftazidimă) + carbapeneme: imipenem/meropenem; fluorochinolone + aminoglicozide: tobramicină + metronidazol. Peritonitele terțiare considerate ab initio cu scor Carmeli III au primit cefalosporine de generația a III-a/aztreonam/carbapeneme + metronidazol + amikacină. Eficiența utilizării protocoalelor terapeutice s-a reflectat în letalitatea mică, de 5,5% din cazuri. Autorul a avut posibilitatea în 36 de cazuri de peritonită secundară să determine procalcitonina, iar valorile crescute între 0,5 ng/ml - 10 ng/ ml i-au atras atenția asupra riscului evolutiv spre o
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
acești pacienți (18, 219). Tratarea hipovolemiei prin înlocuirea pierderilor reprezintă o componentă fundamentală în terapia bolnavului critic, nerezolvarea acesteia conducând la disfuncții organice ireversibile și deces. Resuscitarea cu fluide, precoce și susținut, va reduce incidența insuficienței renale și pulmonare, precum și letalitatea. În administrarea fluidelor la pacientul critic septic se discută două probleme: - cantitatea de lichide administrate; - compoziția fluidelor administrate. Pentru Boldt pare mai importantă administrarea fluidelor precoce și în cantitate optimă decât compoziția acestora (18). Studii experimentale par să indice că
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
mai mare a pacienților cu Scor Apache II = 6 (33,3%), iar 12,5% au prezentat cel mai mare scor Apache II = 11. X.3. ANALIZA DECESELOR Din cei 385 de bolnavi cu infecții intraabdominale au decedat 21, realizând o letalitate de 5,5%. letalitate prin peritonita acuta 5.5% 94.5% Analizând relația între mecanismul producerii infecției intraabdominale și decese, remarcăm că marea majoritate a deceselor (18 cazuri) s-a produs în grupa peritonitelor secundare și numai 3 cazuri din
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
cu Scor Apache II = 6 (33,3%), iar 12,5% au prezentat cel mai mare scor Apache II = 11. X.3. ANALIZA DECESELOR Din cei 385 de bolnavi cu infecții intraabdominale au decedat 21, realizând o letalitate de 5,5%. letalitate prin peritonita acuta 5.5% 94.5% Analizând relația între mecanismul producerii infecției intraabdominale și decese, remarcăm că marea majoritate a deceselor (18 cazuri) s-a produs în grupa peritonitelor secundare și numai 3 cazuri din rândul peritonitelor spontane. Din
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
94.5% Analizând relația între mecanismul producerii infecției intraabdominale și decese, remarcăm că marea majoritate a deceselor (18 cazuri) s-a produs în grupa peritonitelor secundare și numai 3 cazuri din rândul peritonitelor spontane. Din punct de vedere statistic, ponderea letalității în funcție de mecanismul de producere nu a prezentat diferențe semnificative (χ2=0,09; GL=1; p=0,767). Dintre peritonitele primare (spontane), numai cele dezvoltate la cirotici au avut evoluție nefavorabilă. Astfel, din 21 peritonite spontane apărute pe teren cirotic, toxic
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
invadant (1 caz), hemoragie digestivă superioară. De asemeni, cu cât adresabilitatea la medic este mai tardivă cu atât și salvarea vieții acestora este mai dificilă. Dacă prezentarea la internare în primele 6 ore de la apariția disconfortului abdominal a determinat o letalitate de 4,8%, aceasta crește evident după 13 ore până la 24 de ore la 57,1% din cazuri. Aplicând curba Kaplan-Meier se confirmă faptul că dacă adresabilitatea la medic are loc în primele 6 ore, probabilitatea de supraviețuire va fi
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
favorabilă. - Tratamentul patogenic s-a folosit pentru terapia bolnavilor cu șoc toxico-septic (16 cazuri), pentru insuficiența hepatică acută (2 cazuri), tulburări de ritm cardiac (4 cazuri), anemie. - Din 385 bolnavi cu infecție intraabdominală au decedat 21 de cazuri, determinând o letalitate de 5,5%. - Cele mai frecvente decese au fost determinate de șocul toxico-septic (12 cazuri), tulburări de ritm (5 cazuri), insuficiența hepatică acută (2 cazuri), hemoragie digestivă superioară (1 caz), neoplasm invadant (1 caz). - Șocul toxico-septic a complicat evoluția infecțiilor
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
gene care în trecutul evolutiv al speciei umane au fost funcționale pentru sinteza diferitelor hemoglobine, dar care, pe parcurs, acumulând numeroase mutații, funcția lor a fost compromisă, efectul lor nefavorabil pentru organism a fost considerabil, dar probabil nu au condiționat letalitate. În consecință, asemenea gene, devenite inutile sau chiar dăunătoare pentru organism, au fost supuse mecanismelor genetice de reglare a activității genice, homeostaziei - homeoreziei genetice care au asigurat supraviețuirea organismului prin păstrarea unor asemenea gene în genomul uman, dar numai după ce
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clasic W sau Steel, dar la aceștia se constată o severitate mai mare și un debut mai timpuriu ale condiției anormale. Pierderea GATA-2 are efecte cantitative, determinând reducerea marcantă a ratei eritropoiezei în sacul vitelin, ceea ce conduce la anemie și letalitate embrionară. Gena c-myb, omologul celular al oncogenei virale v-myb, este exprimată la cele mai înalte nivele în HSC. Prima celulă precursoare eritroidă ce poate fi recunoscută morfologic este proeritroblastul. În stadiul de proeritroblast funcționează mai multe gene, care condiționează diferențierea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
o manieră dominantă. Deși gena GATA-1 este exprimată în celule precursoare multipotențiale, înainte de angajarea acestora pe o singură linie, disruperea genei GATA-1 produce, relativ târziu, blocarea maturării atât în dezvoltarea eritroidă, cât și în cea megacariocitică. Embrionii mutanți GATA-1 suferă letalitate în stadiul de sac vitelin și apar incolori. Gena factorului eritroid K (EKLF) joacă un rol circumscris în eritropoieză, după stadiul de proeritroblast. EKLF recunoaște secvența CACC din succesiunea CCACACCCT, aflată în promotorul genei β-globinei la toate vertebratele, inclusiv la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
trebuie să fie prezentă atât la o femeie purtătoare (Xh+Xh), cât și la un bărbat hemofil (XhY) din cadrul unui cuplu, ceea ce se întâmplă mai rar. În al doilea rând, se pare că starea homozigotă a alelei recesive (XhXh) condiționează letalitatea timpurie a produsului de concepție, ceea ce conduce la avorturi spontane a unor embrioni sau fetuși. Aceasta ar putea fi interpretat ca un patent inteligent al naturii prin care se previne ca sarcina purtătoare a unui homozigot femel să fie finalizată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
medie a pacienților cu CHC la primul diagnostic a fost de 55-59 ani în China și de 63-65 ani în SUA și Europa [4]. Numărul de decese prin CHC pe an este aproape egal cu incidența, confirmând un indice de letalitate ridicat (0,93/1) [1-10]. Terenul pe care se dezvoltă CHC este mai adesea ciroza hepatică. Acest aspect a fost constatat la 90% dintre cazuri în statele vestice. În Asia și Africa procentul cazurilor de CHC pe ficat non-cirotic este
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
virusurilor hepatitice B și C diminuă, alți factori de risc, ca diabetul zaharat și obezitatea, ar putea să influențeze tendințele evolutive temporale ale CHC [27]. Supraviețuire Numărul de decese prin CHC este aproape egal cu incidența, confirmând un indice de letalitate ridicat (0,93/1) [1,2]. Supraviețuirea la 5 ani prin CHC a crescut în SUA de la 6% în 1975, la 16% în 2008 [13]. Pe plan global, supraviețuirea este, în cel mai bun caz, de 12% [17]. La pacienții
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
tratamentelor potențial curative a crescut de la 5- 10% în anii 1980-1990, la 30-40% în 1990-2010 și se estimează că ar putea crește la 40-60% în anii 2010-2020 [31,32]. Prognostic CHC este un cancer frecvent, grevat de un indice de letalitate ridicat. Diagnosticul tardiv și ciroza hepatică subiacentă fac posibilă numai aplicarea unor mijloace de tratament limitate, cu beneficiu clinic marginal, la 70% din cazuri [33]. Progresele din ultimii ani au condus la o mai bună supraveghere/screening pentru CHC, un
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
și gastric). La F, CHC a fost a 4-a neoplazie ca incidență și a 4-a cauza de mortalitate prin cancer digestiv (după cancerul colorectal, gastric și pancreatic) [45]. Raportul B/F a fost de 3/1. Indicele de letalitate fost de 1,19/1 la B și de 1,4/1 la F [45]. Datele pot sugera faptul că, în România, CHC a înregistrat, în perioada estimată, cifre ale incidenței și ale mortalității mai reduse decât media internațională [11
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
000 (1998), pentru 2003 estimările fiind de 863 decese la 100.000 locuitori, mortalitatea de cauză cerebro vasculară crescând de la 168.4 la 100.000 locuitori (1989) la 246.5 (1998) (creștere cu 46% în ultimii 10 ani). În 1998 letalitatea prin afecțiuni cardiovasculare a fost de 61.77% (cea mai frecventă cauză de deces în România) cu un raport bărbați : femei de 2.42 : 1 (pentru infarctul miocardic acut 4 : 1, pentru bolile cerebro-vasculare 2 : 1). ISCHEMIA CRITICA este relativ
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]