972 matches
-
Moldova, el a lăsat garnizoane poloneze în mai multe complexe fortificate: Cetatea Neamțului, Cetatea Sucevei, Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Secu și mănăstirea armenească. El și-a stabilit tabăra în jurul acestui așezământ religios. Acest eveniment este consemnat de cronicarul Ion Neculce în letopisețul său: "„În al șesălea anu a domniei lui Cantemir-vodă coborâtu-s-au craiul Sobețichii cu oștii grele iar în Țara Moldovei, fiind îndemnații și de munteni, de Brâncovanul, de pe cum era învățat ca să facă rău acestei țări, de să acolișiè
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
turistice din Republică Moldova. Cricova este supranumita și "orașul stropilor de soare". Cricova se poate numi oraș din mai multe considerente. Pe parcusul istoriei sale, Cricova a dovedit să fie un oraș perspectiv. Pentru prima dată a fost pomenit în letopisețele regale din 1692, reprezentând un sătuc cu 200 de familii. Printre primii gospodari ai acestor locuri au fost Vasile Vornic, Grigoaș Duga, Carpu Covrig, Petra și Toader, Lupul și Petru, aceștia având loturi mari de teren, chiaburi și membri executivi
Cricova () [Corola-website/Science/305088_a_306417]
-
i-au cerut lui Tomșa să plece de pe tron. Domnitorul i-a cumpărat cu bani pe slujitorii boierilor, iar în lupta de la intrarea în Iași, ""deasupra Fântânii lui Păcurarii"", oastea boierilor a fost înfrântă. După cum spune cronicarul Miron Costin în letopisețul său, slujitorii domnitorului ""în loc au prinsŭ pre Bărboi vornicul și apoi și pre feciorŭ-său. Deci pre Bărboiŭ cel bătrân îndată l-au înțepatŭ de laturea târgului, iară pre feciorul lui au trimis de l-au spândzuratŭ în poarta casei tătâne
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
care se reconstituie trecutul istoric național și se pune baza culturii naționale moderne. La noi, interesul pentru faptele de cultură populară, de literatură, se manifestă „de timpuriu“, încă din perioada cronicarilor, care le acordă un interes deosebit (Neculce își prefațează Letopisețul cu cele 42 de legende, în Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir găsim prezentate obiceiuri, credințe, superstiții). Rolul major a revenit, însă, pașoptiștilor, care văd în poezia populară o adevărată oglindă a sufletului popular. Dacă lui Alecsandri îi datorăm cea dintâi
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
cu hramul „Sfântul Nicolae”, în preajma curții domnești, înspre est. În zidul bisericii, în dreapta intrării, se află o placă cu următoarea pisanie în limba slavonă: În cronicile moldovenești există divergențe cu privire la anii construirii acestui lăcaș de cult. Grigore Ureche scrie în letopisețul său că biserica ar fi fost clădită de Ștefan după lupta cu turcii de la Cătlăbuga din 16 noiembrie 1485: "Mai apoi, într-același an, Ștefan vodă, daca au scos vrăjmașii săi din țară și daca au răcitu vrémea și caii
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
afla pe vârful unui deal care mărginea pe atunci orașul în partea de est. Aflată în apropierea vămii domnești, Biserica "Sf. Lazăr" a primit și denumirea de "Biserica de la Vamă". Ctitorirea acestei biserici este menționată de cronicarul Ion Neculce în letopisețul său: ""Așijderea s-au mai apucat de au mai făcut și altă beserică, de lemnu, și i-au pus hramul Sfetei Lazor, în ograda vămii, aproapi de curțilé tătâne-său, lui Ion Racoviță vornicul."" Există mai multe documente din secolul
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
a creat-o, în cinstea memoriei acestuia. Printre primele țări care au produs vin spumant au fost, în afară de Franța, Rusia și Germania, în secolul 19. Se pare că prima șampanie consumată în România a fost introdusă pe filiera rusă. Din letopisețul lui Ion Neculce aflam că prin anul 1710, când Rusia "a pornit război împotriva împărăției otomane". Cronicarul relatează: "Atunci, marele Petru Alexievici, impăratul Moscului, trecănd Prutul, au venit drept la tărgul Iașilor, impreună cu impărăteasa lui, anume Ecaterina. Dumitrașcu-Vodă, domnitorul
Vin spumant () [Corola-website/Science/309160_a_310489]
-
și, mai presus de orice, nealfabetizat. Sau, ca să fim drepți și totodată eufemistici, nu foarte. Pentru a avea acces la figurile luminoase - ori de-a dreptul eclatante - din proza lui Sadoveanu, nu avem nevoie de vreo bibliografie înțesată de documente, letopisețul lui Grigore Ureche sau anecdotele lui Neculce fiind cel mult facultative. Pe acești semizei ad-hoc îi știm oricum - aproape nativ - din povești, din cărți de popularizare, din rezumate rimate ale unor cronici, din baladele lui Bolintineanu. Miturile naționale instaurate de
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
Emil I. Emandi, Stela Cheptea, Paraschiva-Victoria Batariuc) consideră că acest lăcaș de cult a fost ctitorit de Ștefan cel Mare după victoria de la Codrul Cosminului din luptele cu polonezii din 1497, fiind invocată informația transmisă de cronicarul Grigore Ureche în letopisețul său: ""Iară Ștefan vodă, după izbândă cu noroc ce au fost făcut la acest războiu, s-au întorsu înapoi la scaunul său, la Suceava, cu mare pohfală și laudă, ca un biruitoriu și au ziditu bisérica pre numele sfântului mucenicu
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
dintre varegi și greci, care se afla sub controlul Novgorodului de peste o sută de ani. Bătălia a făcut parte din războiul medieval suedo-novgorodean. Despre această bătălie se știe doar din izvoarele istorice rusești. Principala sursă care atestă bătălia este Primul Letopiseț al Novgorodului din secolul al XIV-lea. Conform cronicii, la primirea veștii despre înaintarea flotei suedeze, tânărul cneaz de 20 de ani Alexandr Iaroslavici din Novgorod a plecat cu mica sa armată în întâmpinarea dușmanului, pentru a-l opri înainte
Bătălia de pe Neva () [Corola-website/Science/322972_a_324301]
-
foarte tânărului Birger Jarl, cu opt ani înainte de a fi numit jarl. S-a sugerat și că suspectele informații privind participarea norvegienilor, finlandezilor și tavastienilor la bătălie ar fi fost inventată în secolul al XIV-lea, când a fost scris Letopisețul Novgorodului, când Suedia controla deja Norvegia, Finlanda și Tavastia. Prima expediție militară cunoscută a suedezilor împotriva Novgorodului după evenimentele de pe Neva a avut loc în 1256, după căderea folkungilor, pacea cu Norvegia și cucerirea Finlandei. Dacă bătălia de pe Neva a
Bătălia de pe Neva () [Corola-website/Science/322972_a_324301]
-
iar din anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al aceleiași Țări de Jos. A murit în anul 1647 în satul Goești din ținutul Cârligăturii și a fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistrița din Moldova. "Letopisețul Țării Moldovei" (titlul original: ) a fost scris spre sfârșitul vieții; se crede că ar fi muncit la el între anii 1642-1647. Baza informativă a cronicii au constituit-o scrierile slavone de curte, cronica Poloniei a lui Joachim Bielski și o
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
anii 1642-1647. Baza informativă a cronicii au constituit-o scrierile slavone de curte, cronica Poloniei a lui Joachim Bielski și o cosmografie latină. Valoarea ei constă în integrarea faptelor istorice într-un sistem de gândire politică. Cronicarul motivează scrierea acestui letopiseț din simplul pretext "„ca sî nu se înece ... anii cei trecuți“" și să lase urmașilor amănunte despre cele ce au fost să se petreacă în anii de demult, dar și din grija ca aceștia să nu rămână "„asemenea fiarelor și
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
în anii de demult, dar și din grija ca aceștia să nu rămână "„asemenea fiarelor și dobitoacelor celor mute și fără minte“". E de accentuat importanța pe care o acordă cronicarul istoriei în trezirea și creșterea conștiinței naționale a poporului, "Letopisețul Țării Moldovei" constituind începutul istoriografiei în limba română. Versiunea originală a circulat într-un mediu foarte restrâns și s-a pierdut foarte de timpuriu, la baza tuturor copiilor ulterioare din a doua jumătate a sec. al XVII-lea și până
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
rîndul lor unele pasaje. Majoritatea interpolărilor au fost identificate, unele chiar de Miron Costin. Astăzi se păstrează 22 de copii manuscrise, conținînd integral sau parțial cronica lui Ureche. Prima publicare a textului s-a făcut în 1852, de către Mihail Kogălniceanu. Letopisețul prezintă istoria Moldovei de la al doilea descălecat (1359) pînă la à doua domnie à lui Aron-vodă. Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele și întâmplările cele mai importante, ținând foarte mult să fie nu un "„scriitoriu de cuvinte deșarte
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
-i subordonează faptele. Iliaș-vodă, fiul turcit al lui Petru Rareș, „pe dinafară să vedea pom înflorit, iar dinăuntru lac împuțit”. Ștefan cel Mare este impulsiv, dar viteaz. Portretul lui Ștefan cel Mare Lui Ștefan îi sunt dedicate cele mai multe pagini din letopiseț, într-un joc de lumini și umbre, căci cronicarul nu se sfiește să-l judece uneori (de exemplu îl consideră mai curând un războinic de dragul războiului decât un patriot). Celebru este finalul portretului, în care moartea voievodului este prezentată secvențial
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
nici dintre urmași «nu l-au ajuns» în vrednicie, când îl biruiau alții «nu pierdea nădejdea», căci știindu-se «căzut jos, să ridica» deasupra biruitorilor, turcii căutau prin toate mijloacele «să stropșească volnicia» tuturor, «zădărând» pe unii și pe alții.” "„«Letopisețul» lui Grigore Ureche este o «construcție epică de tip linear», evoluând pe axa timpului istoric. În aria culturii naționale scrise nu avem o tradiție modelatoare, dar el va institui un tipar narativ ce se va menține pe durata unui secol
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
povestitorului însă se recunosc, pe de o parte reminiscențe ale formației sale latine și ale lecturilor sale istorice, iar pe de altă parte se resimte optica populară, accentuat moralistă în interpretarea istoriei.” "„Ca și «Cazania», ca și «Psaltirea în versuri», «Letopisețul» a fost citit și copiat imediat după redactarea lui, interpolările, ca și continuarea lui de către Costin arătând că stârnise emulație. Ca să aibă acest succes, trebuia să răspundă unor așteptări. De aici tot acel amestec de noutate și de vechime, de
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
Ștefan cel Mare". Ținutul Covurluiului a fost menționat ulterior în acte domnești ale lui Ștefan cel Mare și urmașilor săi, precum și în lucrarea "Descriptio Moldaviae", scrisă în perioada 1714-1716 de cărturarul Dimitrie Cantemir. Potrivit "Cronicii moldo-polone", o versiune a vechiului Letopiseț de la 1566, Moldova avea în cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea un numar de 24 de ținuturi: Bârlad, Tecuci, Tigheci, Lăpușna, Vaslui, Orhei, Soroca, Hotin, Cernăuți, Suceava, Iași, Fălciu, Covurlui, Horincea, Putna, Adjud, Tutova, Trotuș, Bacău
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
de mare prestigiu, membru al Academiei Române, considera - într-una din lucrările sale - că eparhia ortodoxă cu centrul la Roman fusese constituită "... cu mult înainte de Alexandru cel Bun". Pe de altă parte nu putem ignora precizarea făcută de Grigore Ureche în Letopisețul țări Moldovei până la Aron Vodă, care precizează că Alexandru cel Bun ... mai făcut-a și al doilea episcop, după mitropolit, la sfânta mănăstire din oraș, în Roman, căruia ... i-au dat eparhie o parte din ținuturi pe sub munte în geos
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
nu s-a temut că i se va întâmpla vreo nenorocire, vreo persecuție, ci - precum însuși zice - și-a pus nădejdea în Dumnezeu, care din toate l-a scăpat"”. Lucrarea de căpetenie a lui Neculce - în afară de compilarea cronicilor anterioare - este Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat. Lucrarea cuprinde evenimentele din 1662 până la 1743, la care a fost mai totdeauna părtaș sau le-a cunoscut de aproape. Cel mai probabil, cronicarul și-a început
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat. Lucrarea cuprinde evenimentele din 1662 până la 1743, la care a fost mai totdeauna părtaș sau le-a cunoscut de aproape. Cel mai probabil, cronicarul și-a început lucrul la Letopiseț după anul 1732, când avea deja cca 60 de ani și a lucrat la Letopiseț până în anul 1744. În prefața lucrării, autorul relatează că până la Duca-Vodă el s-a condus de diferite izvoare aflate pe la alții, ""iar de la Duca-Vodă cel
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
1662 până la 1743, la care a fost mai totdeauna părtaș sau le-a cunoscut de aproape. Cel mai probabil, cronicarul și-a început lucrul la Letopiseț după anul 1732, când avea deja cca 60 de ani și a lucrat la Letopiseț până în anul 1744. În prefața lucrării, autorul relatează că până la Duca-Vodă el s-a condus de diferite izvoare aflate pe la alții, ""iar de la Duca-Vodă cel bătrân înainte până unde s-o vedea, la domnia lui Ion Vodă Mavrocordat, nici de
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
un izvor a nimănui, ce am scris singur dintru a mea știință, câte s-au tâmplat de au fost în viața mea. Nu mi-au trebuit istoric străin să cetesc și să scriu că au fost scrise în inima mea"". "Letopisețul" este precedat de câteva file ce poartă titlul: "O samă de cuvinte ce sîntu audzite din om în om, de oameni vechi și bătrâni și în letopiseții nu sînt scrise...". Aici se cuprind o serie de tradiții relative la diferiți
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
străin să cetesc și să scriu că au fost scrise în inima mea"". "Letopisețul" este precedat de câteva file ce poartă titlul: "O samă de cuvinte ce sîntu audzite din om în om, de oameni vechi și bătrâni și în letopiseții nu sînt scrise...". Aici se cuprind o serie de tradiții relative la diferiți domni și care ulterior au format subiectele legendelor și poemelor din literatura noastră modernă, precum: "Daniil Sihastru" de Bolintineanu, "Aprodul Purice" de Negruzzi, "Altarul mănăstirii Putna" de
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]