901 matches
-
acoperișul tău. Îngăduie-mi acuma, când ne întâlnim din nou, să vin să-ți sărut mâna. (vine la Pricină, îi sărută mâna) LIOARA: Stau, mă uit și ascult și nu pricep nimica. Oare să fie adevărat ce spui tu acolo? LIANA: Adevărat ca lumina, mamă. Cercetându-ne într-o zi tatăl nostru și întrebându-ne pe noi, cele trei surori, cât de mult îl iubim, una și-a asemuit dragostea cu mierea cea limpede de albine, alta cu șerbetul de zmeură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cât de mult îl iubim, una și-a asemuit dragostea cu mierea cea limpede de albine, alta cu șerbetul de zmeură, iară eu i-am spus că-l iubesc cum iubești sarea în bucate. PRICINĂ: Cu adevărat, așa a fost! LIANA: Tatăl meu, Pricină-Împărat, aici de față, s-a mâniat pentru asemenea vorbă, socotind că dragostea mea este de râs, aflându-se sarea în țara lui pe toate drumurile, și m-a alungat din casa noastră. Așa că acuma, la ospățul nunții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
înainte de toate, îl rog pe Măria Sa Pricină-Împărat să ne arate dacă cele spuse de nora noastră sunt adevărate. PRICINĂ: Adevărate, până la ultima vorbă! GÂND: Atuncea, iubite cuscru al nostru, te rugăm pe tine să fii judecător, ca tată drept al Lianei și ca unul care te-ai socotit ocărât prin bucatele aduse în fața ta. BOLOVAN: Hă, hă, dacă mă punea pe mine să fac judecata, îndată porunceam să-ți taie capul, frate Pricină! PRICINĂ: Mă aflu întru totul rușinat, și mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
curtea mea. Acuma se află și el aici, în odaia hotărâtă de cuscrul nostru pentru cei din cinul său. Apoi aceluia am să pun să-i taie capul îndată ce sfârșim masa, pentru că nu s-a priceput să-mi frângă cerbicia. LIANA: Ba să nu-l tai, tată, că-ți este cel mai credincios și mai cu priință dintre sfetnici. El singur a știut unde m-am oprit și-mi trimitea din când în când vești despre sănătatea Măriei Tale. PRICINĂ: Atuncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bucate omenești și-o ulcică de vin, nu mai am a cere nimănui nimica și mă împac cu toată lumea. (rumoare, veselie) LEHAMITE: Eu am spus de la început să-i deie să mănânce, și gata! Iaca ce dea vreme am prăpădit! LIANA: Tată, eu abia acum sunt cu adevărat liniștită, căci te văd alături de ceilalți pe care-i iubesc, soțul meu și Măriile Lor socrii mei. PRICINĂ: Atunci să-mi spui, fata mea cea mai mică, Liana, cum ne iubești tu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu abia acum sunt cu adevărat liniștită, căci te văd alături de ceilalți pe care-i iubesc, soțul meu și Măriile Lor socrii mei. PRICINĂ: Atunci să-mi spui, fata mea cea mai mică, Liana, cum ne iubești tu pe noi? LIANA: Cum să vă iubesc, tată? Cum iubești sarea în bucate! CORTINA SPECTACOL TOPÎRCEANU Balada amintirii Scenariu pe versuri ale poetului * Între Rai și Ilinca lui Dudău Versiune scenică după romanul Minunile Sfântului Sisoe și Epilog BALADA AMINTIRII Scenariu pe versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se urcă în primul autobuz venit în stație. Desigur, ei s-ar putea să fie mai mult de cinșpe. Însă nu îi poți socoti. O hoardă de aurolaci. Viermuiesc, nu stau locului, se agață de bare ca maimuțele antropoide de liane, se dau huța, se hârjonesc sub privirile (evident îngrozite) ale pasagerilor. Ale autohtonilor. Senzația e că autobuzul va fi deturnat. Mai ales că e foarte proaspăt în memorie episodul World Trade Center. La un moment dat, aurolacii migrează spre spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o amintire. Primii căzuți nu mai au nici șansa, și nici speranța de a mai vedea lumina bunăstării, ci doar Întunericul cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei, În plină agonie, agățându-se de câte o liană fragilă, căutând Înfrigurați rădăcinile adevărului. Dar adevărul este Împărțit Între cele două tabere de prădători neobosiți care supraveghează atent ecoul prăpastiei, având grijă să curețe, din când În când, orice ar germina și s-ar Înrădăcina mai mult decât ar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
liberă, regală, nestingherită, această sumbră priveliște așteaptă, parcă, căutători 106 Însetați de adevăr pentru care toate prăpăstiile pot avea partea lor luminoasă. Din când În când, ni se pare că suntem chemați din fundul prăpăstiei spre lumină. Agățându-ne de liane fragile, spinoase, răspundem chemării. Odată ajunși la suprafață, ni se cere doar un lucru minor, și anume, cu mâinile Încă sângerând, să mângâiem noul nume al prădătorului. Să fim noi alegătorii?! Ce eroare!? (interviu cu scriitoarea Valentina Becart (Bișog ) Născută
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să trăiască în alb-negru și erau convinși că nu le lipsea nimic. Tu însă preferai un spațiu închis, ascuns, interzis. Acum nu mai ieșeai deloc. Nimeni nu ar fi fost în stare să treacă de plopii de la intrare și de lianele crescute după ușă. Când treceai toate se dădeau la o parte, tu le răspundeai cu un zâmbet, dar zâmbetul îți îngheța pe față la o bătaie de dincolo de ușă. Prin deschizătura îngustă se zărea silueta vecinei. Tu i-ai spus
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
îi șiroia pe frunte, pe obraji, pe umeri și pe picioare. Deschise ochii și văzu cum în jurul său vegetația creștea până în tavan. Jungla verde se modela după formele mobilei din cameră. Trunchiurile copacilor, moi ca de plastilină, erau înfășurate în liane groase ce se împleteau între ele ca plasele de păianjen. În vis ai tot felul de senzații și Emil se sperie că o să fie înghițit de arbuștii de lângă pat. Voia să facă să înceteze ploaia, însă picăturile continuau să cadă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu ochii întredeschiși. Se lăsa întunericul și căldura plăcută din trupul său îl cufundă molcom într-o stare în care tot ce se petrecea în jur se vedea ca prin fum sau ca prin ceața ce se ridică dimineața dintre lianele căzute la pământ și care acum îi îngreunează mersul. Taie-le cu cuțitul. În spatele lui nu mai era nici un perete al dormitorului, nici noptiera, nici măcar televizorul, doar Daniel, care își făcea drum cu lama groasă a cuțitului, lăsând în urmă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Taie-le cu cuțitul. În spatele lui nu mai era nici un perete al dormitorului, nici noptiera, nici măcar televizorul, doar Daniel, care își făcea drum cu lama groasă a cuțitului, lăsând în urmă o adevărată cărare. Emil îl ascultă. Picioarele lui călcau lianele tăiate ca și cum ar fi plutit peste ape. Amândoi înaintau greu, dar încercau să nu-și julească mâinile și picioarele. Ploaia continua să cadă și să înmoaie pământul, care se făcea tot mai cleios și se întindea pe pantalonii și bocancii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și gambele de la izbiturile cu arbuștii din calea sa. În timp ce alerga, pata murdară se mărea vizibil. Emoția îi bătea în piept și nu mai întoarse capul. În spatele său, șuvoaie de ploaie se prelingeau pe trupul lui Emil rămas locului printre lianele netăiate. În timp ce apa îi aluneca pe piele, frunzele căzute prindeau rădăcini în bocancii lui, lianele i se cățărau pe picioare, învăluindu-l ca într-o pelerină. Peste el vegetația sclipea în întuneric. Îi era greu să-și țină ochii deschiși
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vizibil. Emoția îi bătea în piept și nu mai întoarse capul. În spatele său, șuvoaie de ploaie se prelingeau pe trupul lui Emil rămas locului printre lianele netăiate. În timp ce apa îi aluneca pe piele, frunzele căzute prindeau rădăcini în bocancii lui, lianele i se cățărau pe picioare, învăluindu-l ca într-o pelerină. Peste el vegetația sclipea în întuneric. Îi era greu să-și țină ochii deschiși, căldura din interior era mai puternică decât el. De sus cădeau coloane subțiri din picături
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
medicamente, ceaiul aburind și patul cu așternutul transpirat. Alma probabil că e în bucătărie și o să vină să-i schimbe cearșaful și apoi o să-l țină de mână strâns toată noaptea. Dar când deschise ochii se trezi în ploaie printre lianele ce se cățărau pe pantalonii săi. Păsările îi atingeau fața cu vârful penelor din aripi. Primul pas a fost mai greu, crengile se întindeau după el, iar bocancii îi alunecau prin nămol, încetinindu-l. Nu-și aminti cum își croise
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
În sânge a unei manifestații sau fiorul inconfundabil al puciului. Erau semne clare că pacea, acest reumatism poliarticular al lumii, se Întindea și asupra zonelor tradiționale de conflict, urmată de alaiul strălucitor al bunurilor de larg consum. Tăiam cu maceta liane În jungla ecuatorială și, În câteva secunde, mă trezeam În sufrageria unui războinic Masai, care urmărea Animal Planet pe-o plasmă cât peretele. O eroare de numai câțiva metri a GPS-ului m-a făcut să nimeresc odată nu În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fine, chiar cu o toponimie riguroasă a locului (de felul: Valea Argeșului, Valea Ialomiței, Parva, Băiuț și așa mai departe), să nu pomenească vreodată despre crucea săpată în lemn. De fapt, sunt chiar sigur. Și asta nu pentru că hățișurile cu liane sau vegetația luxuriantă i-ar fi tăinuit existența ca pe a unui zeu bătrân, uitat de curiozitatea păgână a exploratorilor, nici pentru că importanța ei în rostul și mersul tainic al lumii ar semăna izbitor cu soarta unei legume (hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aceștia vin să admire această minunată pădure. Și au destule lucruri de admirat! Stejari falnici, frasini uriași, ici-colo câțiva plopi ca niște coloane fără de sfârșit, fagi, carpeni, toți par o armată strașnică ce se prezintă mereu la datorie. Pe copaci, liane lungi și încâlcite, flori de diferite culori, ca și cum ploaia ghidușă le-ar fi vopsit de pe o paletă vrăjită. Dar primăvara! O, primăvara aici sunt adevărate comori. Printre frunzele încă rămase pe jos, de sub rădăcinile ramificate ale unor arbori, răsar cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de femeie. Totuși, pictorul din el întrezărise la nymphette. Femeia-copil cu sîni deja formați și botic senzual. Într-o acuarelă, razele soarelui îmi înfășurau, ca niște șerpi subțiri și prietenoși, talia îngustă. În alta, un șarpe (sau o prelungire de liană) luneca tandru spre genunchiul julit. Apa, lipită de obraz, avea culoare hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata întinsă pe iarbă (albastră?) și ridicată de iarba-iarbastră crescînd spre cer eram eu. Rusalin îmi vindecase frica. Erau multe reptile (ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
contur de șotron, iar când în poveste nu mai este loc, iluzia sapă galerii în inimă, precum caria în scândura sicriului. Petru se lua la rost în fața icoanei, Dumnezeu motiva absențe. Mitul că exiști leagă strâns, precum o pădure de liane. Tot ce este anonim în jurul tău devine comun și inevitabil personal. Apoi, ca o dependență hibridă, devii prizonierul propriei inutilități, pentru că tot ce-ți aparține al nimănui este. Exiști ca într-o întregire de dragul conturului. Ultimul formă definitivă sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inconștiența lui Petru întregea firul de nisip și Doamne! cât loc mai rămânea pe de lături! Când era mic, dormea la mijloc: mâna lui tătuța îi cuprindea inima, mămuța un brâu de pământ cald în jurul mijlocului; dragostea lor ca o liană înălțată spre cer. Spațiul, dimensiuni suprapuse ermetic; singurătatea leagă mai ceva decât cuiele. Acoperișul bisericii, capac de sicriu. "Lăsați-mi mâinile slobode după ce mor! a poruncit Macedon. Să vadă lumea cât de sărac este omul ce pleacă!" Prin cupolă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prevenire HIV încă din 1992, însă din 2000 desfășurăm un program destinat prevenirii riscului de infectare cu HIV în rândul persoanelor care practică prostituția. Însă am văzut că există discriminări și abuzuri și aveam sentimentul că nu reușim", a spus Liana Velica. Femeile care practică prostituția "se tem să depună plângere". De ce se tem? Tocmai pentru că sunt abuzate chiar de autorități. Potrivit studiului celor două organizații 32% dintre prostituatele, aflate în programul de prevenire, au rămas fără prezervative după ce le-au
Prostituatele abuzate de proxeneți și poliție își cer drepturile pe 17 decembrie by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80534_a_81859]
-
prin romane/ Cu trubaduri ce intră pe 'nserate/ În tainice castele fermecate/ Și se 'ndrăgesc cu blonde castelane:// Se-aud bătăi, la poartă, de ciocane/ Și-un paj discret, cu pletele buclate,/ Dezleagă lanțul punții ridicate,/ Cu roze 'mpodobite și liane." (Nostalgii medievale). Aceeași lume blîndă, tărăgănîndu-și iubirile și disperările, murind încet, în formă de statuie. În ciuda inegalităților de temă, o singură lumină, de miere lichidă, umple acest volum plăcut, la urma urmei, cu gentilețile lui provinciale, în lumea tuturor asprelor
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
de sânge, al cărei tratament era însă neglijat. Evitarea unei coagulări spontane a sângelui, dar și a hemoragiei este asigurată la persoanele sănătoase de un echilibru între unele proteine din sânge, implicate în acest proces. Defectul genetic întâlnit în cazul Lianei Dumitrescu o expunea unui risc permanent de tromboză. Tromboza este o afecțiune prin care se formează un cheag de sânge pe o venă profundă. Afectează în principal venele mari. Cheagul poate bloca fluxul sangvin, cauzând edem (umflare) și durere. În
Intervenţia de la Elias a prelungit viaţa Lianei cu 7 zile. Salvarea era, de la început, imposibilă () [Corola-journal/Journalistic/49178_a_50503]