196 matches
-
de Creație Botoșani, 1979) și Ultimul vorbitor de umbră (Editura Opera Magna, Iași, 2009) nu fac excepție de la această necesitate ludică prin care se dă relief unei sensibilități lirice în esență (și uneori, și în aparență) retro. Pastelurile, sonetele și libațiile incluse în ele se nutresc în modul cel mai evident dintr-o predispoziție apăsat melancolică, ușor bucolică, prin care se valorizează tocmai tradiția poetică de cea mai bună calitate. Atât imaginarul poetic, cât și formula prozodică par a ilustra o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ieșeam tot mai greu", își amintește posesorul unui Album "cu umbre presate" din Liniștea vânatului) și pastelurile pe fundalul cărora se întrezăresc zone sibilinice, în care melancoliile tulburi capătă luciri întunecat expresioniste, iar frustrările diurne ulcerează violent. Iată, spre exemplu, Libațiile dulci-amărui incluse în Ultimul vorbitor de umbră, care includ pasaje de o delicatețe și o receptivitate emoțională prea puțin discreditate de camuflajul (auto)ironic, în fond terapeutic: " Se lasă ceața în pahare,/ timpul beat mort mai vrea un rând,/ un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este împărțit între cei prezenți și băut pe fondul unor cîntece vesele. O parte din prețiosul lichid este uneori folosit pentru prepararea azimei; alteori, o altă parte este păstrată de participanții la sacrificiu pentru a fi folosit în niște monstruoase libații familiale. Prin modul tradițional de desfășurare, acesta e, de fapt, pînă în cele mai mici amănunte, un adevărat ospăț al vampirilor, la care abatele Desportes pare a-și invita cititorul. Absorbția periodică a sîngelui omenesc nu pare a ține de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
feudală și să devină ființe independente. Proprietatea ar fi, deci, o sursă de independență? Asta contrazicea tot ce spusesem pînă atunci în Grupul celor Zece. J.B. Nu trebuie să uităm că, în Simpozionul socratic, discursurile despre libertate erau însoțite de libații și că stăpînii erau serviți de sclavii aflați la dispoziția lor. Unii își imaginau că vor obține libertatea ieșind din sistemul proprietății, în vreme ce era tocmai dimpotrivă. Cea dintîi proprietate ești tu însuți. B.C. Cum reacționați la discursurile des-pre desproprietărire? J.B.
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și Sadoveanu, umorul inocenței, în care se evoacă într-o limbă plină de mireasma moldoveniei și a scripturilor fericirile oamenilor simpli sunt cele mai merituoase. În Timotheiu mucenicul este fermecător stilul biblic prin care preotul și ascultătorul său își îndreptățesc libațiile. Bucata memorabilă a lui Pătrășcanu e Înzăpădiți, analiză a euforiei ebrietății, înrudită cu aceea din schița Călătorului îi șade bine cu drumul a lui Brătescu-Voinești. Todiriță Naum și Iorgu Chirilovici s-au înzăpezit la Pașcani tocmai de revelion. Șeful de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
copleșitoare. Neocolind nici ignifugele noastre cutii de chibrituri. Acum? 6 iunie Era o trăncăneală... nevinovată, cum altfel? la masa noastră veniseră și alții, necunoscuți nouă pînă atunci, dar deveniți repede companioni simpatici, în fond, era o cozerie obișnuită, la o libație obișnuită (indicative întreținute de noi leneș prețios neologistic, tocmai pentru a ne menține într-un alexandrinism ironic), să nu forțăm, să nu supărăm pe nimeni, să lăsăm lucrurile așa cum sînt, doar să le survolăm un pic, la joasă altitudine, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de speranță, cînd omul credea că "tratamentul" fusese bine ales femeia punea brusc o întrebare aberantă, năucitoare pentru celelalte minți, normalele. Zilnic, la ora asta a dimineții, îl văd, pe fereastra atelierului, pe fostul eminent profesor, șarmantul conviv al briantelor libații, începîndu-și acum, de la poarta grea, de fier, marșul diurn al aprovizionării. Din bărbatul brun-chipeș de-al'dat' ce-a mai rămas? O firavă mașinărie pe două picioare, ca de patinator fricos, nasul rasat, de boier moldovean, lavaliera, ... sacoșa. Treaba asta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o viață, la bară, pe sub ochi (prin urechi) mii și mii de nume; cum le-ar fi putut, de ce le-ar fi memorat! Era... tratamentul lui întru igienizarea creierului. Numai că, atunci cînd se afla cu noi, la masă, după libații prelungite, începea să ne apeleze și pe noi greșit, lui N. îi spunea D., lui G. îi spunea M., și tot așa. Nici vorbă, intenționat. Era un haz teribil. False "acte ratate". Poetul B., un îndrituit mare orgolios, a preluat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
împătimiții saltimbanci ai artei reușeau să prelungească, oarecum clandestin și oricum în date sumare, boema interbelică. Cea care mersese mînă în mînă cu marea creație. Făcînd celebre cafenele și restaurante. Dacă, în anii '60, la Restaurantul Casei Scriitorilor din Calea Victoriei libațiile prelungite nu sfîrșeau chiar în încăierări, la o Podgoria înfruntările dure țineau de obișnuit. Se răspîndea fulgerător noutatea că X (celebru) i-a dat un cap în nas lui Y (celebru). Și Iașii cunoșteau fenomenul. Pe-atunci, Casa Universitarilor era
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sînt avizi, de ce nu? de bizarerii ce să-i mai scoată din marasmul zilnic. Trebuie să constat revenind la vecinul meu că omul nu practică gluma nici la paharul de vorbă, la care atît de sistematic ține, încrîncenarea de la masa libației transferîndu-se, cu aceeași hachiță, dincoace, în artă, unde, măcar ideal, confruntării i-ar sta bine în lumină azurie, de eden terestru. Dacă n-ar exista convingerea că pictura sa e una de indubitabilă calitate, atunci agresivitatea cu care, periodic, îmi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
autograf, de la anglistul Steve americanizat, "Dear Avedanei" -, ultima domniei sale carte, Acolada atlantică, declanșatu-s-au brusc în spiritu-mi insolat infinite conexiuni viață-literatură-artă, favorizate de anii noștri de randevuuri mai mult sau mai puțin întîmplătoare: insolite partide ("internaționale") de ping-pong, subțiri libații dialogice în pivnițe secrete, replici schimbate, acid, în aburite vernisaje, întîrzieri pe sucite retroversii. Un capitol din superior-delectabilul său periplu american punctează ca doct interludiu soluțiile narative ale anilor optzeci, cu lungă bătaie în devenirea prozei moderne. Ei bine, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cu lacrimi mari de ghiocei/ Pămîntul primăverii plînge. Poetul (care venea dinspre anturajul aristocrat al Vieții Românești) se deda, ocazional, conjuncturii funeste, în timp ce congeneri de-ai lui tragica elită românească burdușeau pușcăriile dejiste. Țară tristă. Dacă lacrimile invocate de poetul libațiilor noastre le presupunea și pe cele ale bășcăliosului pișpirică din sinistra mea redacție de început, atunci totul e-n regulă. Bimba, măi! 11 octombrie Pictorul cu papion la braț cu desculții lumii? Ce glumă! Dau, în atelier, peste frumoasa revistă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Yhwh”), în timp ce preoții erau responsabili în restul anului (cf. și 2Rg 16,15). Printre celelalte acțiuni de cult care fac parte din atribuțiile cultuale obișnuite ale preoților din timpuri străvechi putem aminti tămâierea (Lev 24,7; 1Sam 2,28), oferirea libațiilor (Os 9,4) și ofranda pâinilor (Lev 24,7). Legislația biblică conferă preotului și îndatorirea de a suna din șofar (Lev 25,9), de a deosebi ceea ce este pur de impur (Ez 22,26), de a binecuvânta poporul în numele lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
prânz comunitar. Oasele erau puse pe altar reconstituind forma animalului sacrificat. Apoi, erau arse pe focul sacru, fiind astfel oferite divinităților. Coarnele erau păstrate cu grijă, ca dovadă a sacrificiului. Pielea era vândută, iar banii rămâneau la dispoziția sanctuarului. Diferite libații cu vin Înlocuiau ofranda de sânge. Apoi, odată cu terminarea festinului, focul era lăsat să se stingă și participanții se Întorceau la viața de zi cu zi (W. Burkert, 1983, p. 7). Sistemul sacrificiului pune În mișcare mai multe elemente. În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
civilizației: a) pierderea egalității cu zeii și „decăderea” În condiția umană, marcată de suferințe (boli, moarte) și eforturi (nevoia de a se hrăni În permanență); b) instituirea eternității zeilor - prin alegerea „hranei” eterice formate din fumul oaselor arse și parfumurile libațiilor, zeii nu mai depind de hrana materială, hărăzită putreziciunii și degradării; c) definirea modelului canonic al sacrificiului. Următoarele secvențe mitologice dezvoltă interpretarea decăderii umanității: Dar Zeus, În mânia lui, nu-și oprește aici răzbunarea. Înainte chiar de a crea din
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu-i preocupa decât pe bărbați, întrucât femeile libere erau excluse de la simpozion. Erau admise doar servitoarele, curtezanele (hetairele), muzicantele și dansatoarele. Odată înlăturate micile mese individuale pe care se servea masa propriu-zisă, simpozionul începea oficial. Stăpânul casei făcea o libație cu puțin vin pe care-l consacra zeilor și mai ales lui Dionisos. Ritualul consta în a bea o înghițitură mică de vin și a vărsa câteva picături invocând numele lui Dionisos, "eliberatorul". Acest "vin pierdut", care l-a inspirat
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
a fost utilizată mai ales de către masoneria operativă a Evului Mediu pentru a fi transmisă francmasoneriei moderne (numită speculativă). Francmasoneria a integrat mai ales tradiția păgână a saluturilor (toasturilor) ritalului agapei. Din secolul al XVIII-lea, în amintirea celor șapte libații folosite în antichitate, existau șapte toasturi de obligație: Primul toast, care îl înlocuia pe cel care odinioară era dedicat Soarelui, era oferit suveranului. Al doilea, care odată era dedicat Lunii, era oferit puterii reglatoare a ordinului masonic. Al treilea, odinioară
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
printre zeii Olimpului. Poate din acest motiv Homer nu-l amintește în Iliada și Odiseea. 35 H. Jeanmaire, Dionysos, histoire du culte de Bacchus, Payot, Paris, 1978, p. 38. 36 Cultul morților, conjugat cu degustarea vinului nou și cu diversele libații tradiționale, a dus uneori la compararea sărbătorii Sfântului Vincent (prăznuit în Franța în data de 22 ianuarie) cu sărbătoarea Antesteriilor. 37 Epocă în istoria umanității cuprinsă între preistorie și primele documente scrise. 38 D. Fernandez, Mère Méditerranée, Grasset, Paris, 1965
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
zece părți; primului preot al ritualului, șase părți; supraveghetorului „gărzii”, o parte și jumătate; celui care se ocupă de ritual, patru părți; scribului templului, o parte și jumătate; preotului wt, două părți; oficiantului (?), două părți; celui care se ocupă de libații, două părți; preotului care se ocupă de cultul regal, două părți. Alături de personalul care ține strict de templu se mai adaugă un paznic, care are o parte, patru portari, doi portari de noapte și un muncitor În templu, fiecare cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și realistă a relațiilor om-zeu, În care interesele zeilor apar strâns legate de cele ale hitiților Înșiși: Ce lucru ați făcut voi, zeilor? Ați lăsat șsă intreț molima și țara lui ¾atti a murit și nimeni nu vă mai pregătește libații de pâine și vin! (KUB XXIV 3 + II 3’-6’) Ascultarea cererii, obiect al rugăciunii, este favorizată de introducerea acesteia În ritualurile de ofrande și invocări ale divinității: ...zeu al furtunii din Nerikxe "Nerik", vino din cer, din pământ; zeu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu populația, dar și să strângă tributurile datorate statului de unele cetăți și sate. Ritualul festiv prevedea de obicei ceremonii atât Înăuntru, cât și În afara templelor divinităților sărbătorite. Momentele principale ale sărbătorilor erau ofrandele de pâine și băutură pentru zei, libațiile În locurile sacre din templu (altar, tron, vatră, fereastră, Încuietoare), jertfirea animalelor (de cele mai multe ori oi, uneori boi), banchetul ritual, la care participau oficianții, diferite ceremonii de purificare. Ritul central este cel indicat de expresia „regele șsau reginaț bea stând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
jertfirea animalelor (de cele mai multe ori oi, uneori boi), banchetul ritual, la care participau oficianții, diferite ceremonii de purificare. Ritul central este cel indicat de expresia „regele șsau reginaț bea stând În picioare șsau josț divinitatea XY”, a cărei interpretare ca libație este discutabilă (FrantzSzabó, 1987). Diferitele ceremonii sunt Însoțite și ritmate adesea de instrumente muzicale, de cântece corale, de evoluții ale dansatorilor și de acțiuni mimate, legate de mituri, ale căror protagoniste sunt divinitățile sărbătorite, având scopul de a atrage bunăvoința
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cade beat, are viziuni halucinante, infernale; textul se Încheie cu o rețetă pentru ameliorarea efectelor excesului de vin. Există numeroase indicii care ne arată că aceste ceremonii aveau o legătură strânsă cu cei morți, probabil invitați la banchet și la libații pentru Întărirea solidarității Între sfera celor morți și lumea celor vii. Tradiției mesopotamiane, preluată cu unele inovații creatoare, i se datorează textele despre prezicere de felurite tipuri, de la cele bazate pe examinarea organelor (ficat, plămâni) la previziunile referitoare la nașteri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În plus, cunoaștem importanța vinului În cult și mai ales venerația față de cei morți, pentru care se construiau edificii funerare În formă de casă, temple sau turnuri Înalte, precum și morminte subterane și În cinstea cărora se pregăteau mâncăruri sacre și libații. În sfârșit, sacrificiul includea anumite ofrande, sângeroase sau nu: preoții sunt recognoscibili În iconografie prin gluga și Îmbrăcămintea lor caracteristică; nu ne este Însă posibil să desprindem și alte elemente de interes cultual. 4. STATELE NAȚIONALE: AMONIȚI, MOABIȚI, EDOMIȚI, FILISTENITC
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de ultimele descoperiri arheologice care pot fi legate de cult. Astfel, s-a subliniat În mod deosebit că diverse unelte și obiecte filistene pentru uzul cultual Își găsesc corespondent În aria Mării Egee. Să ne amintim, printre altele, de kernoi pentru libații, cu forme tipice și decorațiuni vegetale și animale care țin de motivul fertilității, de rhyata cu cap de leu și figurinele care par să reprezinte divinități. La Ashdod, săpăturile au scos la iveală existența unui loc de cult dedicat unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]