363 matches
-
lui x, atunci societatea va prefera pe y lui x. Înainte de a enunța teorema, două definiții cu care voi lucra pe întreg parcursul lucrării. [t.2.2.1*]: Teorema Gibbard. Nu există nicio funcție de decizie socială (SDF) care satisface condiția libert arianismului minimal, când numărul indivizilor este mai mare decât 1, și domeniul este nerestricționat. Demonstrație [t.2.2.1*]. Presupunem existența a doi indivizi, i, j, și a patru stări alternative (mutual exclusive) ale lumii, și descompunem fiecare alternativă în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
decisiv pe acea problemă, și pentru care intensitatea ordinală este mai mare decât cea pentru perechea pe care el este decisiv. Înlăturând aceste preferințe, Breyer demonstrează că există o funcție de preferință socială aciclică ce îndeplinește condiția Pareto slabă și condiția libert arianismului minimal atunci când avem doar doi indivizi<footnote Această restricție este echivalentă celei propuse de Blau în (1975), singura diferență fiind aceea că Breyer (1977) restricționează domeniul universal, în vreme ce Blau restricționează condiția libertariană. Categoria preferințelor intruzive a lui Blau (1975
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
acea persoană (i.e. decisivitate pe toate perechile de x variante ), dar acea voce este limitată - alternativa preferată de acea persoană este preferabilă social doar dacă aceasta este necondițională.” [Gibbard, 1974, p. 394]. În ciuda acestui rezultat (i.e. faptul că înlătură inconsistența libert arianismului cu domeniul nerestricționat), libertarianismul necondițional este incompatibil cu domeniul nerestricționat și condiția Pareto slabă. Acest lucru nu necesită demonstrația pe care Gibbard o oferă (a se vedea secțiunea formală a acestui capitol). Să observăm că preferințele, în cazul paradoxului
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
b) să le transforme pe celelalte în așa fel încât să fie consistente cu cele din decisivitățile libertariene. Această soluție rezolvă paradoxul pentru toate cazurile discutate în secțiunea anterioară și recurge la ierarhizarea etică pe care am considerat-o specifică libert arianismului: vocea puternică, dar locală, a drepturilor individuale este mai puternică decât vocea slabă, dar generală, a drepturilor cetățenești. 6.2. Criterii pentru admisibilitatea soluțiilor paradoxului Sen În cele ce urmează voi a) defini două tipuri de proprietăți pe care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
acțiuni umane, care este considerată inviolabilă și care tratează toate externalitățile create de acțiunile incluse în ea ca irelevante. Aceasta este condiția de fidelitate ideologică. Atâta vreme cât dorim să formalizăm o condiție libertariană, trebuie să recurgem la o ierarhizare etică în favoarea libert arianismului. Orice soluție pentru teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian trebuie să opereze această ierarhizare etică. 6.2.3. Analiza soluțiilor paradoxului Sen pe baza proprietăților (esr) și (fid) Voi lua fiecare soluție în parte și voi discuta modul
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
paretian. Altfel spus, atunci când apare inconsistența lui Sen, soluția anulează drepturile indivizilor, ceea ce încalcă proprietatea fidelității ideologice. Spre deosebire de soluția prin preferințe minmax, soluțiile prin preferințe libertariene minimal-raționale și preferințe disjunct-monotone îndeplinesc condiția de fidelitate ideologică, deoarece realizează ierarhizarea etică proprie libert arianismului (condiția libertariană este considerată mai importantă decât cea paretiană). Dintre soluțiile prezentate, câteva îndeplinesc toate criteriile pentru a satisface condiția eficacității pentru societăți reale, în afara consistenței condiției libertariene utilizate. Acestea sunt: soluțiile Fine (1975), Farrell (1976), Breyer și Gigliotti
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
d.6.1.1.3*]: Domeniul universal în formă empatică tare, amendată ( etaU ) permite doar profilurile sociale în care n-i indivizi sunt empatici în formă tare. [t.6.1.1.1*]: Există o funcție de decizie socială care îndeplinește condiția libert arianismului minimal, condiția Pareto slabă și condiția domeniului restricționat la preferințe empatice în formă tare amendată. Demonstrație [t.6.1.1.1*]. Presupunem n-2 și n=2. În acest caz, niciun individ nu este empatic și rămânem cu paradoxul
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Întemeiate pe fizică, pe baza celor ce susțineau, n-aveau decât vorbe de dispreț pentru credințele În divinație. Atunci iată ce a făcut. A trimis la oracol pentru a spiona, ca și cum ar fi fost vorba de un dușman, pe un libert ce ducea cu sine o tăbliță pecetluită unde era scrisă Întrebarea adresată oracolului și pe care nimeni altul În afară de guvernator nu o cunoștea. (E) Trimisul, după datină, petrecu o noapte În Sanctuar, unde adormi. A doua zi dimineața a povestit
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lui îl condamnă să joace, sisific, zaruri într-un cornet fără fund. Pedeapsa supremă este însă alta: în finalul narațiunii lui Seneca, antieroul Claudius se transformă (lucru nepermis pentru un așa cezar, dar și pentru mentalitatea romană!) în slujitorul unui libert, locuitor al Infernului, atestând atitudinea răzbunătoare a autorului opului față de un regim politic considerat nedrept. Răsturnarea spațială Cer/ Infern închipuită de Seneca are o natură surprinzătoare, dacă e să ne gândim la atât de neta bipartiție morală pe care eroii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
venali" slujitori ai regimurilor politice. Apoi, spre zona burlescului situațional și caracterologic, întrucât coborârea din Olimp în Infern a lui Claudius echivalează, în plan simbolic, cu pedepsirea lui prin detronarea din condiția de împărat în cea de sclav al unui libert și chiar a grotescului evidențiat printr-un limbaj obscen. Eugen Cizek amintea, de altfel, că "burlescul senecan se nutrește din substanța bogată a umorului autentic italic, a râsului gros, non-conformist până la scatologie și obscen al indigenilor peninsulei."156 Seneca și-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
după o regulă internă a rigorii parodice. La Petronius, toate numele au o semnificație aparte, ele nu mai reprezintă doar o emblemă sonoră, ci implică și caracterizarea ca semn al coerenței personajului. Accentul pus, ulterior, pe criticarea anumitor moravuri ale liberților îmbogățiți peste noapte este justificat chiar de desemnarea prin nume a lui Trimalchio, descifrată de același Eugen Cizek: "Tri (triplu) reprezintă un prefix burlesc, aproape plautin; malchio a fost interpretat în diferite moduri. O glosă îl echivalează cu prost sau
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu știu nimic"), procedeu cu ajutorul căruia se construia, la vechii greci, imaginea "neștiinței înțelepte". Petronius sfidează parodic modelul, punându-și personajul într-o postură autolaudativă care nu face altceva decât să-l dezavantajeze. Trimalchio își trâmbițează în permanență condiția de libert, intrând în detalii pe care nu le vom mai aminti, într-un crescendo ce frizează, pe alocuri, absurdul. E suficient, pentru a ne face o opinie în această privință, să cităm episodul fulminant al testamentului care parodiază melodramaticele epitafuri, frecvente
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Bani, cu toptanul"). Romanul lui Petronius se apropie, prin caracterizări de acest gen, de anumite legende carnavalești care începuseră să circule în jurul figurii lui Socrate și a prozaicei Xantippa: odinioară erou, nebunul înțelept de astă dată retrogradat la statutul de libert și denumit Trimalchio, se acoperă în scrierea lui Petronius de un comic pluristratificat. Comicul de nume e secondat de cel de situație; nu lipsește nici comicul de limbaj: calambururile lui Trimalchio stârnesc hazul dar tocmai pentru că nu sunt reușite, găselnițe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui Trimalchio stârnesc hazul dar tocmai pentru că nu sunt reușite, găselnițe personale, ci se datorează crasei ignoranțe care îi imprimă un statut de bufon, de măscărici. De aceea proverbe precum "Vinul stăpânului este recunoștința paharnicului" sunt nelipsite în afirmarea superiorității libertului față de sclavii lui. Dar măscăriciul este și principiul guvernator al întregului univers care se mișcă în jurul lui. Petronius nu este străin nici de parodierea întregii metode de ajungere la adevăr, de parodierea maieuticii socratice. Istorisirile sau dialogurile participanților nu au
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
misiunea în acest oraș. Deși numele centurionului ar putea să ne dea iluzia apartenenței sale la ginta romană Cornelia, funcția sa modestă de centurion ne dă un motiv în plus să-l considerăm fiul vreunuia dintre cei 10.000 de liberți degrevați de Lucius Cornelius Sylla (138-78 a.Chr.). Reîntorcându-se la Roma, centurionul Cornelius a săvârșit multe convertiri; din Scrisoarea către Romani (54 p.Chr.) aflăm că erau numeroși creștinii în capitala Imperiului, lucru confirmat de Scrisoarea către Filipeni (60
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aflăm că erau numeroși creștinii în capitala Imperiului, lucru confirmat de Scrisoarea către Filipeni (60 p.Chr.) unde ni se spune că exista un nucleu de convertiți chiar și la curtea lui Nero. Printre acești convertiți unii erau: a) sclavi, liberți, funcționari civili, militari și poate vreun personaj important, precum nobila matroană Pomponia Graecina care, acuzată de superstiții noi și vătămătoare, puțin mai târziu după uciderea rudeniei sale Iulia datorită intrigilor Mesalinei, s-a retras pentru o viață privată ducându-și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mult mai înainte de sosirea lui Paul la Roma și că Priscila ar fi aparținut acestei familii prin naștere sau ca libertă?. Exprimarea lui Holzner nu împiedică posibilitatea ca centurionul să fi aparținut ginții Cornelia, motivând că numai un aristocrat sau libert roman ar fi putut avea o influență decisivă asupra celorlalți care, la rândul lor, îmbrățișând o religie străină, întrerupeau tradițiile strămoșești ale familiilor lor legate atât de mult de viața și istoria păgânismului. În această situație putem observa două lucruri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de aderare ori de simpatizare a religiei mozaice: Cornelius era un exemplu dintre atâția cucernici, despre care ne grăiesc Faptele Apostolilor, 10; b) exercitarea unei influențe sociale precise nu pretindea neapărat aristocrația centurionului nostru, deoarece știm că la Roma mulți liberți deveniseră puternici și se bucurau de un mare prestigiu. Deși a fost libert și centurion, Cornelius se bucura și de un anumit prestigiu social elogiat chiar de Faptele Apostolilor, 10, care ne informează asupra multor sale fapte de milostenie. Adjectivul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
atâția cucernici, despre care ne grăiesc Faptele Apostolilor, 10; b) exercitarea unei influențe sociale precise nu pretindea neapărat aristocrația centurionului nostru, deoarece știm că la Roma mulți liberți deveniseră puternici și se bucurau de un mare prestigiu. Deși a fost libert și centurion, Cornelius se bucura și de un anumit prestigiu social elogiat chiar de Faptele Apostolilor, 10, care ne informează asupra multor sale fapte de milostenie. Adjectivul multe nu trebuie înțeles doar cantitativ, ci și calitativ: pomenile numeroase și abundente
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu făcea parte din I Legio Italica creată în 56 p.Chr. de împăratul Nero; era una dintre cohortele de cetățeni romani voluntari, de la începutul primului secol, când Caesar Augustus a adunat din Germania și Iliria mai multe cohorte de liberți, pe care le-a numit voluntare. Mai apoi, războaiele cu aliații au apărut drept opera unei memorabile vitejii a celor doisprezece cohorte alcătuite din liberți. Și tot aici aflăm că C. Caesar, pe când îi înlocuia pe soldații căzuți, a aflat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
primului secol, când Caesar Augustus a adunat din Germania și Iliria mai multe cohorte de liberți, pe care le-a numit voluntare. Mai apoi, războaiele cu aliații au apărut drept opera unei memorabile vitejii a celor doisprezece cohorte alcătuite din liberți. Și tot aici aflăm că C. Caesar, pe când îi înlocuia pe soldații căzuți, a aflat aceasta de la niște sclavi prieteni și s-a folosit de serviciul lor curajos, chiar și la Cannae, unde romanii au fost învinși, luptând alături de 8
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aici aflăm că C. Caesar, pe când îi înlocuia pe soldații căzuți, a aflat aceasta de la niște sclavi prieteni și s-a folosit de serviciul lor curajos, chiar și la Cannae, unde romanii au fost învinși, luptând alături de 8.000 de liberți. Cohortele compuse din liberți erau organizate în unități autonome și nu erau înarmate asemenea soldaților ingenui, născuți din părinți liberi, pentru a-i distinge de non ingenui. Prin lex Iunia Norbana (19 p.Chr.) s-a creat o nouă categorie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Caesar, pe când îi înlocuia pe soldații căzuți, a aflat aceasta de la niște sclavi prieteni și s-a folosit de serviciul lor curajos, chiar și la Cannae, unde romanii au fost învinși, luptând alături de 8.000 de liberți. Cohortele compuse din liberți erau organizate în unități autonome și nu erau înarmate asemenea soldaților ingenui, născuți din părinți liberi, pentru a-i distinge de non ingenui. Prin lex Iunia Norbana (19 p.Chr.) s-a creat o nouă categorie de liberți echivalați cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
compuse din liberți erau organizate în unități autonome și nu erau înarmate asemenea soldaților ingenui, născuți din părinți liberi, pentru a-i distinge de non ingenui. Prin lex Iunia Norbana (19 p.Chr.) s-a creat o nouă categorie de liberți echivalați cu latinii din colonii, numiți chiar latini-iuniani; erau superiori în privilegii latinilor din lex Aelia-Sentia (4 p.Chr.), fără a se bucura și de cetățenia romană. Pentru dobândirea cetățeniei era necesară o nouă emancipare în formele ritualului, ori în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ritualului, ori în posedarea elementelor care puteau conferi acest drept (ex. serviciul militar în cohortele urbane). În fine, armata a devenit un izvor de noi cetățeni romani și un factor important de convertiri la creștinism, pentru că, așa cum cetățenia romană reabilita liberții din punct de vedere civil, tot astfel creștinismul îi reabilita moral, prin doctrina egalității umane. 2. Participarea militarilor la răspândirea Evangheliei Armata romană nu a fost instrumentul principal al propagandei intensive a religiei creștine, deoarece nu a fost niciodată o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]