185 matches
-
și impactul extraordinar al melodramei în rândul publicului larg, cu instinctele nepervertite). Pe de altă parte, legătura strânsă a termenilor din interiorul "triunghiului" soț-soție-amant e menită a sugera un raport similar în interiorul unității organice a psihicului, având la bază pulsiunea libidinală, cu cele trei instanțe descrise de Freud (acest "Paganini al inconștientului", cum l-a gratulat Călinescu al nostru) în lucrările sale târzii: ego-ul super ego-ul id-ul /eul-supraeul-sinele (psihanaliza s-a folosit din plin de scenariul "realist" al interpretării primejdioaselor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu vorbește aproape deloc, comportându-se ca un spectru sinistru, răzbunător). În consecință, sinuciderea Anei pecetluiește victoria "sângelui" asupra cuvântului, triumful impulsului vindicativ asupra discursului "îndrăgostit", ceea ce înseamnă că dialogul însuși lasă impresia unui adaos suspect, făcut a perverti "naturalul", "libidinalul" raport dintre sexe. Or, dacă dezolanta constatare nu e chiar așa greu de admis, oare de ce tocmai intelectualul, omul cu sufletul șlefuit de lectură și meditație, înclină să-și aproprieze o asemenea (vai, total ne-filozofică!) viziune asupra naturii (pur
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ochilor". Instinctul "natural", "calibanic" iese din schemă, pentru că iubirea e înțeleasă ca un proces psihic complex (în genul "cristalizării"), declanșat cu largul concurs al imaginației. Într-adevăr, tânărul călător nu vrea sub nicio formă să cadă în capcana excitației pur libidinale făcute să se consume, previzibil, la nivelul unei sensibilități periferice. El se îndrăgostește de sufletul Igeei, simțindu-se atras mai curând de ceea ce am numi latura "muzicală" a feminității (reductibilă, după convingerea sa, la dinamism, sugestie și mister). În consecință
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
așteaptă să intervină, să fie angajați în spațiul public. Filosoficul este doar unul din punctele de vedere cu privire la realitate, la evenimente. Sunt interpelați special, doar în chestiuni ce depășesc o anumită orientare a opiniei publice, gen: terorismul, realitatea virtuală, capitalismul libidinal, biogenetica ș.a. Dezirabil ar fi ca intervențiile lor să schimbe multe dintre conceptele dezbaterilor, însă politicile mediatico-publice fie contravin, fie precarizează fermitatea acestora. Există riscul ca aceștia să devină inconsecvenți sau să ajungă la poziții mutual complementare. Politic, filosofii nu
Filosofeme deconcertante. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
explicațiile "un crochiu bun are mai multă valoare decât un discurs lung". Mai puține pierderi pe parcurs. Și practică, fiindcă inculcă necesitând cheltuieli mai mici. Puterea amoroasă a imaginii este așadar deopotrivă dăunătoare și utilă. Ea este atât un pericol libidinal, cât și un instrument de expansiune. Creștinii trebuie să-l reprime cel dintâi fără a se priva de cel de-al doilea: să stăpânească magia imaginii fără a se lăsa cuceriți de ea. Mai ușor de spus decât de făcut
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lucrează patologic, cu pasiunile și dificultățile lui. Când a fost arta o activitate dezinteresată? Cumpărătorii vor să facă plasamente; alții, sau aceiași, căci lucrurile nu sunt contradictorii, vor să-și facă o plăcere. Când n-a fost ea o investiție libidinală și speculativă? Nici mecenatul antic nu avea nimic gratuit: un mecena, prin fastul și cheltuielile lui, pretindea puterea în Cetate. Care filantrop nu vrea să-și facă generozitatea cunoscută prin înscrierea numelui său pe o placă și fără un interes
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru că suntem "curățiți", "purificați" de aceste afecte. Ne face plăcere să privim imaginile cele mai de calitate ale unor lucruri a căror vedere ne este neplăcută în realitate". (cap. 4) Aristotel gândește, mult înaintea lui Freud, în termeni de economie libidinală. Emoția simțită la spectacolul tragediei, prin personaj interpus, o evacuăm, economisind astfel o neplăcere pe care am resimți-o în existența reală. "Prin celebra sa definiție a tragediei, Aristotel a orientat în mod decisiv problema esteticului incluzând în definiția esenței
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la masa negocierilor. Psihanaliza copilului și lucrările lui Klein furnizează bazele pentru analiza a acestei situații, analiză care a luat în considerare relațiile fantasmatice ale copilăriei. Sânul matern este primul obiect exterior întâlnit de copil. El este învestit cu pulsiuni libidinale. Constituie un obiect ideal: "sânul bun". Dar neplăcerile și frustrările resimțite conduc la învestirea lui cu pulsiuni agresive. Copilul va căuta să păstreze în el obiectul ideal, dar să respingă obiectul rău care constituie o amenințare. Klein va numi poziție
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
mises.ro, p. 136. 111 Oswald Spengler, Declinul occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 43. 112 Oswald Spengler, op. cit., p. 47. 113 Nicolae Mărgineanu definește în mod clar caracteristicile Eu-lui, Sine-lui și Supra-Eu-lui. "Sinele. El cuprinde totalitatea pornirilor libidinale din inconștient, comune tuturor indivizilor. (...) Eu-l este rezultatul organizării vieții sufletești în raport cu normele morale și sociale . Ca atare el este o sinteză a pornirilor ereditare, conduse de principiul plăcerii și a normelor morale,dirijate de principiul realității.El este
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
limba-mumă”, adică în spaniolă; cel din urmă a preferat să înjure neaoș, fiindcă nu avea de ce să mizeze pe vreun efect internațional. Caramba! ar putea comenta cineva la spusele mele. Dincolo de faptul că ambele titluri sunt niște înjurături cu sens libidinal, respectiv excremențial-libidinal la nivelul receptării imediate, există un conținut mult mai dens: Fuck you România! și Me cago en esos putos Rumanos, hijos de puta proiectează în România și în români un nimic, un rateu, avorton etc., de unde senzația de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
donjuanii lui Breban, lucrurile par să se mai fi relaxat în dormitor. Dar nu cu mare profit. Breban, fiindcă tot veni vorba despre el, știa să compună situații „excitante“, pasaje din acelea din cărți care-ți rămân întipărite în matricea libidinală. Esența unei povești erotice, oricât de cizelate, și fine, și livrești este, scuzați, să excite. Nu excită, nu incită, nu mărește pupila măcar puțin din politețe? Atunci, domnilor erotici luați-vă jucărelele, vibratoarele stilistice și biciurile lexicale și încercați la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
implică o ostilitate față de femeie. Freud propune exemplul unui bărbat A care, dorindu-și o femeie B, își vede împiedicată satisfacerea dorinței de o persoană care strică plăcerea celorlalți, C; A îi spune atunci lui C o poveste deocheată: "Impulsul libidinal al primului degajă, din cauză că satisfacerea sa este împiedicată de femeie, o tendință ostilă față de această a doua persoană și apelează la a treia persoană care inițial îl deranja ca aliat"*. Ibid., p. 148. Spunându-și povestea deocheată, naratorul îi face
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
privilegiat pentru studierea schimbării”. Schimbările produse în această perioadă sunt explicate dintr-o perspectivă psihanalitică: ”prin renașterea mișcării de separare/ individualizare a micii copilării; prin reactivarea conflictului oedipian; prin desprinderea de imaginile parentale infantile și prin reatașarea de noile obiecte libidinale; prin raporturi defensive față de un ideal al eului și de pulsiunile pentru stabilirea unui nou echilibru narcisic (refulare, deplasare, refuz, clivaj, intelectualizare, ascetism, proiecție). Adolescența este în felul acesta un moratoriu identificat cu o problematică identificatorie: esențialul constă din negocierea
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
această ierarhie. Ce, pedepsirea lui Paris a compensat lipsa aheilor de lângă femeile lor vreme de zece ani? Războinicilor le-a păsat de pactul lor masculin într-atât încât în numele lui a înflorit hâd nepăsarea față de cele ce le susțineau economia libidinală printr-un pact deloc mai prejos. Îți zic, Elena din Troia ar fi venit singură înapoi la Menelaus dacă, în loc de război, aheii ar fi făcut dragoste cu femeile lor pe măsura zelului marțial arătat sub zidurile Ilionului, și-ar fi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
clasă capitaliste? zonă de ecuatorială acalmie metafizică în vastitatea intimidantă a luptei? Remarcabilă era în special absența desăvârșită a oricaror constrângeri, sau măcar presiuni, în ciuda ebulientelor pasiuni ce traversau în toate sensurile adunarea; în ea avea loc împărțirea unei versiuni libidinale a carității, pe care, în marea lor majoritate, nevoiașii o apreciau așa cum se cuvine, spre deosebire de alte forme de generozitate vehiculate social. Pe deasupra, donația lor generoasă de atenție și recunoaștere contribuia substanțial la valoarea darului primit. Poate că discordia e mai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cumpărători din această cauză). Imaginile S&M sînt în special plictisitoare și predictibile, iar textul, relatînd aparent "fanteziile sexuale ale Madonei", este banal și lipsit de erotism 16. Moda prezentă în aceste opere intenționează să șocheze și să producă excitarea libidinală, dar imaginile de genul acesta sînt deja comune și lipsite de noutate. În ultimul său videoclip muzical, Madona apare însă din nou ca un artist modern ce forțează limitele. Conceptul său despre artă favorizează exprimarea propriei personalități a individului, experimentul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
domine tendințele condamnabile, să se raporteze mai mult la alții, să-și contureze mai precis "eul". Relațiile din grupul școlar contribuie la facilitarea procesului de conciliere a inconștientului cu conștientul expresie a exigențelor sociale. La vîrsta de 6-10 ani energia libidinală este canalizată spre activități școlare. În viziunea psihanalitică, cititul, scrisul, socotitul sînt activități prin care se manifestă dorința copilului de a cunoaște, dorință mai veche, din perioada ,,complexului Oedip"; copilul dobîndește astfel sentimentul de a fi inițiat în tainele adultului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Ar trebui să o trimită să se spele înainte să se bulească. De fapt, pe toate le-a ochit Marian, afară de una slabă, schiloadă, nu face acte umanitare cu aia. Altfel, n-are criterii. Tot ce mișcă. Râul, ramul, relație libidinală cu întregul univers. Mai ales cu doamna Aduța, căreia i-ar recomanda să-și ia niște chiloți cu pulă să stea mereu cu ceva tare înăuntru. Stă pe calorifer și își privește haremul. Mascul dominant. Din cauza unora ca ăsta expresia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vom deveni cetățeni ai Europei, aceste două modele de politiciene vor tinde spre „banalizare”. Dacă vom fi amânați, ele vor fi supuse strategiei „mioritice” de distrugere a termenului deranjant de comparație. Text publicat în 22, decembrie 2005 România senzuală Atracția libidinală, alunecând spre atracție libidinoasă este o caracteristică ascunsă și transpartinică a unor politicieni români. Dacă s-ar mulțumi cu manifestarea privată a acestui comportament, nu le-am duce grija fiindcă nu ar fi de interes public. O astfel de atracție
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a acestui comportament, nu le-am duce grija fiindcă nu ar fi de interes public. O astfel de atracție poate însă deveni politic relevantă și, odată cu aceasta, o problemă de interes public. Voi da două exemple, unul în care atracția libidinală devine criteriu de vot și altul în care aceeași atracție devine strategie electorală. O femeie foarte inteligentă, cultivată și foarte atrăgătoare, membră a unui consiliu local din Moldova ne povestea prin 2001 cum reușește să-și treacă propriile proiecte ca
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
au ceva de spus lumii și ei vorbesc adesea În numele unei conștiințe colective: europeanul alb al sfîrșitului de mileniu și al sfîrșitului creștinismului, femeia ca celălalt În lumea bărbatului european alb. Omul acestei literaturi este În primul rînd o ființă libidinală. Literatura devine, pentru el, o expresie a propriului libido, un mediator, mai mult sau mai puțin autentic al vieții. Nu există nici o judecată estetică În această afirmație. Nu pun acum În discuție acum reușita estetică a fiecărui autor În parte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu este aceasta, ci una care, dincolo de influențele istorice, cele venite din receptarea crizei societății franceze de după perioada celor 30 de ani glorioși - adică după 1975 -, exprimă și reprezintă o revoltă pretins colectivă Împotriva Sistemului, a imperialismului religios, politic, economic, libidinal din Occidentul contemporan. Este vorba despre un avatar al realismului romantic din secolul al XIX-lea, o prelungire, pe de o parte a pozitivismului scientist, pe de alta a monologului subiectiv psihologist. Scriitorul francez care reînnoadă magistral tradiția realismului total
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unui sejur sexual. Dintre ei, Valérie moare, Jean-Yves e rănit grav, iar protagonistul scapă cu cîteva zgîrieturi. El tocmai găsise soluția Îmbunătățirii activității companiei Aurore, el, și nu cei doi angajați - Valérie și Jean-Yves - prin organizarea unor excursii În scopuri libidinale. Utopia se năruie. Organizațiile islamiste de extremă pun capăt atît unui capitalism de aur - schimbul dintre banii vestici și arta orientală sau neagră a sexului - cît mai ales speranței de schimbare. Occidentalii vor fi siliți În continuare la nefericire, restul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
absolut imposibil să lupți, cu violență, pentru orice. Războiul a devenit o ficțiune, nimic nu mai animă pe nimeni poate doar sportul, dar, și acolo, apartenența socială joacă un rol foarte important. Consumul, s-ar putea spune, funcționează ca debușeu libidinal, dar unul de intensitate mică. Iar televiziunea este mai degrabă un anxiolitic decît o formă de cunoaștere sau de distracție; desigur, putem accepta că există o distracție activă și una pasivă, iar televiziunea reprezintă una pasivă. și totuși, anxioliticul acesta
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
concepe Freud, are o importantă latură biologică, fiind dinamizat de pulsiuni (instincteă ce urmăresc satisfacția și plăcerea. E vorba de instinctul vieții, de eros, dar - gândește Freud mai târziu - omul vizează și distrugerea, sub forma instinctului morții (Thanatosă. Pulsiunea instinctivă libidinală, mediată prin relația strânsă cu mama și ceilalți, este, la început, inconștientă, ca parte a instanței psihologice a sinelui (idă. Contactul interpersonal stimulează și formațiunea psihică a ego-ului. „Celălalt” există însă relațional pentru individ atât în mod concret, situațional, cât
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]