711 matches
-
somatice de natură isterică și evenimentele psihotraumatizante emoționale ale vieții, în aceste cazuri simptomele somatice erau expresia clinică a pulsiunilor psihice refulate de bolnavul respectiv. Ideea este reluată mai târziu de G. Groddeck care dezvoltă teoria expresiei simbolice a pulsiunilor libidoului. K. Abraham stabilește o relație între tulburările gastro-intestinale și stările de inhibiție, refulări și frustările individului din cursul fazei orale de dezvoltare libidinală. Aceste pulsiuni se vor manifesta clinic prin tulburări somatice (ulcer gastric sau duodenal, constipație, diaree). J. Bastiaans
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de determinare cu conținuturile psihice inconștiente ale persoanei respective. Această concluzie este extrem de importantă în înțelegerea raportului psihosomatic, al subordonării reciproce a sferei somatice de către sfera psihică și invers. Conversiunea somatică ne apare ca o simbolizare a pulsiunilor inconștiente ale libidoului. S. Freud, referindu-se la nevroza de angoasă, constată că majoritatea formelor de manifestare clinică ale acesteia au un caracter pur somatic: vertijuri, grețuri, palpitații, transpirații, diaree, tulburări vasomotorii etc. F. Alexander va face o distincție între simptomele de conversiune
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
secreția ectopică de ACTH în care pierderea de potasiu poate fi excesivă. Mod de administrare: • Spironolactona - 25-50 mg la 6 ore. Efectul este observat după 48 ore. Doza maximă = 400 mg/zi Efecte adverse: hiperkaliemie, ginecomastie, dureri de sâni, scăderea libidoului la femei, impotență; sindrom de depleție de sodiu. • Triamteren: 50 mg (1 cp) de 2 ori pe zi, apoi 100 mg de 2 ori pe zi. Efecte adverse: hiperkaliemie, depleție de sodiu, acidoză metabolică, rar anemie megaloblastică (mai ales la
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
a acesteia datorată unei patologii organice sau psihologice, pacienții ezită din ce în ce mai puțin să apeleze la consultație, chiar și la o vârstă înaintată, ceea ce reprezintă un fenomen de dată recentă. In ultimii zece ani, tabou-urile dispar însă DALA, responsabil de scăderea libidoului, rămâne o problemă tabou și andropauza este puțin luată în considerație în cadrul consultațiilor, probabil din cauza cancerelor hormono-sensibile. Totuși, disfuncțiile erectile sunt prezente într-un procent de patru ori mai mare la bărbații cu vârste între 60 și 90 de ani
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
exemplu, ca o consecință a unei pierderi parentale precoce sau bazată pe o modelare pornind de la un părinte deprimat. Inferență arbitrară, abstracție selectivă, suprageneralizare, exagerare și etichetare inexacte. Imagine negativă de sine și pierderea motivației spontane. Pierderea greutății și a libidoului, tulburări de somn. Bedrosian și Beck, 1980. Stabilirea unei anumite distanțe, testarea ipotezelor alternative, schimbări ale atribuirilor cauzale, practica răspunsului rațional la gândurile disfuncționale... Beck, 1990; Young, 1990. Meichenbaum, 1977. Vezi Meichenbaum, 1977. Luria, 1966. "Ceea ce pacientul își spune sie
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
scrisoare adresată lui Freud, K. Abraham (1922) dă dovada unei intuiții corecte a ceea ce am putea considera azi o tendință spre activism: „Am impresia că un număr mare de persoane prezintă, cu puțin după perioada de doliu, o creștere a libidoului. Aceasta se manifestă printr-o nevoie sexuală accentuată și pare să conducă - la scurtă vreme după deces - la conceperea unui copil” (în N. Abraham și Torok, 1973/1987). Iar Freud își trimite amicul la „Doliu și melancolie” (1917b/1968). Exempletc
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Segal, 1981/1987). Episoadele de hiperactivitate consecutive morții unei persoane apropiate și care conduc la spitalizarea de urgență a pacienților prezentând „manii de doliu” sunt bine cunoscute. N. Abraham și Torok (1973/1987) consideră totuși că „o anumită creștere a libidoului la decesul obiectului este un fenomen răspândit, dacă nu cumva universal”. Această tendință activă poate antrena sentimente de rușine și culpabilitate, după cum arată următoarea mărturisire: „Am probat voalul negru zâmbindu-mi în oglindă, ca o logodnică ce se pregătește pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în narcisism” (1914/1985), vorbește într-un mod mai curând pozitiv despre ascetism în general. În opinia sa, un anahoret care se străduiește să-și înăbușe orice urmă de preocupare sexuală se poate să-și fi sublimat pur și simplu libidoul, reușind să se intereseze de domeniul divinului, al naturii și al vieții animale, fără ca aceasta să aibă vreo legătură cu patologia. În schimb, ascetismul adolescentului deține un loc aparte în studiul mecanismelor de apărare efectuat de A. Freud: fără a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
însă faptul că între sublimare și refulare nu există o echivalență (potrivit lui Freud, 1914/1985, sublimarea permite satisfacerea nevoilor eului fără a conduce la refulare), cu atât mai puțin va exista un astfel de raport între sublimare, constând în desexualizarea libidoului, și ascetismul adolescentului, acesta resimțind pulsiunile ca fiind extrem de periculoase, ceea ce duce la combaterea lor globală și fără discernământ. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru patologie" Tabloul poate părea cam sumbru: „În adolescență, unele momente de cvasinebunie, adică aflate în raport cu anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fantasmele inconștiente de identificare” reprezintă o parte esențială în construirea eului în relație cu celălalt. Identificarea constituie punctul de pornire al unei relații obiectuale, precum și o apărare esențială împotriva absenței obiectului, pentru a deveni mai apoi „calea regală a detașării libidoului de obiecte” (Florence, 1978). Istorictc "Istoric" Din perspectiva psihanalizei și a inconștientului, noțiunea de „identificare” este studiată de Freud în Interpretarea viselor (1900/1967). Termenul apare pentru prima dată în manuscrisul L (2 mai 1867), atunci când Freud descoperă la el
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sub cheie de un supraeu atotputernic. Putem evoca aici hipermaturitatea de care dau dovadă unii copii care sunt astfel opusul persoanelor narcisice imature. Cunoaștem, de la Freud (1917b/1968) încoace, rolul introiecției în melancolie, constând într-o retragere în eu a libidoului atașat unui obiect iubit care este pierdut sau decepționant. Acest libido „supus introiecției” va servi la realizarea unei identificări a eului cu obiectul absent, dar, în opinia lui Freud, „umbra acestui obiect cade astfel asupra eului”, statornicind melancolia în forma
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care dau dovadă unii copii care sunt astfel opusul persoanelor narcisice imature. Cunoaștem, de la Freud (1917b/1968) încoace, rolul introiecției în melancolie, constând într-o retragere în eu a libidoului atașat unui obiect iubit care este pierdut sau decepționant. Acest libido „supus introiecției” va servi la realizarea unei identificări a eului cu obiectul absent, dar, în opinia lui Freud, „umbra acestui obiect cade astfel asupra eului”, statornicind melancolia în forma unei maladii a culpabilității și a doliului imposibil. Doliu sau melancolie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
intenție sinucigașă este „rezultatul întoarcerii asupra propriei persoane a unei impulsii ucigașe orientate împotriva celuilalt” (Freud, 1917b/1968). Aici acționează un mecanism particular: identificarea narcisică. Melancolicul se identifică anume cu persoana iubită pe care a pierdut-o. În loc să-și deplaseze libidoul dinspre această persoană spre alta, el se substituie pe sine fostului obiect iubit (de aceea se vorbește de identificare narcisică). Ura sa vizează obiectul-substitut (deci pe el însuși!), determinându-l să se desconsidere și să caute propria suferință. În realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
divergență în interpretare, pentru că nu se știe exact despre ce energie sexuală este vorba. Freud distinge într-adevăr pulsiunile pregenitale sau parțiale, etape ale dezvoltării - pulsiuni orale, anale și sadice, pulsiuni falice, voyeurism, exhibiționism - care precedă instaurarea fazei genitale a libidoului și a libidoului însuși, formă definitivă a vieții sexuale după pubertate, aflată în slujba reproducerii. Este limpede că, pentru Freud, aceste pulsiuni pregenitale care nu ajung să se integreze în totalitate în organizarea genitală definitivă - chiar dacă unele intervin în sexualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pentru că nu se știe exact despre ce energie sexuală este vorba. Freud distinge într-adevăr pulsiunile pregenitale sau parțiale, etape ale dezvoltării - pulsiuni orale, anale și sadice, pulsiuni falice, voyeurism, exhibiționism - care precedă instaurarea fazei genitale a libidoului și a libidoului însuși, formă definitivă a vieții sexuale după pubertate, aflată în slujba reproducerii. Este limpede că, pentru Freud, aceste pulsiuni pregenitale care nu ajung să se integreze în totalitate în organizarea genitală definitivă - chiar dacă unele intervin în sexualitatea normală - se găsesc
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în special unei inhibări a tendințelor sale sublimate. În aceeași manieră, Bianchi (1989) remarcă faptul că sublimarea este dificilă la bătrâni, deși le-ar fi foarte necesară. Oare ea este posibilă doar cu condiția de a fi singura cale oferită libidoului? Bergeret (1972/1986) admite punctul de vedere al lui Freud și consideră că sublimarea este un proces normal, cu condiția să nu suprime orice activitate sexuală sau agresivă. Să admitem existența unei sublimări a pulsiunilor genitale adulte. Oare este posibil
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
satisfacerea idealului eului fără ca refularea să fie și ea implicată (1914/1985). În schimb, notează o colaborare a refulării cu sublimarea în cazul lui Leonardo da Vinci (1910/1987). Refularea sexuală, explică el, îl face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul, pictorul prezentând două particularități inexplicabile: o înclinație foarte marcată pentru refularea pulsiunilor și o remarcabilă aptitudine de sublimare. Am putea presupune că sublimarea nu vizează decât o anumită cantitate de energie sexuală, iar refularea ar fi utilă în scăderea intensității
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de fétichisme du pied et du corset”, in Œuvres complètes I (1907-1914): Rêve et mythe, Payot, Paris, 91-98. Abraham K. (1916/1977), „Aspects de la position affective des fillettes à l’égard de leurs parents”, in Œuvres complètes II: Développement de la libido, formation du caractère, études cliniques (1913-1925), Payot, Paris, 77-79. Abraham K. (1924/1977), „Esquisse d’une histoire du développement de la libido basée sur la psychanalyse des troubles mentaux”, in Œuvres complètes II: Développement de la libido, formation du caractère, études cliniques
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1977), „Aspects de la position affective des fillettes à l’égard de leurs parents”, in Œuvres complètes II: Développement de la libido, formation du caractère, études cliniques (1913-1925), Payot, Paris, 77-79. Abraham K. (1924/1977), „Esquisse d’une histoire du développement de la libido basée sur la psychanalyse des troubles mentaux”, in Œuvres complètes II: Développement de la libido, formation du caractère, études cliniques (1913-1925), Payot, Paris. Abraham N., Torok M. (1973/1987), L’Écorce et le Noyau, Flammarion, Paris. Adler A. (1933/1963), Le
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Œuvres complètes II: Développement de la libido, formation du caractère, études cliniques (1913-1925), Payot, Paris, 77-79. Abraham K. (1924/1977), „Esquisse d’une histoire du développement de la libido basée sur la psychanalyse des troubles mentaux”, in Œuvres complètes II: Développement de la libido, formation du caractère, études cliniques (1913-1925), Payot, Paris. Abraham N., Torok M. (1973/1987), L’Écorce et le Noyau, Flammarion, Paris. Adler A. (1933/1963), Le Sens de la vie, Payot, Paris. Ainsworth M., Blehar M., Waters E. și Walls S.
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pozitivă, respectul față de lege, stăpânirea instinctelor. Fără îndoială că din acest motiv el este plasat, alături de măgar, în scenele cu nașterea lui Iisus. Țap Identificat cu diavolul, țapul simbolizează energia pulsională liberă și neînfrânată. Revelează celui ce visează fie un libido puternic, fie dependența de instinctele carnale. Subiectul are resurse și dorințe ce îl fac să îndrăznească, să acționeze, să întreprindă, dar pasiunea sa este prea puternică și amenință să îl copleșească. Se poate da însă și o altă interpretare. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
instinctelor, acordul între dorință și realitate, armonia emoțională; - dacă este agresiv, nervos și neprietenos, reprezintă amenințarea revărsărilor pulsionale; Subiectul nu știe să își gestioneze energia și cade pradă dorințelor; - dacă este rănit ori mutilat, înseamnă o pierdere de energie, lipsa libidoului, instalarea unei stări depresive; - dacă este legat, speriat, pus în jug, exprimă refularea aspectului instinctual a individului, care trăiește lipsit de emoții sau de dorință. Alura calului oferă și informații cu privire la evoluție: dacă merge la pas, evocă lentoarea, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cultivă defectele. Lup Dușman dintotdeauna al omului, lupul simbolizează cruzimea și agresivitatea. Simbolizează caracterul neîmblânzit al instinctelor, energia pulsională liberă și nestăvilită, făcându-l pe om să își piardă stăpânirea de sine. În plan psihanalitic, trimite la oralitate, la un libido devorator, la aservirea față de instincte. Asociat cu foamea insațiabilă și vorace, «o foame de lup», el pune problema transgresării lucrurilor interzise. Din acest motiv, este expresia dorinței, a tentației și a ademenirii periculoase din basmul Scufița Roșie. Astfel, deși fetița
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
decât să devină conștient de aceasta, pentru a-și putea exploata talentul. Porc În imaginar, porcul este strâns legat de murdărie și vulgaritate. Descrie comportamentele primare, lipsite de rafinament și de subtilitate. Este și simbolul lăcomiei, al poftei și insațiabilității libidoului. Reprezintă dorințele percepute de supraeu ca fiind reprobabile și impure, mai ales cele referitoare la sexualitatea subiectului (un film pornografic este calificat drept porcos la fel ca și o povestioară fără perdea). Simbolismul puternic negativ al porcului prezintă însă și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
A mânca). În analiza psihologică, gura este zona care ține de oralitate. Ea este implicată în registrul afectiv, în pulsiunile canibale, în mecanismele de introiecție. Dată fiind funcția fundamentală a gurii, în basme se regăsesc frecvent căpcăuni, transmițând copilului aviditatea libidoului lor, precum și fantasmele de apropriere totală. Oralitatea se structurează pe mai multe nivele: - fizic: prin hrană mai ales, dar și prin alcool, tutun; - sexual: constituind o zonă erogenă predilectă, sursă fundamentală de plăcere (supt voluptuos, sărut, felație); - afectiv: descriind modul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]