555 matches
-
Dispare) (Scena se luminează treptat în timp ce EA, o femeie de vreo treizeci și cinci de ani, pătrunde din partea stângă. Este de statură medie, cu haine prăfuite, părul despletit și nearanjat, cu o privire în care se pot citi disperarea, dar și un licăr de speranță, pătrunde în încăperea unde este o masă din lemn, lângă care se află un scaun, un pat, iar în încăpere se pot vedea obiecte vechi cum ar fi: un aparat de radio, niște cărți, obiecte lângă un rucsac
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 by http://confluente.ro/Partea_mea_de_cer_drama_de_c_al_florin_tene_1393568617.html [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
în vis cu sufletul curat, vei fi mereu mai tânăr și mai singur, plutind pe țărmurile vii, ca o petală albă!... FLOAREA PUSTIEI Doamne, pe apele gândului, o corabie trece, cu pânzele albe și catarg de rubin, iar în vis, licăre steaua iubirii pe cerul de fum! Scriu poeme lângă unicul far, pe când Îngerul vine cu Floarea pustiei în dar și parfum de tămâie pe tâmple și suflare de viață pe pleoape adie, ca un dor, ca o flacără vie, în
POEME SFERICE de IULIANA PALODA POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 by http://confluente.ro/iuliana_paloda_popescu_1437211875.html [Corola-blog/BlogPost/344004_a_345333]
-
fost ultima componentă a peisajului ce se mi înfățișa ochilor și primul unde am rămas cu gură căscată: deasupra bolta înstelată, am omis să va spun că localul se află într-o permanentă penumbră, bolta este fixată cu ajutorul stelelor care licăre trimțând lumina prin pulsații și este brăzdată de pulberi lumininiscente rămase în urma trecerii unor comete, întregul „univers” de deasupra are culoarea unui albastru închis, cu tușe rozulii și ud de pelteaua zorilor care se întrevăd la orizontul ceresc venind dinspre
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 by http://confluente.ro/Hai_hui_cu_tramcarul_prin_frisco_.html [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
DESCHIȘI A MIRACOL Autor: Marioara Vișan Publicat în: Ediția nr. 2358 din 15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Ropotul copitei din durerea amintirilor dorul răsăritului ce arde orizontul plânge trecutul pădurilor bastarde lacrimi inundă prezentul ce arde bobul de sare licărul speranței înmuiat în candela iubirii aprinse topește tăceri nerostite emoții nebune călăresc herghelia de vise a copilăriei privesc fetiță cu zulufi negri și ochii deschiși a miracol cum salța în galop peste obstacolele vieții în șaua cu ciucuri de fericire
FETIȚA CU ZULUFI NEGRI ȘI OCHII DESCHIȘI A MIRACOL de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro/marioara_visan_1497558735.html [Corola-blog/BlogPost/379506_a_380835]
-
un sărut Pe buzele tale fierbinți, Să stau iarăși, mut, Privindu-te goală, Ca o sculptură în lut! Mi-e dor de-ai tăi ochi, Smarald cristalin, Sub catifeaua de gene! De-al lor drag suspin, Iar fără-al lor licăr, Viața mea-i chin... Mi-e dor de-al tău zâmbet Senin și duios Pe chipul tău calm, diafan! Pe cerul noros Doar luna e tristă, Eu, lângă tine-s voios..." Așa m-alintai Cu vorbe de-amor În seara
ALINT de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1414242294.html [Corola-blog/BlogPost/341619_a_342948]
-
poale de Carpați, în micul sat Ce-atât de mare,-atunci, mi se părea(!) ... Priveam, suind cu greu pe deal, în zori, Gemând sub ale toamnelor poveri, Căruțele-nspre cer, unde cocori Dădeau înc-un ocol s-alunge nori, Ca stelele să licăre în seri, Și-a doua zi iar frunze tresăreau De piatra sub copite ce scrâșnea Când boii-n jugul crâncen se-opinteau ... Frumoși, dar și ce mândri arătau(!) Cred că și Grigorescu gelozea ... Dar se-ntâmpla, sub cerul neguros, Cum
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 by http://confluente.ro/_nostalgie_de_toamna_valeriu_cercel_1381954502.html [Corola-blog/BlogPost/352308_a_353637]
-
într-o dumnezeiască Primăvară a Sfintelor Paști. Fiecare Floare își pune corola și mireasma pe Hitonul de aur al Veșnicului Arhiereu. Fiecare Ramură înflorită chitește cu adâncă venerație Giulgiul gol de unde a țâșnit Flacăra nestinsă a Celui Prea Sfânt. Fiecare Licăr de apă se preface în lacrimi de bucurie, când Arhanghelul Gavriil anunță: Duminica Învierii. Fiecare Stea și Astru consființesc Aura Purtătorului și Dătătorului de Viață. Fiecare Câmpie, Deal sau Munte tresaltă și dănțuie deodată cu bucuria celei mai mari Minuni
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1398209325.html [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
amintirea-i. Doar Seneca aflse de episodul dispariției. Chiar și după ani de la eveniment, mi se perindaseră prin fața ochilor niște flash-uri: casa tăcută, silueta aproape imaterială a mamei bolind după dispariția lui, aerul încărcat de grija zilei de mâine, licărul permanent al candelei, vorbitul în șoaptă, multă-multă tristețe, interdicții peste interdicții cu Să nu zici nimănui ce știi! În vremea tăcerii noastre, interfonul prinse viață. Îl anunța pe Seneca. Văzui în sosirea lui dovada ca Pronia Cerească mă ocrotește... Pe lângă
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1471163183.html [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
vocea-i slăbește Să-i curme rugarea nicicum nu-ndrăznește. Aleargă-nlăuntru să-l caute pe sfetnic Și-l chiamă degrabă cu glas îndoielnic. Pe Prinț îl găsesc cu privirile treze Și mâna întinsă înspre metereze: - Acolo! Spre zare e-un licăr ce crește Și simte curajul din nou cum sporește, Căci zarea-i aduce imaginea dragă, Îi vin ajutoare, o armie întreagă. Sub ziduri se simte mișcare năucă, O strajă grăbește blestem să aducă: - Mărite sultan, vin urgiile-n spate! Poruncă
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1418197435.html [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
aprilie 2017 Toate Articolele Autorului În astă săptămână de patimi și cazne Ne-am adunat la altare Să cerem iertare, să implorăm îndurare Pentru lumea pierdută, scufundată În mocirla de păcate și pierzare. Ne rugăm îngenuncheați la icoane Pentru un licăr de pace și alinare În timpul nostru cel nebun de legare cufundat în ochiul furtunilor milenare. Din găurile viermilor Se metamorfozează spiritele damnate: slugile lui ISIS- zeiței moarte sclavii lui Irod, demonii obtuzi seamănă durere teroare și moarte Prin bombe umane
ÎNGERII ÎN ICOANE AU FEȚE MURDARE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1492091801.html [Corola-blog/BlogPost/380958_a_382287]
-
arde de iubit. Somn ușor!... Te-am obosit. du-te-acasă, puișor!... L-a așezat pe scaun, i-a aplicat un sărut pe frunte și ținându-i ambele mâini lipite de șold, în ochii ei albaștri, ca marea, s-a văzut un licăr de regret: „Îmi pare rău... că nu ai fost al meu!” Pe la ora douăsprezece noaptea s-a frânt „hora”. Cobrescu venise cu grămada de milioane, iar Bușoiu și-a primit cei zece mii de lei ca să-i țină; doar vă aduceți
PARTEA A III-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_iii_a_pariul_blestem_marin_voican_ghioroiu_1359792175.html [Corola-blog/BlogPost/359341_a_360670]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > CLAUSTROFOBIE Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului CLAUSTROFOBIE Cătușă de-ntuneric îmi țintuiește glezna Încorsetându-mi ziua în noaptea abisală Și nici măcar vreun licăr nu-mi luminează bezna, Doar mă transformă-n rugă, în bocet de vestală... Suspin și-amărăciune îmi gâtuie cântarea Iar bolta se despică și lacrimile-și toarnă Pe piept, pe tâmpla-mi ninsă și-nnegurează zarea Cernită și-nnorată cu
CLAUSTROFOBIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1468040006.html [Corola-blog/BlogPost/381646_a_382975]
-
purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi peste trăirea noastră Când iarna-i ca o coapsă de femeie. Se zbate gându-n pleoapele-nserării Lăsând pe scutul clipei urme frânte Și-mbrățișând fantasma depărtării Când în ninsori i-e dat să se-nveșmânte. Cluj Napoca
MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ŞI VISE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Mai_cerne_iarna_tihna_fulgi_si_vise_georgeta_resteman_1326284446.html [Corola-blog/BlogPost/361922_a_363251]
-
lumina crudă, crescând din răsărit, Albind cenușa arsă a patimilor mele. Mă desmierdau adâncuri ce trimeteau prin unde, Crâmpeiele de raze ce foc purtau de sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Volumul "Pasteluri" Referință Bibliografică: Pe plaja fără nume / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
PE PLAJA FĂRĂ NUME de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1429680651.html [Corola-blog/BlogPost/353908_a_355237]
-
câmpia din suflet Și zboară din floare în floare - mici fluturi Ce-mpart tuturor colorate săruturi; Vigoare îmi pun în nevolnicul umblet. Aduceri-aminte, veniți către mine, Croiți-mi o punte spre cerul albastru, Să-mi vindec o rană cu-n licăr de astru, Ca negrul cel hulpav să nu mă domine! Pseudonim literar - Bonnie Mihali ... Citește mai mult Aduceri-aminte se zbat arzătoareîn roua de lacrimi, în suflet, în minte;Din neguri apare copilul cuminteCu sufletul plin de lumini zâmbitoare.Cu tălpile
CURELCIUC BOMBONICA by http://confluente.ro/articole/curelciuc_bombonica/canal [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
-apoi, pe câmpia din sufletși zboară din floare în floare - mici fluturiCe-mpart tuturor colorate săruturi;Vigoare îmi pun în nevolnicul umblet.Aduceri-aminte, veniți către mine,Croiți-mi o punte spre cerul albastru,Să-mi vindec o rană cu-n licăr de astru,Ca negrul cel hulpav să nu mă domine!Pseudonim literar - Bonnie Mihali... VI. CĂRĂRILE INIMII, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. Cărările inimii sunt necosite Și-n umbră se-aștern, până-n magica
CURELCIUC BOMBONICA by http://confluente.ro/articole/curelciuc_bombonica/canal [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
fără noroc). Iar în final, abandonarea noastră de către Occident (din interese de joasă specie) la picioarele de lut ale uriașului sovietic.” (op. cit. p. 447) În lagărul-schit al captivității, dincolo de constrângerile exterioare și polare, în candela sufletului fiecărui prizonier mijea totuși licărul unei ancore, a unei speranțe. Poate că harul schitului mai împrăștia sacralitatea acelor ostenitori, înmiresmată de duhul trăirii liturgice. Pronia cerească încălzește sub aripile Ei procesul de remodelare și de renaștere interioară, a celor care nu abandonaseră lupta combativă și
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1453701336.html [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
basm: căței, pisoi, mânji și iezi jucăuși, găini moțate și bibilici, ăhăă! Ascultam grav, cu ochii holbați. Nu văzusem niciodată bibilici și am întrebat-o cu vocea sugrumată: chiar și bibilici? Da, și bibilici! a răspuns voioasă mama, cu un licăr de speranță în ochi. Am răspuns calm și răspicat: nu merg! Neajutorată, a-nceput să plângă: nu ți-e milă de mine, mă? Cu un cinism, demn de cel mai sadic criminal, i-am răspuns nepăsător: de ce să-mi fie
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1414300048.html [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
oi un bătrân și un fluier - din satul de ieri... 29 Veche podgorie - și casa paznicului cu proptele 30 Convoi mortuar - ciorile din turlă gonite de clopot 31 iar lună plină- puii berzei deschid ciocurile larg 32 lotuși în amurg- licăr deasupra apei și dedesubt 33 maci la troiță chemându-și mama înapoi copilul orfan 34 ciocârliile scaldă zorii în cântec - melc pe cărare 35 noapte de vară - luna stă atârnată in ciocul berzei 36 o albină în miezul florii de
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Haiku_0_1_2.html [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
care alungă monotonia multor zile de acum înainte, nu poate să nu aibă și alte consecințe; ceea ce iese din tiparele societății trebuie aspru amendat. O zgâlțâială zdravănă poate i-ar prinde chiar bine. Prea se lăsase dus de ape: Un licăr de speranță îi încolțise în suflet în privința Iuriei, deși mintea îi spunea cu totul altceva. Fetele se maturizează mult mai repede decât băieții, natura le grăbește să ajungă la adolescență femei, în vreme ce colegii de clasă devin doar adolescenți care, chipurile
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470151486.html [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
că, a zâmbit în sinea lui, așa cum făcea ori de câte ori cocheta cu ideile trăznite, spunându-și: “ apoi no domnule dragă, om mere pe unde voiești!”. Abia când a început să înoate prin noroi a priceput dl. Constantin ce-a fost cu licărul din ochii lui Albert. Furia l-a împiedicat însă să priceapă bunele intenții pe care acesta le avusese inițial. Ușor fiind, Albert sărea din piatră în piatră în vreme ce dl. Constantin gâfâia în urmă trăgându-și sufletul și pantofii din noroi
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470151486.html [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
21 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Azi sunt doar lemn de foc pe rugul lumii, Desprins dintre frunzarele speranței, Menit să fiu o lance cutezanței, Sfârșit-am ca gătej pe lutul humii. Iubirea ma-nălțat, m-a frânt clepsidra, Din licărul de stea primit-am harul. Acum îndestulez cu mine jarul Și-mi ține ferecată pana, Hydra. Mă voi întoarce-n tine ca'ntr-un templu, Smerit privind icoana încă vie, Preafericit că pot să te contemplu, Pe tine, fostu-mi rug
REÎNVIEREA RIMEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1421816818.html [Corola-blog/BlogPost/372892_a_374221]
-
versul epic sub cezura metrului endecasilab, care este pus în alertă de iamb, sub sentința tragică a fatalistului „Havel Havalim” (Deșertăciune a deșertăciunilor, în orig. ebraic - n. n.). Ecclesiastul lui Eugen Dorcescu reduce tragismul biblic la mâhnirea românească, făcând loc astral licărului de speranță. Frământările, marile întrebări ale Omului, alergarea după vânt și vânarea de vânt se așază sub rigoarea resemnării smerite, în perspectiva întâlnirii ultime cu Dumnezeu și a dreptei reașezări viitoare, după a doua venire. Frazele sunt memorabile, și recunoaștem
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1480750837.html [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
de piscuri amețitoare, de neatins în condiții normale. Calmul indus miraculos prin aceste “intervenții” cu putere aproape hipnotică a fost pentru mine “panaceul” salvator, când în realitate tonica lor prezența, prestanța simplității personificate - la care eu doar râvneam - îți aduc licărul de claritate și echilibrul atât de necesar în cumpenirea lucrurilor, plusul energetic de care te simțeai dintr-o dată deposedat, cheltuit cu nechibzuință în atâtea înverșunări de prisos, nici măcar adiacente scopului cu care o anume situație te învrednicea... O vorbă spusă
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (12) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nunta_sambetista_in_california_12_.html [Corola-blog/BlogPost/359541_a_360870]
-
spumos de mare, dintr-o lacrima de soare, din vulcan prelins cenușă, dintr-o rochie de păpușă, din firicel de nisip, dintr-un tril fără cirip, dintr-un puf de păpădie, din lacrima de la vie, cine țipă tare-n mine licărul unor rubine? solz pierdut de dinozaur? muget sfârtecat de taur? zvâcnet mut de ciuta moartă? cuiul ruginit din poartă? sau atomul regăsit într-un grajd neprihănit? cine sunt, unde mă duc care cale o apuc ? mai precis, dacă se poate
MAI PRECIS, DACĂ SE POATE ? de DORA PASCU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1462646484.html [Corola-blog/BlogPost/380835_a_382164]