546 matches
-
Acasa > Orizont > Ganduri > UN LICĂR DE SPERANȚĂ Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 2250 din 27 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Am împletit cuvinte cu gându-mi visător... Era trist săracul și plângea-n tăcere. Litere-adunate în palma fanteziei Am așezat în vers, din
UN LICĂR DE SPERANȚĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368776_a_370105]
-
Trecători prin viață, călători spre stele... De undeva s-aude o melodie lină Pe pleoape obosite se scurg lacrimi grele Pe măsuța albă se așează... luna O rază luminoasă mă mângâie ușor O fină adiere îmi trece peste față Un licăr de Speranță se naște-ncetișor... D. Theiss Referință Bibliografică: Un licăr de Speranță / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2250, Anul VII, 27 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
UN LICĂR DE SPERANȚĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368776_a_370105]
-
o melodie lină Pe pleoape obosite se scurg lacrimi grele Pe măsuța albă se așează... luna O rază luminoasă mă mângâie ușor O fină adiere îmi trece peste față Un licăr de Speranță se naște-ncetișor... D. Theiss Referință Bibliografică: Un licăr de Speranță / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2250, Anul VII, 27 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
UN LICĂR DE SPERANȚĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368776_a_370105]
-
Autorului Îți mulțumesc Doamne Îți mulțumesc azi, că sunt, pentru ziua de mâine. Îți mulțumesc că am pe masa o pâine. Îți mulțumesc pentru stropii de ploaie, pentru fructe, păsări, flori, pentru soarele care răsare în zori, pentru cerul cu licăr de stele, pentru toate zilele vieții mele, pentru firul de apă izvorât din fântână, pentru harul ce-mi poartă a mea mâna pe-arcus de vioară, pe pânză, pe piatră, pentru viersul ce curge din mine spre cer. Mulțumesc pentru
ITI MULTUMESC DOAMNE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363682_a_365011]
-
piei de miel, lână, făină, mălai...Deodată se trezi în fața cailor cu trei mogâldețe, părea să fie oameni. Unul din ei strigă la cai: - păru să fie același glas. Și puse mâna pe el și-l trase din căruță, prin licărul unei scântei care se-aprinse de la țigara unuia, zări buza spartă a lui Polizache, dar n-apucă să mai zică ceva că țiganul îi și înfipse un cuțit în spate. Și Tudor se trezi cu acel junghi în spinare. Deschise
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
din grâul cel nou Mențiune - Valeria Tamâș Sub masă bunicii soare întârziat- coșul cu gutui... Mențiune - Ana Bezem Cireșii-nfloriți- luminează-n alb și luna Mențiune - Ioan Marinescu-Puiu Copac desfrunzit - se presupune c-a fost iubit de vânturi Mențiune - Doina Bogdan Licăr în pipa - rotocoale de fum sprijină norii Mențiune - Corneliu Beldiman în același geam - lumină candelei și floarea de gutui Etapă 79 - 25 V 2009 Locul I - Dan Norea ninge liniștit - în spatele dricului doar un câine șchiop Locul ÎI - Virginia Popescu
DIMINEŢILE COCORILOR (71 -80) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364641_a_365970]
-
o avusesem pentru o fată, Ramona, care apare în unele scrieri ale mele sub titlul de „domnișoara R.”, am realizat că aveam deja „Frumoasa”. Mai trebuia să creez „Bestia”. Și chiar în următoarea zi, într-o pornire incontrolabilă, într-un licăr de nebunie pe care, poate, l-au avut și Leroux, și de Villeneuve, și Rimbaud, și Sheridan le Fanu, am comis cel mai dement gest pe care l-aș fi putut comite, și totodată și unul ireparabil. Mi-am procurat
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
Padina și coada lacului de acumulare dar și la Peștera Ialomicioara și schitul de călugări din zonă. După o noapte petrecută în creierul munților unde ai posibilitatea să asculți glasul vântului lovindu-se de stânci, foșnetul brazilor, șoaptele izvoarelor cu licărul cristalin al stelelor ce se oglindesc în ele sau vocea munților ce se propagă în ecouri ca chemarea unei fete morgana, a doua zi pornești cu rucsacul în spate pe firul râului către obârșie. Undeva mai sus privirea îți este
BULEVARDUL DIN CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350397_a_351726]
-
Doamne" din care citam în încheierea acestei cronici de întâmpinare " Îți mulțumesc azi că sunt, pentru ziua de mâine,/ Îți mulțumesc că am pe masa o pâine,/ Îți mulțumesc pentru stropii de ploaie,/ Pentru fructe, păsări, flori/ Pentru cerul cu licăr de stele/ Pentru toate zilele vieții mele." Petrus Andrei
AURITA CALE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349297_a_350626]
-
într-o dumnezeiască Primăvară a Sfintelor Paști. Fiecare Floare își pune corola și mireasma pe Hitonul de aur al Veșnicului Arhiereu. Fiecare Ramură înflorită chitește cu adâncă venerație Giulgiul gol de unde a țâșnit Flacăra nestinsă a Celui Prea Sfânt. Fiecare Licăr de apă se preface în lacrimi de bucurie, când Arhanghelul Gavriil anunță: Duminica Învierii. Fiecare Stea și Astru consființesc Aura Purtătorului și Dătătorului de Viață. Fiecare Câmpie, Deal sau Munte tresaltă și dănțuie deodată cu bucuria celei mai mari Minuni
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
supușilor tăi pe care îi chinuiești și-i urgisești. Când valul disperării i-a luat pe toți, când se tânguie și se jelesc, când umbrele-ntristării îi orbesc, de piatră să fi fost și tot le-aș fi aprins un licăr de speranță. - Speranța, deci! Asta era! spuse rânjind Iarna. Te-a cuprins mila de ei, boșorogule, și i-ai amăgit cu “un licăr de speranță”, o minciunică, să plece liniștiți. - Viitorul ce-l urzesc nu este “minciunică”, nechibzuito! El este
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
când umbrele-ntristării îi orbesc, de piatră să fi fost și tot le-aș fi aprins un licăr de speranță. - Speranța, deci! Asta era! spuse rânjind Iarna. Te-a cuprins mila de ei, boșorogule, și i-ai amăgit cu “un licăr de speranță”, o minciunică, să plece liniștiți. - Viitorul ce-l urzesc nu este “minciunică”, nechibzuito! El este scris în legile Firii din cărțile Marelui nostru Creator. - Minciuni sfruntate de-un boșorog senil! Tot mai insiști că ursita mea e să
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi peste trăirea noastră Când iarna-i ca o coapsă de femeie. Se zbate gându-n pleoapele-nserării Lăsând pe scutul clipei urme frânte Și-mbrățișând fantasma depărtării Când în ninsori i-e dat să se-nveșmânte. Cluj Napoca
MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ŞI VISE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361922_a_363251]
-
care alungă monotonia multor zile de acum înainte, nu poate să nu aibă și alte consecințe; ceea ce iese din tiparele societății trebuie aspru amendat. O zgâlțâială zdravănă poate i-ar prinde chiar bine. Prea se lăsase dus de ape: Un licăr de speranță îi încolțise în suflet în privința Iuriei, deși mintea îi spunea cu totul altceva. Fetele se maturizează mult mai repede decât băieții, natura le grăbește să ajungă la adolescență femei, în vreme ce colegii de clasă devin doar adolescenți care, chipurile
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
că, a zâmbit în sinea lui, așa cum făcea ori de câte ori cocheta cu ideile trăznite, spunându-și: “ apoi no domnule dragă, om mere pe unde voiești!”. Abia când a început să înoate prin noroi a priceput dl. Constantin ce-a fost cu licărul din ochii lui Albert. Furia l-a împiedicat însă să priceapă bunele intenții pe care acesta le avusese inițial. Ușor fiind, Albert sărea din piatră în piatră în vreme ce dl. Constantin gâfâia în urmă trăgându-și sufletul și pantofii din noroi
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
amintirea-i. Doar Seneca aflse de episodul dispariției. Chiar și după ani de la eveniment, mi se perindaseră prin fața ochilor niște flash-uri: casa tăcută, silueta aproape imaterială a mamei bolind după dispariția lui, aerul încărcat de grija zilei de mâine, licărul permanent al candelei, vorbitul în șoaptă, multă-multă tristețe, interdicții peste interdicții cu Să nu zici nimănui ce știi! În vremea tăcerii noastre, interfonul prinse viață. Îl anunța pe Seneca. Văzui în sosirea lui dovada ca Pronia Cerească mă ocrotește... Pe lângă
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
magic, transmis de la tată la fiu. Cântec duios, dureros și măiastru arde-n țărâna ce-ascunde un geamăt; râul, în șopot, oftează sihastru când trandafirii roșesc într-un freamăt. Fir nevăzut, un liant peste vreme, urmă ascunsă în venele oarbe, licăr în noaptea venită devreme peste durerea ce sufletul soarbe. Plouă, în peștera lacrimii, rouă - bob străveziu, licurici cutezanței... Tatăl și fiul împart - pe din două - cântec ce poartă amprenta speranței. Referință Bibliografică: Urmă ascunsă în venele oarbe / Curelciuc Bombonica : Confluențe
URMĂ ASCUNSĂ ÎN VENELE OARBE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364949_a_366278]
-
și iubire... sunt suflet de floare născută din lacrimi și dor și-n dulce visare te-aștept năzuind fericire... De vorbă cu stelele Stele-mi vorbesc astă seară doar despre tine și-mi dăruiesc, ca o dulce povară în ochi licărul lor mi-este bine... în unduiri feline frunzele dau ultimul sărut vântului și se-aștern ca o mătase încă vie peste iarba verii ce trece, în odihna pământului un greier ratăcit sub fereastră fredonează sprințar un cântec de dor în
POEME DE DRAGOSTE (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366683_a_368012]
-
de disonanțe, ca vraja unui descântec?” Renunț pentru un timp. Degeaba mă ocup de alte treburi prin casă, ideea parcă dă în clocot pe creier. Revin și iarăși rătăcesc prin zig-zagurile de imagini. Îmi ciulesc urechile, poate susură sau poate licăre vreo soluție cum să îmi îmbrac gândul care mă-mboldește mereu. Când mi se pare că întrezăresc ceva, imaginile îmi vin parcă virusate. De la o vreme, pe canavaua unor întâmplări, încep să zbenguie și să se închege niște idei, iar
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
trotuarului șotronul, firul fragil al vieții avea să i se curme atât de tragic la câteva sute de kilometri de granițele patriei sale reale și de osemintele părintești. Nu i se putea ghici la vremea aceea frumoasă a copilăriei, în licărul jucăuș al privirii lui pline de lumină, urma unei atari drame viitoare greu de descris în cuvintele propriei sale limbi, tocmai din motivul singular că Luca făcea parte din lumea aceea magică a copiilor cu chip mereu senin și suflet
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
el intrase pe ușa bucătăriei în dimineața această și fără nici un cuvânt, privind-o în ochi ridicase pușca și trăsese în ea. Încă o lacrimă i se prelinsa de sub pleoapele abia întredeschise în care abia dacă se mai zărea un licăr de viață. Bine că plânsese fetița și cumnata ei plecase din bucătărie, ar fi durut-o să poarte povara încă unei vieți distruse din cauza ei. Acum totul se terminase ... O auzi ca prin somn țipând, dar nu-i mai păsa
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
interese) fac, zilnic, „plecăciuni” în fața „barosanilor” europeni, care, chipurile, ei sunt cei care gândesc și știu cel mai bine ce e bine pentru cetățenii români, așa-ziși europeni. Orice instituție, fabrică, corporație unde statul are ceva acțiuni și care mai licăre din când în când intră imediat în vizorul „lupilor” europeni și în câteva luni, cu ajutorul frățesc al „haitelor de câini ciobănești”, dispar la fier vechi. Așa au dispărut miile de fabrici, uzine și întreprinderi pe care le-a avut România
DE DRAGUL UNIUNII EUROPENE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361690_a_363019]
-
verzi liniștindu-mi ființa, Așterne-mi covorul de zâmbete-n cale, Lumină senină să-mi umple credința. Fii umărul drag ce răsare din ape, Catarg mistuit de iubire și doruri, Din marea în zbucium dorind să se-adape Și-n licărul stelei să-și scrie onoruri. Ascultă-mi duioasă cântare pribeagă, Liană de sunete mult rugătoare, Ce suflet de ceruri albastre îl leagă Când clipa ne minte, mereu schimbătoare. Referință Bibliografică: Clipa ne minte / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CLIPA NE MINTE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351901_a_353230]
-
Un înger coboară pe scări de mătase Și vise îmi țese cu fir de albastru. O, Doamne, ajută-mi să merg înainte, Povara din cruce să-mi vindece-o rană, Credința - prescură dospită în minte - Mătănii de rouă să-mi licăre-n geană. Referință Bibliografică: Mătănii de rouă / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 789, Anul III, 27 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MĂTĂNII DE ROUĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351987_a_353316]
-
poale de Carpați, în micul sat Ce-atât de mare,-atunci, mi se părea(!) ... Priveam, suind cu greu pe deal, în zori, Gemând sub ale toamnelor poveri, Căruțele-nspre cer, unde cocori Dădeau înc-un ocol s-alunge nori, Ca stelele să licăre în seri, Și-a doua zi iar frunze tresăreau De piatra sub copite ce scrâșnea Când boii-n jugul crâncen se-opinteau ... Frumoși, dar și ce mândri arătau(!) Cred că și Grigorescu gelozea ... Dar se-ntâmpla, sub cerul neguros, Cum
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352308_a_353637]