1,260 matches
-
des la televizor mai demult. O voce prietenoasă, care-mi trezea amintiri dulci, dar care parcă venea dintr-un loc Îndepărtat la care nu aveam cum să ajung. — Maestrul? — Da, maestrul Yazaki. Reiko Îl chemă pe barman și comandă un lichior de coacăze negre. — Nu aș putea spune că o duce excelent cu sănătatea, am Început eu. Pe urmă i-am povestit, alegându-mi cu grijă cuvintele, absolut tot, Începând cu ziua În care l-am cunoscut pe Yazaki pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
imperceptibila mișcare a trupului lui Reiko. Cu siguranță a fremătat aerul, m-am gândit eu. În momentul acela mi-am adus aminte de cuvintele lui Gan: Reiko este ca o gaură neagră. Freamătul aerului Încetă, iar Reiko, privindu-și lung lichiorul de coacăze negre, așteptă ca barmanul și cuplul de la cealaltă masă să-ți Întoarcă privirile de la noi. Întinse mâna, apucă paharul cu două degete fără manichiură, rămase câteva clipe cu el În aer, apoi Îl duse la gură și bău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
general, cei de la C.A.P. și cei de la școală se cunoșteau doar din vedere. Se întâlneau prin comună, la cooperativă sau la stația de autobuz când plecau spre oraș. Săndica, îmbujorată la față de emoție și poate și de la păhăruțul de lichior servit special doamnelor, a prins cu grație mâna oferită de profesor, care încerca să o ajute să se ridice de pe scaun, sub privirile curioase ale celor din încăpere. Avea draci în ea Săndica. Nu puteai să nu întorci capul când
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
august 2014 Toate Articolele Autorului în brațele tale moartea are ochii albaștri și poartă rochii de catifea își pune cireșe la urechi și mănâncă înghețată cu gust de vanilie nisipurile cântă și toate fetele morgana aduc bomboane de ciocolată cu lichior dragostea asta mai puternică decât mine taie pariul nisipului cu piatra mă vei iubi mă vei iubi o mantră repetată obsesiv îmbracă de sărbătoare deșertul apoi pleci abstinent la iubire Referință Bibliografică: cântecul deșerturilor / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CÂNTECUL DEŞERTURILOR de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361080_a_362409]
-
Crîșma înlemnea. Tejgheaua, pe care se uscau halbele în lumina difuză a becului chior, ce crea clarobscurul (hai sictir! zicea Hathor din Denderah, zeița iubirii), troznea impresionată. Scenă clasică pentru tejghea. Un ceai pentru sentimentele gingașe! Ba pe mă-ta! Lichiorul duhnea a sirop de zmeură stricat și a cearceafuri ude, grele ca o pînză de corabie, stoarse de Aureliano și de tînăra mulatră cu sîni de cățea, Ignatio își boteza cel de-al treilea copil, naș fiind sexagenarul Caiafa, cel
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
profesori. - Lasă, lasă, știu eu că o mai faceți când vă întâlniți în afara liceului. Condurache se îndreptă spre un bufet din lemn de mahon sculptat, o piesă de mobilier greu, patinat de timp, de unde se întoarse cu un serviciu de lichior în care sticla era pe jumătate. - Ce zici de ceva care să te încălzească pe interior când vei ieși afară la ger? - Știți, eu nu prea obișnuiesc să consum băuturi alcoolice. Și cu țigara, mai mult mă prostesc, nu sunt
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
umplu cu vișinată două păhăruțe cu picior, dintr-o sticlă de Murano de culoare grena, pictată cu desene de culoare albă, reprezentând o scenă chinezească, o femeie servind ceai unei alteia, ce avea un evantai deschis. Era un serviciu de lichior destul de vechi, din perioada antebelică, pe care i-l făcuse cadou o mătușă când împlinise el treizeci de ani. Era sora mamei, care nu avea copii și ținea foarte mult la el. Spera s-o moștenească la trecerea în lumea
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
la Istanbul. Emanuela dormita, ca motanul pe cuptor, cuprinsă de o moleșeală plăcută, relaxantă, care o îmbia la visare. Uitase de faptul că este singură în casa unui bărbat de treizeci și trei de ani, care pe deasupra îi mai era și profesor. Lichiorul ca și tăria țigării începeau să-și facă efectul. Condurache reveni cu ibricul în mână, turnă cafeaua în ceștile din cobalt albastru cu dungă aurită pe margini, apoi umplu din nou păhăruțele cu lichidul miraculos. - Nu mai puneți vă rog
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
Acolo servesc doar espresso, apă fiartă trecută peste o cupă de cafea la care îți mai adaugă o doză de lapte condensat și pachețelul de zahăr, uneori și un pliculeț cu ciocolată. - Servește-te, nu te sfii. Nu-ți place lichiorul meu? Eu mi-l pregătesc după o rețetă specială proprie. Cum nu are cine să-mi treacă pragul casei, nu prea am ocazia să tratez cu el multe persoane. - Nu aveți pe nimeni în casă, locuiți singur? - Da, după cum bănuiesc
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
cea de instruire a tineretului și pregătirea lui pentru viață. „Cred că ai fi tu în stare să faci și altă pregătire unor fete tinere ca mine”, gândi cu îndrăzneală Emanuela în sinea ei, sorbind cu plăcere din păhăruțul cu lichior. Nu-l mai simțea așa de departe și de distant pe profu’ său de matematică. Putea să-l considere chiar amic. „Oare cum o fi ca iubit”? își permise ea o întrebare insolentă. „Din ce cauză l-o fi părăsit
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
pe după umăr și o conduse prin living room spre o ușă ce a stat tot timpul închisă. Dădea spre un hol larg cu mai multe uși. Luând-o de mână, deschise una dintre uși și îi arătă baia. Observase că lichiorul și căldura șemineului începuseră să-și facă efectul asupra tinerei. În fața ușii deschise, o luă de după umeri și o strânse la piept, fără ca aceasta să se opună. Cum fata nu-i ajungea decât până la umeri, bărbatul se aplecă și o
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
depus s-o readucă între brațele fotoliului. Îmi cer scuze. Nu trebuia să se întâmple acest lucru, mai ales că-mi ești elevă și ești așa de tânără... - Și eu sunt la fel de vinovată, recunoscu sincer fata. Nu trebuia să beau lichiorul și mai ales să mă simt așa de bine, aici lângă dumneavoastră, la căldura șemineului. - Sper că nu ai să spui cuiva despre acest incident nefericit. - Lăsați, domn’ profesor că nu a fost chiar așa de rău. Pot recunoaște că
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
fost chiar așa de rău. Pot recunoaște că ne-a plăcut amândurora, chiar dacă la un moment dat ne-a „furat peisajul”. Fiți sigur că nu voi spune nimănui că am stat singuri în living și m-ați tratat cu țigări, lichior și cafea turcească. Nimeni nu m-ar crede că nu s-a întâmplat nimic „deosebit” între noi. - Este bine așa. Când dorești să mai vii la pregătire? - Singură sau cu Brigitté? replică ea veselă nevoie mare. Depinde la ce vreți
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
atunci, lăsându-l perplex pe Condurache, om trecut prin multe situații de acest gen în tinerețea sa. - Știi! Asta-i ca să ai la ce te gândi după plecarea mea și mai ales la ce ai pierdut, spuse ea amețită de lichior și aroma de cafea turcească, închizând veselă ușa în urma sa. Referință Bibliografică: IUBIRE INTERZISA - cap. I part. a II a - MEDITATIA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1050, Anul III, 15 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
pot atrage sufletul altora. Atunci am început să devin violent, să fumez, am inceput sa-nvat să beau și să nu credeți că acest duh al alcoolului vine cu damigene de palinca de 10 litri - nu. Vine cu câte un lichior, cu câte un coctail, cu câte un mic aperitiv în care e pus, și uite așa începi să ajungi la acel nivel în care să devii imun la 1 kg de alcool, de tărie. Prietena mea a rămas gravidă și
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367375_a_368704]
-
post, plutonier-major Vasile Codreanu, de loc din Puchenii Dâmboviței și care se împământenise la Rucăr și devenise om al satului (până când, ceva mai târziu, va fi ostracizat din pricini oarecum asemănătoare). Săracul și-a dat seama de „pritoceala aghesmuită”cu lichior și bere a aparatcik-ului care ancheta cu spirit de gauleiteri gestapoviști cazul (probabil prilejul nimerit și așteptat cu înfrigurare pentru promovarea în ierarhie) și de complecta noastră nevinovăție Părăsind locul anchetei pentru a veni în sprijinul colegilor rămași în pană
BONGOLA, BONGO-CHA-CHA-CHA CU... CÂNTEC ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366822_a_368151]
-
altor „mari”: Constantin Ciopraga (Literatura Română Modernă); Theodor Simesky, I.D. Lăudat, Gavril Istrate, Dumitru Gafițeanu, dar și Gh. Agavriloaie, apoi Liviu Leonte, Victor Crăciun, Maria Platon... Examene, literatură, iubiri, emoții, reportaje, subredacția revistei „Viața Studențească”, reuniunile tovărășești, Casa de cultură, lichiorul „Indian”, crainica aia frumoasă și bine-nchegată (a acceptat s-o sărut, dar era prea târziu!...), cantina studențească și mâncarea „la iepureală” - adică cu ciorbă furată în văzul tuturor și, uneori, și felul doi... Pe sub pleoape se perindă acum și spectacolele
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
de bambus, deci discreția era asigurată. Ca meniu, optase pentru platouri bine garnisite cu variate gustări asortate, cu fructe de mare, brânzeturi, legume la grătar, frigărui și alte bunătăți alese cu grijă. Băuturile erau la alegerea invitaților și printre altele, lichioruri șampanie cafea și desert. Aranjase totul cu discreție, ajutată de două prietene și foste colege de liceu, Diana și Maria Carla și de Marco, un fost prieten din anii de liceu cu care de curând reluase vechea prietenie în mod
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
bârfește. Nu prea mă bag în asemenea discuții..., mai ales în cele despre profesori. Condurache se îndreptă spre un bufet din lemn de mahon sculptat, o piesă de mobilier greu, patinat de timp, de unde se întoarse cu un serviciu de lichior în care sticla era pe jumătate plină. - Ce zici de ceva care să te încălzească pe interior când vei ieși afară la ger? - Știți, eu nu prea obișnuiesc să consum băuturi alcoolice. Și cu țigara, mai mult mă prostesc, nu
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
două fotolii, apoi umplu cu vișinată două păhăruțe cu picior, dintr-o sticlă de Murano de culoare grena, cu desene albe, reprezentând o scenă chinezească, o femeie servind ceai unei alteia, ce avea un evantai deschis. Era un serviciu de lichior destul de vechi, din perioada antebelică, pe care i-l făcuse cadou o mătușă când împlinise treizeci de ani. Era sora mamei, care nu avea copii și ținea foarte mult la el. În cameră se făcu simțit imediat mirosul de vișină
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
la Istanbul. Gabriellé dormita ca motanul pe cuptor, cuprinsă de o moleșeală plăcută, relaxantă, care o îmbia la visare. Uitase de faptul că este singură în casa unui bărbat de treizeci și trei de ani, care pe deasupra îi mai era și profesor. Lichiorul începea să-și facă efectul, ca și tăria țigării. Condurache reveni cu ibricul în mână, turnă cafeaua în ceștile din cobalt albastru cu dungă aurită pe margini, apoi umplu din nou păhăruțele cu lichidul miraculos. - Nu mai puneți vă rog
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
Acolo servesc doar espresso, apă fiartă trecută peste o cupă de cafea la care îți mai adaugă o doză de lapte condensat și pachețelul de zahăr, uneori și un pliculeț cu ciocolată. - Servește-te, nu te sfii. Nu-ți place lichiorul meu? Eu mi-l pregătesc după o rețetă proprie, specială. Cum nu are cine să-mi treacă pragul casei, nu prea am ocazia să tratez cu el multe persoane. - Nu aveți pe nimeni în casă, locuiți singur? - Da, după cum bănuiesc
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
cea de instruire a tineretului și pregătirea lui pentru viață. Cred că ai fi tu în stare să faci și altă pregătire unor fete tinere ca mine", gândi cu îndrăzneală Gabriellé în sinea ei, sorbind cu plăcere din păhăruțul cu lichior. Nu-l mai simțea așa de departe și de distant pe profu' său de matematică. Putea să-l și-l considere chiar amic. Oare cum o fi ca iubit? își permise ea o întrebare insolentă. Din ce cauză l-o
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
pe după umăr și o conduse prin living room spre o ușă ce a stat tot timpul închisă. Dădea spre un hol larg cu mai multe uși. Luând-o de mână, deschise una dintre uși și îi arătă baia. Observase că lichiorul și căldura șemineului începuseră să-și facă efectul asupra tinerei. În fața ușii deschise, o luă de după umeri și o strânse la piept, fără ca aceasta să se opună. Cum fata nu-i ajungea decât până la umeri, bărbatul se aplecă și o
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
depus s-o readucă între brațele fotoliului. Îmi cer scuze. Nu trebuia să se întâmple acest lucru, mai ales că-mi ești elevă și ești așa de tânără... - Și eu sunt la fel de vinovată, recunoscu sincer fata. Nu trebuia să beau lichiorul și mai ales să mă simt așa de bine, aici lângă dumneavoastră, la căldura șemineului. - Sper că nu ai să spui cuiva despre acest incident nefericit. - Lăsați, domn' profesor că nu a fost chiar așa de rău. Pot recunoaște că
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]