189 matches
-
sunt un pur hors d’oeuvre, o fantezie arieliană gratuită. Dar nu e deloc așa. Rostul mascaradei este chiar destul de complex: să întărească și mai mult impresia de extraordinar, de straniu și de mister a insulei (Sebastian: „Acum cred în licorni, ba chiar în Phoenix“); să însceneze parabola frustrării celor ce credeau că au cules ori stau să culeagă roadele jindurilor lor; să-i dea lui Gonzalo impresia 192 că i a văzut cu ochii lui pe băștinașii în mijlocul cărora gândea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sunt un pur hors d’oeuvre, o fantezie arieliană gratuită. Dar nu e deloc așa. Rostul mascaradei este chiar destul de complex: să întărească și mai mult impresia de extraordinar, de straniu și de mister a insulei (Sebastian: „Acum cred în licorni, ba chiar în Phoenix“); să însceneze parabola frustrării celor ce credeau că au cules ori stau să culeagă roadele jindurilor lor; să-i dea lui Gonzalo impresia că i a văzut cu ochii lui pe băștinașii în mijlocul cărora gândea să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
paradigme sau a unei anumite perioade. Să reținem opinia lui Jean Charles Pichon, conform căruia, dacă "nu este o "poveste mincinoasă", și nu este, dacă nu este o vocabulă sub care "unii plasează ceea ce nu s-a văzut niciodată (un licorn), ceea ce li se pare imposibil (învierea lui Christos)", sau "iluziile (aparițiile) Fatimei și imposturile (dansurile ploii)", mitul nu pare a fi nici forma ideală de asumare a lumii".462 Putem afirma fără teamă de eroare că așa cum omul nu a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Scott Fitzgerald ce se îndrăgostea de orice femeie drăguță pe care o vedea, de siluetele lor de la distanță, de umbrele pe care le aruncau pe ziduri. Încât a pus preț nu pe vorbele lui, ci pe povestirea despre doamna cu licornul pe care o publicase într-o revistă literară la vreo jumătate de an după aventura lor, în care Rodica Dumitrescu apărea transfigurată, dar în mare măsură și cum era ea sub masca de aroganță și independență sau cum credea Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care, niciodată încă, nu-l străbătuse, spre a veni să o întoarcă dincolo de câmpul acela, pasărea magelan, iar în mâna ei cu degete prelungi, ușor întinsă înainte, ținea oglinda cu chenar de argint în care se privea, blând și nedumerit, licornul. ...și doar licornul stătea lângă ea, povestind, povestind mereu, dar nu cum știai tu sau eu sau stăpânii pietrelor pe care le ducem cu noi sau oricine altcineva, ci cu totul altfel, după vedeniile din oglinda cu chenar de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu-l străbătuse, spre a veni să o întoarcă dincolo de câmpul acela, pasărea magelan, iar în mâna ei cu degete prelungi, ușor întinsă înainte, ținea oglinda cu chenar de argint în care se privea, blând și nedumerit, licornul. ...și doar licornul stătea lângă ea, povestind, povestind mereu, dar nu cum știai tu sau eu sau stăpânii pietrelor pe care le ducem cu noi sau oricine altcineva, ci cu totul altfel, după vedeniile din oglinda cu chenar de argint în chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le ducem cu noi sau oricine altcineva, ci cu totul altfel, după vedeniile din oglinda cu chenar de argint în chip de ghirlande din frunze de laur și flori albe de măceș și păsări, înlăuntrul căreia își privea fața nobilă licornul... Pe gâtul, umerii și sânii Doamnei răsunau clopoțeii de argint strânși în sfere de filigran și apoi sferele, cu clinchet, în mănunchiuri înșiruite după liniile înalte și subțiri de-a lungul cărora aluneca lănțugul. Ea își întinse mâinile și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și subțiri de-a lungul cărora aluneca lănțugul. Ea își întinse mâinile și le trecu în jurul gâtului meu și din apele lacului, întunecate, a ieșit către oglinda pe care, îmbrăcată în brocarturi, după vechile științe, o ținea în mână Doamna, licornul. ...iar Doamna striga cu glas încet, încet: treizeci de ani, înțelegi? treizeci de ani, nu douășopt, douășnouă, treizeci, mi-ar trebui de-acum statornicia străzilor cu pietrele atât de adesea numărate și case ale căror ferești să știu c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
apoi în linii subțiri și lungi, iar în mâna ei ușor întinsă înainte, oglinda cu ramă de argint topit în chip de crengi înflorite de măceș și păsări și frunze de laur în ghirlande, unde se privea, blând și nedumerit, licornul. Și povestea câte și mai câte, întâmplările, născocirile care curgeau pe acolo pe unde se răsfrângea, limpede și albă, înfățișarea licornului... dar, oricum, nimeni nu putea pătrunde aici, Doamnă, și nici nu poți pleca înapoi spre ape, fie să aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de crengi înflorite de măceș și păsări și frunze de laur în ghirlande, unde se privea, blând și nedumerit, licornul. Și povestea câte și mai câte, întâmplările, născocirile care curgeau pe acolo pe unde se răsfrângea, limpede și albă, înfățișarea licornului... dar, oricum, nimeni nu putea pătrunde aici, Doamnă, și nici nu poți pleca înapoi spre ape, fie să aștepți dimineața, așa încât Doamna și-a întins mâinile cu degete prelungi luându-te de după gât, mai povestea licornul, și și-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
limpede și albă, înfățișarea licornului... dar, oricum, nimeni nu putea pătrunde aici, Doamnă, și nici nu poți pleca înapoi spre ape, fie să aștepți dimineața, așa încât Doamna și-a întins mâinile cu degete prelungi luându-te de după gât, mai povestea licornul, și și-a lăsat capul pe pieptul tău, atât de obosită și iarăși așteptând...“ Iar acum Andrei privea cum, cu aceleași degete prelungi, învârtea, cu gândul aiurea, însă oricum nu la evocarea cu licornul, lănțugul purtat pe gât, pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
luându-te de după gât, mai povestea licornul, și și-a lăsat capul pe pieptul tău, atât de obosită și iarăși așteptând...“ Iar acum Andrei privea cum, cu aceleași degete prelungi, învârtea, cu gândul aiurea, însă oricum nu la evocarea cu licornul, lănțugul purtat pe gât, pe umeri și pe sâni, făcând să răsune clopoțeii de argint strânși în sfere de filigran, și privirile ei se întoarseră înăuntru și, pierdute, au strălucit deodată, zicând „și n-are decât patruzeci de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca cea a stoicilor. Oamenii din alte timpuri au crezut (prof. Andre Lefevre: La Religion, 1892) în : 1-Zoolatrie (cultul direct al animalelor: foca, balena, la eschimoși; pisica, boul Apis, la egipteni); 2-Mitologie zoologică (fauna ideală: elefantul alb, caii lui Achile, licornul); 3-Fytologie (cultul lumii vegetale: bradul de crăciun, la germani, arborele cosmologic, în India); 4- Litholatria (cultul lumii minerale: piatra de la Kaaba, aeroliți, dolmene); 5-Hidrolatrie (cultul apei, al izvoarelor, fluviilor, mărilor, Gangele, Nilul); 6-Pyrolatrie (divinizarea focului: cultul Vestei, Prometeu); 7-Animismul: a-
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
luat în seamă de timpuriu, dar, fapt curios, ecliptica a fost împărțită în 28 de semne -în loc de 12!- după zilele de revoluție sinodică ale Lunii. Aproape toate casele cerești definesc animale: Zmeul, Balaurul, Viezurele, Iepurele, Vulpea, Tigrul, Leopardul, Licornul, Boul, Liliacul, Soarecele, Rândunica, Porcul, Yu, Lupul, Câinele, Fazanul, Cocoșul, Corbul, Maimuța, Yuan-o specie de maimuță, Sacalul, Capra, Căprioara, Calul, Ciobanul, Sarpele, Râma. Fig.16 - O veche armilă, care se păstrează în curtea observatorului din Pekin. Totuși, puterea lui
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
nu este posibilă, stilul nostru de viață ar trebui să genereze sau să creeze propriile noastre sunete tămăduitoare și de alinare în perioadele când suntem singuri. Licorna, expresie a dogmei și liberei gândiri Omnes ante Mosem per Unicornem prophetaverunt 470. Licornul aude prin vuietul timpului/glasul nimicului/prin zvonul eonului/ bocetul omului. Toate acestea se vor întâmpla când profeția lui Blaga se va împlini și omul va deveni un eon dogmatic cu puterea de a accepta dogma divinului într-un spațiu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
science? Effect of rosary prayer and yoga mantras on autonomic cardiovascular rhytms: comparative study, BMJ, 2001. 468 Sepher Yetzirah, 2006. 469 Gregory Bassham, Jerrz L.Walls, The Chronicles of Narnia and Philosophy, 2005. 470 Toți înainte de Moise au profețit prin Licorn 471 Christian Bernard, Positio Fraternitatis, 2001. 472 Condorcet inițiatul are rareori nevoia de a face un mister din cunoștințele transcendente: cel mai bun mijloc de a le prăbuși în obscuritate este să le răspândești în marele public (Robert Charroux, Cartea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noastră, tot atât cât și din cauza "lor", ne aflăm azi unde ne aflăm. Ceea ce cred că de fapt, știam și atunci când ascultam muți, premoniția-avertisment la timpul perfect simplu, a Phoenicșilor: Așa muri în somn/ Inorogul domn,/ așa muri în somn/ licornul domn. (Acum când transcriu, am aflat deja că versurile îi aparțineau lui Șerban Foarță, dar asta nu schimbă cu nimic trecutul) Aprilie 2006 Un om ocupat L-am cunoscut pe Oleg Danovski și oricine l-a cunoscut, sau doar l-
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
granate și rubine, mai du-mi douăzeci de gheme de beteală de aur, zece coți de catifea verde, o bucată de mătase roșie ca cireașa și, mai ales, un troc de zidar și-o mistrie de argint“. Trei coarne de licorn și-o dragoste veșnică Așa l-a zămislit Violeta pe Perlino. „Începu să facă un aluat din zahăr și migdale, stropindu-l cu apă de trandafiri și de iasomie. Apoi, ca un olar sau un sculptor, frământă această pastă cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
zahăr să fie râvnit în cea mai neobișnuită colecție, ce aduna dimpreună: „o băutură fermecată care schimba necazul în bucurie, o săgeată a lui Amor, umbra lui Scipio, inima unei cochete, credința unui doctor, o sirenă împăiată, trei coarne de licorn, conștiința unui curtean, politețea unui îmbogățit, hipogriful lui Orlando, tot lucruri care nu s-au mai pomenit niciodată și nici n-or să se pomenească vreodată“. <em>O, vânt ce sufli dinspre zori,/ Al meu iubit nu l-ai aflat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
chiar dacă King se așează pe umărul lui Ding, și Kong - pe degetul lui Dong. De reținut: King e cu Dong, și Kong cu Ding. Uneori, însă, poți s-o vezi pe Kong cu Dong, ca și pe King cu Ding“. LICORN(A): „Specie de cal, având pe frunte, un singur corn în formă de torsadă. Făptură foarte îndrăgită de prințese, - de-o mare frumusețe și delicatețe fără seamăn. Nu se lasă-ntrevăzut decât de ele. Pentru a putea să-l întâlnești, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
a putea să-l întâlnești, se cere o seamă de precauțiuni: se cade să-ți pui cea mai frumoasă rochie, după care te duci într-o pădure; să te așezi pe un trunchi de brad căzut pe marginea unui drumeag. Licornul se ivește fără veste, atunci, din bungete de codru. Se-apropie, își îndoaie un genunchi, își pune capul în poala prințesei și adoarme. Uneori, are să-i împărtășească acesteia grijile și micile-i necazuri. O prințesă ar fi strâns într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
bungete de codru. Se-apropie, își îndoaie un genunchi, își pune capul în poala prințesei și adoarme. Uneori, are să-i împărtășească acesteia grijile și micile-i necazuri. O prințesă ar fi strâns într-o bucoavnă cu numele Ce povestesc prințesele licornii, toate aceste mărturii, dar ea nu mai e, astăzi, de găsit. S-o fi rătăcit pe undeva, prin vreun pod de casă bătrânească, prin vreun dulap vechi de stejar, prin vreun întunecos sertar. Scrieți-mi dacă o aveți“. P|IANJENUL
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
Nopților sunt de un delir factice, totuși de o artă deplină pentru un începător atât de tînăr: E-n mine-o herghelie de armăsari. Sunt unii Mai albi ca spuma albă zvîrlită-n vânt de mare, Mai albi decât e coama Licornii legendare, Iar alții, fără pată, sunt negri ca cărbunii. Sub regimil simbolismului se observă apoi primele creionări ale așa-zisului tradiționalism, care nu este la început decât o foarte originală adaptare a acelei poezii franceze care evoca în linia lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ț. învederează propensiunea spre lirismul intelectualizat. Primul volum, Lebede negre (1936), adăpostește, asemenea celor următoare, termeni științifici, toponime, denumiri din sfera culturii (istorice, mitologice, artistice), aluzii (inclusiv titulare) livrești: Loreley, Străzile din Bruges, Tăcut și tainic Luvru, Elipse orfice, Pașii licornului, Tiche Fortuna, Întâlnire cu Verhaeren, Corbul lui Poe, Anabasis, Cosmograme, sintagme livrești, precum „romantismul lunii”, „temeritatea unor perihelii”, „tristețea curbei”. O poezie, Sub lunae luce, semnalată și de G. Călinescu, e scrisă în întregime în latină. Prozodic și prin atmosfera
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
impresii stârnite fie de mișcarea materiei (Plop în viscol), fie de realizări omenești extraordinare, pe pământ și în cosmos, iar intermitent nu fără a ceda conjuncturalului ideologic, mai cu seamă în anii ’50. În Tainicul arhipelag (1964) ori în Pașii licornului (1989) se produce o regresiune în timpul interior, iar ca reflex o concentrare aproape gnomică a expresiei, ca în ciclul Aventura limbajului. Neliniștea în fața neantului - manifestă în poza romantică din placheta Lebede negre - devine o stare naturală în Lebede albe (1983
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]