350 matches
-
simțit! Am fost tot timpul aici. - Îți dai seama ce se putea întâmpla dacă se petrecea noaptea? - Nu. Indiferența lui mă enervează. - Putea să murim! izbucnesc. - Și ce vină am eu? mi-o întoarce scarcastic. - Momești rechinii, asta faci! Uite, lighioanele astea s-au deprins să se țină după ”Princess”! Dacă ar fi trebuit să sărim peste bord, cum era cât pe ce s-o facem, nimeram drept în gurile lor! - S-ar fi întâmplat și se poate întâmpla asta oricând
DRUMUL APELOR, 13 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375473_a_376802]
-
un copoi, dibuise imediat cuibul rozătoarelor. Cât suferise că nu-i putuse prinde pe cei mari, scăpați de zgomotele căutării! Se mulțumise și cu orbeții neîmbrăcați, rămași în culcuș fără apărarea părinților. Îi vârâse degrabă într-un sac, aruncând bietele lighioane în focul din spatele casei, la care bunica tocmai fierbea niște rufe. O supărase tare rău pe bătrână cruzimea faptei! Dar el nu o luase în seamă, plecând fluierând, după care râsese ca un diavol de satisfacție. Timpul trecea. Creștea și
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
de atâta sedentarism în lumea voastră? - Deși te scalzi în ape limpezi, arăți cam palid! Ții cumva dietă? - râse fata. - Sau vrei să te mântuiești și ții post negru!? - îl întrebă în glumă Prințișor. - Mă hrănesc doar cu sânge de lighioane! Fetele fragede le las cavalerilor ca să plămădească urmași și să înmulțească neamul valahilor! - Chiar astă-seară am vorbit de tine... - Sunt chiar așa de important în viața voastră? Au dispărut voievozii și regii și au apărut președinții cu traiul ca-n
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
să le-adunăm copii”, ne introduc într-un tărâm de vis unde totul e fantastic, nu există răutate, urâțenie, invidie, ură, oamenii sunt perfecți, după chipul îngerilor. O asemenea viziune se potrivește perfect basmului, dar și acolo intervin muma-pădurii, zmeul, lighioane și păsări răpitoare, ca să strice echilibrul și să se pună de-a curmezișul. “În lumea iubirii” - este cea de a doua secvență a volumului - titlu care justifică perfect starea de poezie nesfârșită a inimii și grupajul începe, cum altfel, decât
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
împreună cu ceilalți copii, frații celor care lucrau la cabană, și cu nepoți doamnei Anastasia, șefa de complex, o femeie aprigă în felul ei, dar bună ca pâinea caldă, o rupeam la fugă prin păduri și goluri alpine, să scăpăm de lighioană, dar el își vedea liniștit de treaba lui. Nu era zi să nu fac vreo boroboață, iar lemnul pe care se odihneau hainele în dulap, era scos (a câta oară Doamne..?), de sor* mea, pentru a-mi masaja fundul și
AMINTIRI DIN PREDEAL de ARON SANDRU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376785_a_378114]
-
prunc. - Ba, Ioane, cred că zărit-ai bine. Chiar e un copilaș. Și plânge de mama focului. Trebuie să-l ducem urgent la orfelinatul din sat. Oare ce netrebnică l-a părăsit aici, în câmp ? Putea să-l mânânce vreo lighioană sălbatică, răspunse altul. Îi vom spune Doru, să știe că există cineva în lumea asta, căreia să-i fie odată și odată dor de el. Zilele următoare, sătenii aflară cine este femeia, care a născut la marginea drumului și cum
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]
-
-i ocroti pe ocupanții ei de frig. Argatul nostru ne prinsese la sanie doi căi pintenogi de povară, că nu cumva să rămânem împotmoliți pe undeva. Mama ieșise după noi, Alec, îmi spusese, vezi, nu te îndepărta, dragă, că sunt lighioane, zic oamenii că mișuna de ele pe coclauri. Și nu uită că noaptea cade repede, Alec, o mai auzisem pe mama strigând. Eu îi făcusem din mers semn cu mâna să stea liniștită că aveam în vedere asta. O luasem
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
Ah, ticăloasa de mine! Ce-am făcut? Căci aflu-acum că toate-acele Emanații erau sufletele Pruncilor mei, Și i-am ucis cu o Cruzime de neispășit. Cei ce-au rămas fugit-au de cruzia-mi în pustiuri, 160 [Să rătăcească printre lighioane.] Și tu, care-nșelatu-m-ai ispitindu-mă aceste fapte să le fac, îmi șezi nainte. Și ești tu Tharmas? dulcea-ți înșelătoare frumusețe nu poate În ispita să mă ducă să-mi ucid sufletul și lacrimile-mi să le șterg și să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu Nerăbdare și veghind așteaptă floarea să și fructul, Si sufletu-i neliniștit privește-afară-n limpedea întindere 555 Să vadă dacă hămesite vînturi sînt pretutindeni cu nevăzuta lor oștire, La fel privește-afară Omul în arbore și iarbă, pește și pasăre și lighioana, Strîngînd ce-i risipit din trupul său nemuritor În chipurile-Elementare a' tuturor fapturilor ce cresc. El cearcă îmbufnatul vînt din moazănoapte, plutind pe miniate brazdele-i, 560 Năbușitoarea miazăzi cînd soarele răsare și miniatul răsărit Cînd soarele se cúlcă; cînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
poată apăra împotriva oricărei viețuitoare de pe Kyrall nu face decât să invite toate relele să ne atace. Trebuie să ne păstrăm în echilibru! Asta e legea. Existăm fiindcă am reușit să menținem un echilibru numeric cu policornii și cu restul lighioanelor care ne atacă. Așa cum noi profităm de orice ocazie pentru a nimici orice ființă care se apropie de satul nostru, pentru a ne bucura de tot câmpul din preajmă și de roadele copacilor negri, la fel și celelalte viețuitoare o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să ne imaginăm ce am putea avea noi în comun cu băiatul ăsta. Băștinașii de pe Kyrall s-au adaptat cu totul planetei ăsteia. Mintea lor are zone în care se suprapune cu cea a membrilor tribului, se luptă împreună împotriva lighioanelor. Mai nou, am aflat și noi cât de bizare pot fi trăirile din rand. Cum ar putea o asemenea ființă să creadă în Sfântul Augustin și chiar în Dumnezeu? Nu avem nici o speranță. Abatele scoase de sub cămașa care-i acoperea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
minte atât de puternică precum voi și totuși, pe când mă aflam doar cu Oksana într-o barcă, am fost atacați cu furie de niște meduze uriașe, absolut înspăimîntătoare. Am luptat în jumătate din galaxia asta, dar nu am văzut nicăieri lighioane mai scârboase... Oksana se ridică de pe scaunul pe care stătuse câtăva vreme și continuă, fără să-l lase pe Johansson să termine povestirea. - Ne întrebăm de aceea dacă nu cumva unul dintre voi a reușit să creeze un câmp psi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
așteptă să-și recapete răsuflarea. - Pe lumea aia totul e ciudat. Până și oamenii care trăiesc în canioanele care brăzdează podișul. Știi că nici măcar ei înșiși nu par să-și amintească de unde au venit strămoșii lor, primii coloniști? Și apoi lighioanele alea bizare. Pe de o parte uscatul e plin de monștri psihopați... - Hai să le zicem psiho... -potenți, zâmbi N'Gai Loon. - Putem să le spunem cum vrei, că tot însetați de sânge sunt. Iar în ocean trăiesc alt fel
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
făcut tu în rand e un argument doar pentru imaturitatea ta. Timp de generații, bătrânii noștri s-au luptat proiectând mental reprezentarea Preotului lor. - Serios? Nu știam, zise Xtyn cu însuflețire. - Da, a fost prima încercare de a face față lighioanelor. De altfel, presupun că în acest fel luptă și străinii care se ascund în canionul care mărginește Câmpia Arsă. E cel mai banal și mai prostesc mod de a lupta. - De ce spui asta? întrebă Xtyn, sincer mirat. - Fiindcă nimic nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Băiete, forța minții tale, care s-ar putea să fie considerabilă, nu va putea ocroti la nesfârșit tribul. - Nici nu vreau asta! Sper doar că, până când îmi va veni sorocul să devin îngrășămînt pentru arborii negri, să fi stârpit toate lighioanele din podiș sau să fi înțeles de ce se înverșunează într-atît viețuitoarele astea să distrugă arborii. - Și ce te face să crezi că vei reuși? întrebă Preotul Porro, cu un chip care trăda o curiozitate sinceră. - Nu cred că timpul trebuie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
compara nici cu ceea ce mănânci tu aici la Palat, darămite cu rațiile standard de pe unele din crucișătoarele tale. - Mereu râzi de lucruri serioase. Și ce dacă am un singur crucișător? În curând o să am mai multe. - Daaaa. Ai putea învăța lighioanele pe care m-ai trimis să le spionez să construiască așa ceva. Probabil că, în câțiva ani, ți-ar construi o flotă de zece ori mai puternică decât cea de-acum optsprezece ani. Dar nu știu dacă ar fi tocmai înțelept
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de altă parte însă, dacă dragonul nostru e atacat de o altă reprezentare mentală, atunci cei care participă la formarea porțiunii atacate au mari probleme în a-și păstra mintea întreagă. - Dar când am venit noi, erați atacați de niște lighioane care scuipau foc. - Da, aprobă Arrus. Numai că înainte fuseseră florile cîntă-toare,. care au trimis asupra dragonului nostru proiectile imaginare, bile imense în care văzduhul tremură atât de puternic încît pur și simplu lichefiază oasele și carnea. - Bine, dar am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
duna de nisip spulberată de vânt e sufletul pierzându-și conturul sub „nori de stele pe-un cer de levănțică”. Din cele patru cicluri ale cărții - Medalioane, Chivote, Brocarturi, Scame -, ultimul versifică, departe însă de modelul arghezian, atașamentul franciscan pentru lighioanele domestice. SCRIERI: Ferestre luminate, București, 1921; Sâmburi de lumină, București, 1940. Repere bibliografice: E. Lovinescu, O revistă literară la...Galați, SBR, 1919, 18; Mihail Iorgulescu, „Ferestre luminate”, SBR, 1921, 3; Scarlat Struțeanu, „Ferestre luminate”, „Viitorul”, 1921, 9 octombrie; Andrei Braniște
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
aspect discutabil. Ea rămâne valabilă cu condiția ca să nu devină, prin abuz, un fel de scop În sine, zăpăcind pe mânuitorul ei. Cu alte cuvinte, trebuie să fie prezentă În mintea cititorului ideea că «balaurul» și bezna În care zace lighioana nu Închipuie cine știe ce forțe mitologice și care, prin oroarea stârnită ar fi de nerăpus. Înțelesul realist trebuie să răsară precis, dincolo de aspectul fabulos al obiectului Încriminat. De aceea poetul care utilizează «balauri» sau «Feți Frumoși», e obligat să pună o
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
despre secretele castelului părăsit, plecăm spre casă. Făt-Frumos: - Luați buzduganul. Ați promis Zânei că-i duceți buzduganul ca dovadă că ați fost la castel și pentru ca povestea să nu se oprească aici, luați buzduganul cu voi ca să vă aparați de lighioanele codrului și ca să vă creadă și colegii că ați fost la Castelul Părăsit. Paul: - Și tu, Făt- Frumos rămâi fără buzdugan ? Făt-Frumos: - Curtenii mei îmi vor face unul și mai puternic. Drum bun ! Zâna cea Bună: - Drum bun, luați și
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
E gol. La rândul său, instructorul îl examinează critic, din cap până-n picioare, pe îndrăzneț. Trage cu putere de pandantivul ce-i atârnă pe piept. Ce te-ai împopoțonat cu capul ăsta ridicol de leu... hmm... lup... sau ce altă lighioană spurcată o fi? — Mă... ă... apără de... ăă... de dușman..., bâiguie intimidat băiatul. — Și de ochiul rău, murmură îndârjit cel de alături. Își acoperă gâtul cu palma deschisă. Și el poartă o amuletă. — Dacă vi le agățați de coaie, nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu undița, iar cerbii și căprioarele cu săgeata și cu furca. Avea șoimi cu care pleca după potârnichi și iepuri și cai sprinteni cu care alerga prin văile munților și prin desișurile pădurilor, urmărind mistreții, lupii, urșii, vulpile și alte lighioane. Nu era rău să mai nimicească acele lighioane vătămătoare, dar lui îi plăcea mai mult să fugărească și să ucidă nevinovatele căprioare și cerbii bătrâni, cu coarne mari și frumoase care nu făceau rău nimănui. Negură-Împărat avea un singur băiat
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și cu furca. Avea șoimi cu care pleca după potârnichi și iepuri și cai sprinteni cu care alerga prin văile munților și prin desișurile pădurilor, urmărind mistreții, lupii, urșii, vulpile și alte lighioane. Nu era rău să mai nimicească acele lighioane vătămătoare, dar lui îi plăcea mai mult să fugărească și să ucidă nevinovatele căprioare și cerbii bătrâni, cu coarne mari și frumoase care nu făceau rău nimănui. Negură-Împărat avea un singur băiat, pe care îl iubea ca lumina ochilor și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vărsat de dorul copilului pierdut! Credea că o să moară de inimă rea. Îi venea să-și pună capăt zilelor, la gândul că feciorul său drag, singurul moștenitor, se rostogolise în cine știe ce prăpastie sau fusese ucis de tâlhari, sau sfâșiat de lighioanele văgăunilor. “Cine știe ce zimbru l-a spintecat gândea el, cine știe ce urs l-a strâns în brațe de i au trosnit oasele”. Ca să mai uite de amar Negură-Împărat căuta tot felul de cazne și desfătări. Parcă tot vânătoarea era cea mai crâncenă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
tată, și am cunoscut alinarea pe care mi-a adus-o bietul pădurar bătrân și sărac...Mulțumește-i că a fost om de omenie și m-a îngrijit, și făgăduiește-mi că nu vei mai ridica niciodată arcul împotriva necuvântătoarelor, lighioane ale pădurii și ale cerului. Negură-Împărat începu să plângă și-i făgădui băiatului tot ce-i ceruse. Mai ceru iertare bătrânului pândar, îi dete o pungă cu bani, își strânse copilul în brațe și plecară amândoi, făcând jurământ să fie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]