483 matches
-
este eliberarea citokinelor proinflamatorii Il 1β, Il 12, Il 18, IFN și TNF? (116, 153). Aceste citokine induc pe suprafața celulelor β a moleculelor de atracție (MPC1) care vor atrage în zonă monocitele și limfocitele ce se regăsesc în infiltratul limfocitar insular (Fig.20). Unul din mecanismele citotoxice induse de limfocitele T este mecanismul mediat de receptori, în care moleculele ligandului Fas (FasL) de pe limfocitul T se leagă de molecule Fas (CD95) aflate pe celulele β pancreatice. Legarea (activarea) receptorului Fas
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
Celulele endoteliale exprimă antigenele de grupe sanguine ABO și HLA de clasă I și II. Sunt ancorate pe membrana bazală prin integrine. Prezintă molecule de adeziune (ICAM-1 și 2), iar în condiții de stimulare, ELAM-1 și VCAM-1 (liganzi ai integrinelor limfocitare). Ca și alte endotelii, posedă proprietăți antitrombotice prin trombomodulină, heparansulfat și activator al plasminogenului. Sintetizează endotelină și NO. în corpusculul renal există o singură membrană bazală, pe care se ancorează pe o față celulele endoteliale, iar pe cealaltă, pedicelele podocitelor
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
procesele imune mediate celular prin limfocite Ț CD8, celule NK și macrofage. În acest grup au mai fost incluse ÎL-12 și IGIF (IFN? Inducing Factor), citokine produse de către macrofage și alte celule prezentatoare de antigen și care promovează răspunsurile imune limfocitare Th1. Tot în acest grup a fost inclusă și ÎL-18 care în cooperare cu ÎL-12, joacă un rol cheie în stimularea producției de IFN? de către limfocitele Ț și NK. Limfocitele Th2 produc ÎL-4, ÎL-5, ÎL-6, ÎL-9, ÎL-10 și ÎL-13. Acestea
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
diferită la care poate apărea boala (2, 7). Trecem la stadiul 3 al diabetogenezei, cel al insulitei autoimune β-celulare, care rezultă dintr-o interacțiune între un defect de antigenicitate a unor proteine β-celulare, cuplat cu un altul, aparținând diferitelor seturi limfocitare implicate în procesele imune și autoimune. Procesul operant la om este practic necunoscut, în ciuda numeroaselor studii dedicate acestui subiect la animalele ce dezvoltă un diabet de tip 1 asemănător celui uman. Întrucât declanșarea și apoi desfășurarea în timp (ani de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
sindromul imunodeficienței dobândite, date fiind infecțiile repetate de tract respirator ale acestora și răspunsul deficitar al gazdei. Majoritatea acestor pacienți au un număr scăzut de celule CD4; în antecedente infecții piogenice, pneumocistice și micobacteriene iar, dacă sunt copii, pneumonie interstițială limfocitară [32, 48, 59, 89]. Dischinezia ciliară primară Dischinezia ciliară primară este exemplu tipic al unei afecțiuni în care funcționarea necorespunzătoare a cililor contribuie la retenția secrețiilor și la apariția de infecții recurente care în final duc la bronșiectazii. Dischinezia ciliară
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
multiplu. Concret, discutând despre SM trebuie avut în vedere că macrofagul este principalul producător de prostaglandine și acestea inhibă posibilitatea limfocitelor de a produce linfokine. Astfel, prostaglandinele intervin în reacțiile imunitare care au loc în SM. Sub influența prostaglandinelor celulele limfocitare T active ale unui subiect normal cresc până la nivelul unui bolnav de SM. Aspirina care inhibă prostaglandinele, administrată unui bolnav de SM reduce numărul de limfocite T active ale acestuia până la nivelul normal. Incidența mai ridicată a SM într-o
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
contactul organismului cu antigenii și are drept substrat material limfocitele B și T. Limfocitele B au originea în măduva osoasă din celulele stem, sub influența unor factori specifici de proliferare clonală. Această celulă sușă sau stem se orientează spre linia limfocitară și trecând prin mai multe faze, la maturație devine limfocite B, care vor popula organele limfoide secundare: splină, ganglioni limfatici. Limfocitul T își are originea în timus unde, pe parcursul dobândirii de markeri specifici diferiți, celulele stem orientate monoclonal spre seria
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Când un antigen intră în contact cu o celulă B, legându-se de receptorii săi antigenici, se desface în peptide ce pot fi recunoscute de celulele T helper. Acestea stimulează prin limfokine sinteza de anticorpi produși de limfocitele B. Receptorii limfocitari sunt alcătuiți din proteine care prin reacții biochimice transmit informația până la nucleu. Aceste transformări sunt legate de compuși de transport (de exemplu kinaze) care presupun transporturi de grupări fosfate. Dar simplul contact receptor-antigen nu este suficient pentru declanșarea activării limfocitare
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
limfocitari sunt alcătuiți din proteine care prin reacții biochimice transmit informația până la nucleu. Aceste transformări sunt legate de compuși de transport (de exemplu kinaze) care presupun transporturi de grupări fosfate. Dar simplul contact receptor-antigen nu este suficient pentru declanșarea activării limfocitare. Este necesar un cofactor de stimulare: acesta a fost denumit molecula B7, care se produce în primele faze ale infecției. Acești factori acționează în comun, pentru apărarea organismului, contra proteinelor imunogene. Când bacteriile, virușii sau alți agenți patogeni infectează corpul
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
un mediu favorizant apariției SM, mai mult decât la alte persoane, în primul rând prin rolul pe care îl are procesul de activare leucocitară. Dezordinile leucocitare reprezintă începutul activării celulare a sistemului imunocompetent în sensul unei hiperactivități a celulelor B limfocitare (demonstrată de prezența plasmocitelor și creșterii sintezei de IG G în lichidul cefalorahidian (LCR) și SNC precum și distribuirea oligoclonală (manifestată prin creșterea numărului de limfocite T, mai ales purtând receptorii CD4 și CD29). Problema, care se pune, ar fi puntea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
artrită reumatoidă și SM. Celulele T activate, care prezintă pe suprafața lor această moleculă, se presupune că sunt celule cu memorie, cu posibilitatea reactivării acțiunilor lor în cazul reîntâlnirii lor cu același antigen. CHOFFLON și colaboratorii au efectuat reacția autologă limfocitară mixtă (AMLR), care măsoară puterea supresivă a celulelor, pe un lot de 13 oameni sănătoși și 6 bolnavi de SM, efectuând culturi de celule sangvine nucleate care au fost puse în contact cu celulele producătoare de IgG stimulate prin poke
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
spațiu. Anomaliile LCR sunt definite prin prezența de benzi Ig.G oligoclonale diferite de orice astfel de benzi din ser și /sau prin prezența unui index Ig.G ridicat (ANDERSON M. și colab., 1994; LINK H. și colab., 1977). Pleiocitoza limfocitară trebuie să fie mai mică de 50/mm3. Calitatea analizei LCR diferă în funcție de laborator, regiune sau țară. Este obligația practicianului, atunci când include rezultatele unui astfel de analize să se asigure că este efectuată în cele mai bune condiții. A nu
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
ar îndepărta diagnosticul de SM. În ultimul timp se susține că nu cantitatea de limfocite contează pentru diagnosticarea SM, ci măsurarea puterii supresive a celulelor din ser, cât și din LCR. CHOFFLON și colaboratorii (1993) au efectuat o reacție autogenă limfocitară mixtă (AMLR) care măsoară puterea supresivă a celulelor din sânge și LCR. Reacția a fost efectuată pe un lot de 13 sănătoși și 6 bolnavi cu SM, efectuând culturi de celule sanguine nucleate care au fost puse în contact cu
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
bolnavi cu SM, efectuând culturi de celule sanguine nucleate care au fost puse în contact cu celulele producătoare de imunoglobuline G (Ig.G) stimulate prin „pokeweed mitogen“ (TWM). În SM s-a constatat o scădere a puterii supresive a celulelor limfocitare CD4+CD45RA+. În 1942, KABAT admitea că celulele mononucleate străbat bariera hemato-cerebrală, infiltrează parenchimul cerebral și 139 sintetizează acolo imunoglobuline. KABAT observase că în neurosifilis, procentajul de gamaglobuline în LCR este net superior procentajului net seric. El deducea din aceasta
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
ALPINE și THOMPSON. Studiul LCR și, în special, prezența și importanța secreției intratecale de imunoglobuline sunt lipsite de interes pentru prognostic, în cea mai mare parte a studiilor (KURTZKE, 1977; THOMPSON, 1986; VERJANS, 1983) la fel ca și studiul populațiilor limfocitare (VERJANS, 1983). În ultima perioadă CHOFFLON, neurolog și imunolog, arată că formele de SM care au modificări imunologice și celulare în LCR, numite de el forme biologice active, au un prognostic mai rău. DETELS (1982) compară evoluția naturală a SM
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
pot ataca mielina din sistemul nervos central. Iată cum, lipsa prostaglandinelor datorată lipsei din alimentație a acizilor grași esențiali poate, pe deoparte să lase limfocitele agresive să atace mielina, iar pe de altă parte lipsa lor duce la scăderea elementelor limfocitare supresive, care ajută organismul în apărarea imunitară. FIELD E. J. a efectuat un studiu cu privire la efectul acidului linoleic asupra limfocitelor bolnavului cu SM. El a demostrat că acest acid esențial 181 neutralizează acțiunea de distrugere a limfocitelor asupra mielinei din
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
distrugere a limfocitelor din corpul bolnavilor cu SM, având astfel un efect imuno-supresor. În cursul tratamentului cu aceste preparate apar multiple reacții adverse, ceea ce le limitează eficacitatea. Anticorpii monoclonali reprezintă anticorpi foarte specifici față de componenții chimici reperați din membrana celulelor limfocitare. Datorită strictei lor specificități, prin administrarea acestui preparat se poate elimina efectiv orice populație selecționată de limfocite, implicate în producerea SM. S-au produs anticorpi monoclonali împotriva tuturor subclaselor de celule T, inclusiv împotriva celulelor T helper sau împotriva receptorilor
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
nu au fost larg 193 evaluate. S-au produs complicații severe prin folosirea anticorpilor monoclonali față de toate celulele T și față de antigenele autologe HLA. Complicația, care anihilează rapid efectul acestor anticorpi, este apariția de anticorpi gazdă față de anticorpii monoclonali. Iradierea limfocitară totală cu raze X este un procedeu imunosupresor. Se supune iradierii întreaga masă de ganglioni limfatici din organism împreună cu timusul și splina. Iradierea întregului corp suprimă funcția măduvei osoase și a țesutului limfatic, având riscul producerii unei leucemii tardive. Iradierea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
transfer. Aceasta este o substanță extrasă din limfocitele circulante, ce poate transfera, prin injectare la o altă persoană, imunitatea mediată celular față de virusul sau alți agenți infecțioși și față de care donatorul este imun. Studiile efectuate cu factorul de transfer (fracțiune limfocitară subcelulară) nu s-au dovedit a avea un efect semnificativ. Se încearcă studii cu transfer de limfocite. Transferul de limfocite sanguine se face de la indivizi sănătoși la bolnavii cu SM cu antigene HLA compatibile față de donator. Metoda ar putea avea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
al Academiei Ungare de Științe. Savantul a fost recompensat cu numeroase premii și distincții internaționale pentru realizările sale științifice. Boala Marek, care este o boală virală neoplazică înalt contagioasă printre galinacee, se caracterizează prin formarea de limfoame ce reprezintă infiltrări limfocitare în structura nervilor și a aparatului vizual (Fig. 1-44, 45, 46). Un fapt semnificativ care poate fi extra polat în patologia umană este acela că vaccinul împo triva bolii lui Marek, care folosește un herpes virus înrudit (cel al curcanului
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
următorii ani a luat o mare dezvoltare. Asemenea translocații au fost descrise ulterior în mai multe maladii neoplazice. Ne vom limita de a da doar încă un exemplu de activare a oncogenelor prin mecanismul translocației cu fuziune cromozomială. În leucemia limfocitară acută (ALL), a fost descrisă translocația t (11, 14) (q13, q11). Așa cum se observă în fig. 5-14, fractura cromozomului 14 se produce la nivelul locusului genic pentru catena alpha a genei TCRA. După fracturare, segmentele genice pentru regiunea variabilă (Vα
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
60 de ani, pe fondul unei bine cunoscute scăderi a eficienței mecanismelor de apărare imună. Un alt argument al intervenției sistemului imunitar în apărarea organismului îl reprezintă marile concentrări de limfocite citotoxice la nivelul zonelor unde se dezvoltă neoplaziile. Infiltrația limfocitară a fost pusă în evidență prin metode histochimice în numeroase tipuri de tumori (fig. 7-1). Fig. 7-1. A. Aspectul unei secțiuni de carcinom oral cu probabilă etiologie virală (Papilloma virus). Se observă limfocitele tumoral infiltrative (tlS în culoare maronie), abundente
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
bărci care plutesc în torentul sanguin, receptorii pe care acestea îi exprimă „în caz de necesitate“ (apel provenit de la o inflamație), ar fi niște frânghii de acostare care agață stâlpii debarcaderului. Acostarea este însuși fenomenul de homing, iar acești receptori limfocitari de agățare sunt molecule glicoproteinice de talie mică. Unul dintre cei mai importanți asemenea receptori de pe suprafața limfocitelor este L-Selectina (CD62L). Pe suprafața celulelor endoteliului venular (la țărm, cum ar veni) sunt exprimați o serie de alți receptori de care
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
molecule glicoproteinice de talie mică. Unul dintre cei mai importanți asemenea receptori de pe suprafața limfocitelor este L-Selectina (CD62L). Pe suprafața celulelor endoteliului venular (la țărm, cum ar veni) sunt exprimați o serie de alți receptori de care „se agață“ receptorii limfocitari, în cursul operației de acostare-ancorare cunoscută și sub numele de marginație și adeziune leucocitară. Respectivii receptori de pe celulele endoteliului venular, ca și cei de pe suprafața limfocitelor, fac parte dintr-o clasă vastă de molecule de adeziune, cunoscută sub numele generic
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
contact. Evident, integrinele, atât cele exprimate ca receptori pe suprafața limfocitelor migratoare cât și cele exprimate pe suprafața celulelor endoteliului venular („căngile“ cu care se prind limfocitele migratoare) au și un rol de „lipire și priponire“ în fenomenul de adeziune limfocitară (homing). Astfel, unele care se exprimă pe suprafața limfocitelor circulante cum sunt LFA-1, sunt „agățate“ de moleculele de adeziune endoteliale ICAM1 și ICAM2. Structura chimică a integrinelor a fost elucidată între 1995 și 2000 (M.I. Humpries, 2000; R. Hynes, 2002
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]